369 matches
-
unor servicii secrete puternice și eficiente, ce puteau fi pârghii importante în preîntâmpinarea dezastrului din vara anului 1940, care este la originea situației total dezavantajoasă a României de după război. Deseori, serviciile secrete românești au fost utilizate ca instrumente în disputele politicianiste, a căror nocivitate s-a răsfrânt, finalmente, asupra situației națiunii române, nevoită să suporte consecințele „statutului” de parte beligerantă învinsă. Aparent paradoxal, dar și surprinzător, prin atitudinea și interesul manifestate constant față de Serviciul Secret de Informații al Armatei Române de-
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
dar mai ales după vizita regală din noiembrie 1938. Arhicunoscut este faptul că după Restaurație (8 iunie 1930), Carol, datorită „fisurile” caracterului său și „anchilozelor” de conștiință, s-a folosit constant de Serviciul Secret de Informații al armatei în jocurile politicianiste, pentru destructurarea regulilor democratice ale unui regim parlamentar, legalizat prin Constituția din 1923. Fără a avea o funcție politică, după repetate eforturi și dovezi de loialitate, Mihail Moruzov a reușit să intre în grațiile regelui și Camarilei de la Palat, iar
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
stat. Sub direcția lui Moruzov, Serviciul Secret de Informații funcționa ca un sprijin pentru Carol al II-lea și ca un participant activ în instaurare regimului său. Practic, el a fost sustras treptat de la activitățile specifice și basculat înspre luptele politicianiste, încălcând flagrant principiul echidistanței pe scena politică. Sub paravanul realizărilor de pe frontul secret, de altfel unele incontestabile, și cu sprijinul unor vârfuri politice și militare, Mihail Moruzov deseori s-a antrenat în acțiuni mărunte, printre care se afla urmărirea vieții
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Mihail Moruzov a avut un rol nefast, fiind tributar unui mod de lucru informativ/ contrainformativ încă romantic care, pentru a fi pe placul lui Carol al II-lea și a nefastei Camarile, a fost antrenat deseori în acțiuni cu scop politicianist. Astfel că Serviciul Secret nu a fost direcționat așa cum îi era menirea, pe acțiuni strict informative și contrainformative. Cu toată colaborarea cu Abwehr-ul lui Canaris, făcută la ordinul regelui Carol al II-lea, într-un mod neoficial sau în „ascuns
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
război. Au ajuns clanurile mafiote să se împuște în stradă cu zeci de gloanțe, în plină zi. Cum să nu ni se suspende fonduri europene, la cîte nereguli sunt în domeniu ? Cum să nu fugă investitorii străini de circul nostru politicianist ? Guvernatorul Isărescu trebuie ascultat cu atenție. El știe ce spune, chiar dacă profanii încă nu văd pericolul. Se pare că se prevede, cum am mai scris, o nouă recesiune în 2013, care va afecta mai ales Europa, obligată la măsuri radicale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
acest secol însă, în multe zone, povara impozitelor a devenit insuportabilă, iar reacția cetățenilor tot mai ostilă, întrebările vizînd înseși funda mentele statului, reformele prioritare și necesitatea unei alte viziuni asupra modului de funcționare a societăților. Nu mai satisfac propunerile politicianiste, măsurile superficiale și reacțiile epidermice. Actuala spoliere fiscală mutilează acțiunea umană și ascunde lipsă de curaj intelectual. Cum arăta Salin, "fenomen complex, fiscalitatea influențează toate alegerile individuale. Înțelegerea feno menelor fiscale este deci imposibilă fără o cunoaștere suficientă a mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
masiv în educația specifică societății cunoașterii, iar dvs. vă ocupați de tinichigii și de ospătari.... Absența profesioniștilor din structurile executive într-o astfel de perioadă este fatală pentru România. Mai mult, atacarea lor, a celor care mai sunt, pe criterii politicianiste ne poate duce direct pe fundul gropii. Căci atît mai funcționează în această țară: bălăcăreala politică. Cineva îmi spunea deunăzi că simte o atmosferă asemănătoare celei din anii 1987. Toată clasa politică este compromisă, este la un pas de implozie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
