482 matches
-
a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut, de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ne ascundem la ei, Într-o odaie neîncălzită, printre baloturi de lână; vara găsim adăpost În glugile de ciocleje; sau În fân; sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum ar vorbi cu ei; și cu ochii - are ochi verzi cu auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori, când mă joc singur prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu ea. Stă, frântă, spre dreapta ei, când mama ne astupă, ne desparte cu totul, devușca se apleacă și mai mult, se ițește pe partea cealaltă. Obrazul mare de tot, ochii mici, piezișați. O văd și acum. Deși ochii și pomeții i-s de tătarcă, pielea i-i albă-albă, aproape transparentă. O văd căutându-mi privirea, cu ochii ei piezișați și-nspăimântați. - Mamă!, zic mai tare. I-i frică! - De ce să-i fie frică, face mama, se apleacă asupra Rusoaicei, Îipune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
departamentul Star Wars, Alison a simțit că i se taie răsuflarea când ușile s-au deschis, iar dinăuntru a apărut imaginea unei ființe cu aspect de zeu, care urcase de la subsol. Tipul avea ochii căprui, nuanța ciocolatei topite și niște pomeți extraordinar sculptați. El n-a părut s-o observe. S-a uitat la ceasul Patek Philipe, de la încheietură, apoi la pantofii din piele întoarsă neagră. Liftul a pornit. Alison se tot uita la bărbatul acela splendid, sperând să-i surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ei și mai ales dacă se lua în considerare epuizanta ei obligație de a avea grijă singură de doi copii mici. Părul șaten, lung până la umeri, era prins la spate, într-o coadă de cal care-i punea în evidență pomeții înalți și chipul cu trăsături de spiriduș. Partea de sus a trupului Sofiei era destul de suplă. Femeia avea niște sâni micuți și brațe subțiri. Numai că talia bine conturată era și mai accentuată de șoldurile care nu puteau fi altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și Jade erau în facultate. Dar, la vremea aia, Julia nu-i acordase bărbatului prea mare atenție. Probabil pentru că niciodată nu se prea dăduse în vânt după bărbații cu plete. Acum că-i vedea ca lumea fața frumoasă și angulară, pomeții înalți care se sfârșeau cu niște buze superb conturate și ochii ăia care atrăgeau privirile... nu erau de același verde pal ca ai surorii, dar erau neobișnuit de fascinanți. Da, s-a gândit Julia, aș face-o în mod clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă, bruneta aia criminală cu pomeți înalți, învăpăiați, și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de toată bafta, bătându-i cu vârfurile fesele obraznice; părul ei negru cu reflexe roșiatice, precum lumina unui răsărit crescând peste un pământ untos, roditor, care abia așteaptă sămânța, și ochii verzi, mari, cu uitătură stranie, dusă, crucișă, străvezie, și pomeții înalți și însângerați, întregindu-i aerul tupeist și pervers... Avea în ea tot ce ademenește și provoacă, măcar că n-o fi fost chiar cum o arăta înfățișarea, Mirelo, se întâmplă că omul se ascunde sub masca chipului, se strânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și, totodată, să-i vadă și pe bărbații ăia fatali la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și mai slab ca niciodată, Înfofolit În eterna sa canadiană și cu umerii aduși Înainte. Părul castaniu deschis dădea impresia că fusese tăiat cu o forfecuță de unghii cât era Încă ud și lăsat apoi să se usuce. Gropițele de sub pomeți căpătaseră dimensiuni de peșteră, iar pielea Îi era mai plină de coșuri decât În mod obișnuit. Era clar că trebuia să mănânce mai multe legume proaspete. Aveam o vagă bănuială că ar fi fost vegetarian convins și probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
el așa de negru, scena părea desprinsă de pe coperta unui roman de dragoste de la Mills& Boon. Devon privea În sus către părinții lui, cu un aer de aprobare evident. M-am uitat lung la chipul frumos al lui Derek, cu pomeții Înalți și buzele pline, părând la fel de relaxat ca de obicei. Nici urmă de Încordare, nemaivorbind de durere, nu-i Întuneca trăsăturile. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să reflectez la ce simțea el cu adevărat legat de uciderea Lindei (tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a străbătut calea pavată cu dale, care urcă dinspre râul Siab, hanul și-a făcut intrarea solemnă prin Poarta Buhara, situată În nordul orașului. Surâdea cu toată fața, ochii săi mici păreau mai adânciți În orbite, mai oblici ca niciodată, pomeții săi reflectau sclipirile chihlimbarii ale soarelui. Și apoi, dintr-odată, dispoziția i s-a schimbat. S-a apropiat de cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