politic epicurian, iată o idee nouă, atât par de oximoronice politica și epicurismul încă de la început. Tradiția îi opune pe stoicii angajați în cetate epicurienilor aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodem, nu l-a susținut
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
masca termenului de "intelectual" se revendică toți cei cu studii universitare, mai ales în societatea românească de azi, pauperizată și polarizată de către factorul politic, susținut de o "elită" limitată în gândire și în perpectivă, mai tot timpul clientelară unor facțiuni politicianiste. Ce rost mai are să-ți spui autor sau intelectual din moment ce toți se revendică social și identitar de la aceste concepte? În lumea modernă, în zilele noastre, au început să dispară, să se șteargă forța, greutatea, importanța și privilegiul celui care vorbește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrierilor și ideilor sale, transformate sui generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conștiință, al preoților medievali "atotstăpânitori" pe idei, pe cunoașteri, pe "politici culturale" etc. Acești intelectuali-predicatori nu ne arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acest simbol al religiei și al politicii 21 nu se mai constituie într-un mod firesc pe baza unor diferențieri structurale între membrii unei societăți diferențieri instituite prin merite și prin contribuții evidente, palpabile! -, ci prin criterii partinice, de regulă politicianiste, de clan și de gintă (sau de apartenență etnică!). Astfel principiul reprezentării nu mai funcționează, fiind suspendat de o mecanică social-politică clientelară! Avem o formă de fals autoritarism (intelectual și politic!), destul de ubuesc, și printr-un soi de valorizări discursive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se complac în funcția lor dezumanizantă de numere și de "resturi" ale căror drepturi fundamentale nu trebuie lăsate doar în legi și doar în teoria conservatoare a unui drept prost gândit. Legea nu este nici privilegiu, nici gestionare a ilegalismelor politicianiste! În privința celui de-al doilea enunț, și anume, acela al sexului fără lege sau fără de limită, Foucault ne introduce în concepția sa personală despre sexualitate, considerată doar o problemă de apreciere morală. Regimul binar al sexului (licit-ilicit, permis-nepermis) nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contra-reprimă reprimările sistemului (ticăloșit). Astfel, orice atac intelectual, venit "de sus", își găsește finitudinea în prostia spuselor sale și în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri media și autoritarism politicianist! valorează mai mult decât formele de adevăr la care se referă! Bineînțeles că într-o lume intelectuală neviciată politic și civilizată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri media și autoritarism politicianist! valorează mai mult decât formele de adevăr la care se referă! Bineînțeles că într-o lume intelectuală neviciată politic și civilizată ar fi de dorit evitarea unor raporturi de putere, distructive prin mecanica lor, iar această "lume intelectuală" nu poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai abjecte și anti-civice sau doar atunci când alte cunoașteri i-ar "periclita" statutul și aparatul intelectual de manipulare civică. În acest mod cunoașterea din societate este utilizată ca instrument de sporire a puterii, prin combaterea adversarilor de către mecanismele de propagandă politicianistă. Oamenii moderni din sfera cunoașterii și a științelor moderne au făcut politică prin activitatea lor de cercetare, poate mai dur și mai aplicat decât politicienii. Dacă politicienii se află într-un regim al vizibilului filosofic, al avangardelor gândirii filosofice moderne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursul public; 4) imposibilitatea elaborării unor teorii social-politice într-o societate atomizată, izolată, unde "ideologia" nu a avut o pondere decât în România interbelică. Despre ce "stângă" vorbim? Cum poți să devii dintr-un intelectual umanist un agent de propagandă politicianistă? Este legată transformarea de un simplu interes material sau sunt mobiluri psihologice mai profunde, legate de autoîndoctrinare prin dogme și simboluri culturale? Această pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din 1989, își găsește astăzi sfârșitul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
filosofiei (îndeosebi a ontologiei heideggeriene), a lingvisticii postbelice, atot-hegemonice, și a istoriilor în cheia unui pozitivism obedient politic și redundant la nivelul tehnicilor de figurare. Istoria și partizanatul politic nu se admit decât în cazul Curții și al saloanelor sale politicianiste. Însă istoria are o funcție ideologică sine qua non prin seriile ei de date, de informații și de poziții între puteri; o funcție de a crea noi idei și programe politice pentru a depăși senilitatea și conservatorismul unor "prezenturi politice" reverbative
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu Veronica Micle ș.a.m.d. Se profilează astfel un portret al sufletului ca expresie a puterii de creație, a intensității unei vieți care și-a autogenerat o realitate a revelațiilor, vizionară. Opusă lumii terne, ipocrite, mercenare, acționând prin puseuri politicianiste și conspirații în contra a tot ceea ce îi depășea întelegerea și moravurile. Poemele și prozele poetului vor fi tot atâtea probe de înălțare peste bolgia lungii sale captivități, ceea ce nu a exclus pătimașa sa reactivitate, în calitate de gazetar, la eveniment, la patimile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
oligarhie care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă îndemna Pârvan la angajare: "Trebuie să facem și politică. Dar politica noastră să nu fie a unui partid, să nu fie opera unor politicieni care slujesc un partid pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
domeniul fictiunii. Este discursul, justițiar" - conotația negativă fiind subliniată de ghilimele de rigoare - acuzator, la modul general, conform rațiunii că „nu iese fum fără foc”, astfel Încât merită să exagerezi, Întrucât „ceva, ceva tot va rămâne În conștiința alegătorilor”. Este discursul politicianist care vizează de fapt menținerea cu orice preț În cadrul atenției generale. Este, de asemeni, cea mai elocventă expresie a oportunismului și a carierismului În politică. In expresia sa comună, caracterizează mesajele politice din perioadele competiționale. Stilul impersonal. Exemplul tipic este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
a registrului public formal (cf. Ab), în enunțuri reflectând competența idiomatică (Ba [2]). Putem recunoaște două niveluri (N) diferite, după cum urmează: N1, al unei terminologii social-politice de ansamblu, a vieții publice (ținând seama și de intenția parodierii amare a discursului politicianist, în general): prezidiu, comitet, fericire obștească, pace socială, justiție ~, situație privilegiată, făgașul progresului, sălașul nefericirii etc.; N2, al unei terminologii și frazeologii politice a regimurilor totalitare, în speță cel comunist, aparent asumate: "Perfectul Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii" (P.P.P.P.P. epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Marc-Olicer Fogiel, pe France 3), „Am încercat totul” (Laurent Ruquier, pe France 2) sau „Toată lumea vorbește despre asta” (Thierry Ardisson, pe France 2). Putem spune, cel puțin, că responsabilii politici sunt rareori încurajați să se exprime în termeni de politica politicianista. Ce se așteaptă de la ei sunt glume, fragmente din viața personală, personaje care își exprimă gusturile și emoțiile proprii, într-un fals raport cu publicul. Un psiholog de la Universitatea din Toulouse a studiat recent impactul acestui tip de emisiune asupra
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
până la eliminare a bazei de legitimare a acțiunii politice, degradarea calității raționale și morale a acesteia. Contradicția dintre politică și politicianism este contradicția dintre natura civico-morală a cetățeanului și imoralitatea egoismului primar, raționalitatea pragmatică a omului politic și incompetența imposturii politicianiste, modalitatea constituțional-legitimizantă a statului de drept și voluntarismul discreționar al dictaturii, finalitatea social-reglatoare a regimurilor democratice și blocajul societăților scurtcircuitate de regimuri dictatoriale. Răspândirea și operaționalitatea clivajului politică-politicianism fac din acesta un adevărat criteriu de evaluare a normalității și rezonabilității
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]