una verde, una galbenă și una albă. Toate privirile se Îndreptau În direcția aceea. Când, deodată, iată-l. Înveșmântat În Întregime În alb strălucitor, urmat de soața lui, tânără și subțire, cu chipul descoperit, cu ochii În pământ și cu pomeții roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul!” Cu pași demni, sui cele câteva trepte ale podiumului, le adresă credincioșilor săi un gest larg de salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aducea câte un pahar cu lapte, după care se așeza ca o regină în fața televizorului, așteptând să înceapă filmele acelea vechi, în care juca actrița care semăna atât de mult cu ea. Eu eram sigură că este chiar ea, aceiași pomeți proeminenți, aceleași buze frumos conturate, aceeași piele curată și măslinie, și eram sigură că în timpul nopților, când ne lasă singuri, merge să filmeze pe ascuns la filmele acelea, de aceea erau alb-negru, pentru că se filma doar noaptea, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascunse, mama ne privește cu satisfacție, așa cum ne privea pe vremuri pe mine și pe Yotam, Noga se agață de ea, iar eu observ cât de mult seamănă, nu atât la nuanțe, cât la generozitatea și noblețea trăsăturilor feței, cu pomeții înalți, buzele frumos conturate, cât de frumoasă este, în pijamaua ei colorată, cu buclele prinse într-o coadă neglijentă, cât este de frumos să îi fiu soră, fără povara nesfârșită a îndatoririlor de mamă, iar după masă, îi umplu cada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă să facă nimic bun cu viața lui, părul îi cade într-o ușoară dezordine din creștet, privirile îi sunt plecate, buzele strâns încordate, chiar și oasele pomeților săi înalți, în jurul cărora se aranja întreaga lui figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am renunțat să-i mai explic. Apoi am luat niște bețe de chibrituri și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar bietul de el n-avea absolut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atunci ai grijă să nu te-mpuște. Eu mă culc. Chiar atunci au apărut doi bărbați În haine de piele, unul scund și Îndesat, celălalt de o statură potrivită, care purtau berete fărĂ Însemne militare și aveau fețe teșite cu pomeți Înalți; prinse de centură, aveau pistoale Mauser cu pat de lemn. Cel mai Înalt mi se adresă În franceză: — A trecut cumva pe-aici un tovarăș francez? Cu o pătură strînsă pe umeri ca o bandulieră? Un tovarăș la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
culcat, În tăcere, și-și Întinse tot trupul. Apoi se ridică și-și trase pantalonii kaki și mocasinii. O privi un timp pe soră-sa, cum dormea - Își strînsese sub bărbie gulerul hainei pe care o pusese peste ea, avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos al capului și-i accentua nasul drept și urechile mici. Cum se uita la genele ei lungi care se odihneau pe pomeți, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
avea pomeții ridicați și pielea rozalie sub bronzul pistruiat, iar părul tăiat lăsa să i se vadă conturul frumos al capului și-i accentua nasul drept și urechile mici. Cum se uita la genele ei lungi care se odihneau pe pomeți, Își dori s-o fi putut desena. „Parcă-i un animal mic“, se gîndi, „și-n orice caz, așa doarme, ca un animal sălbatic. Oare cum i-ai putea descrie tunsoarea? Cred că ai fi cel mai aproape dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
N-ar accepta ca zeci de oameni să-l vadă în momentele de slăbiciune. Antrenorul lor este personajul cu pricina. Asemănarea este uimitoare. Ar putea să fie fratele lui mai mare și mai solid. Este brunet, are ochii puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
confidențial. Nu ne putem dezlipi unul de altul și astfel nu mai avem timp pentru alții, nu-i așa, frumosule? Chicotește cu subînțeles. După mine, Daisy cam exagerează, dar e conștientă că își poate permite. Vanessa rămâne fără replică, iar pomeții ei perfecți se acoperă cu două pete roșii, ca la clovni. De fapt... zice Daisy, ar trebui să termin de despachetat. Finn, iubitule, hai sus să-mi arăți din nou unde e camera noastră. Am lăsat toate hainele aruncate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca de prin anii ’40. Judecând după niște reviste vechi pe care le găsisem În pivnița casei, prin ’40 toți aveau o Înfățișare de genul ăsta. Poate din cauza foamei din timpul războiului: ea făcea ca fața să fie suptă sub pomeți și ochii arătau parcă cuprinși de febră. Era un chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este responsabilitatea mea! Bâțâindu-se binișor din creștet, cu pomeții săi învăpăiați de cuperoză, nenea Sandu se întinde după telefon. Stai liniștit, nebunule! îl oprește Uriel. Unde suni? N-ai pe cine să chemi în ajutor! N-ai înțeles? Nu există forță pământească, capabilă să li se opună ăstora! Bine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]