689 matches
-
va ajuta. Postul oricât de sever sau rugăciuni imperative de forma „Dă-mi Doamne bani mulți că mor de foame” sunt paleative, parte chiar profanări a Divinității. Dumnezeu nu poate accepta ordine militare, nici chiar de la preoți cum ar fi pomelnicele. De ce Dumnezeu să pomenească un mirean care nu a lăsat nici o amintire de valoare la plecarea spre vecie? Ar fi timpul să reflectați puțin asupra acestor lucruri mărunte care ating credința și speranța către lumea păcii de apoi. Referință Bibliografică
LITURGHIA CREŞTINĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379772_a_381101]
-
aramă. Revin din zare pale abătute De Cronos, menestrelul nemuririi, Ce-și scrie pe răbojul împlinirii, Nou epitaf al frunzelor căzute. Din flori pândea o frumusețe aspră Ca un regret pentru'n sărut părelnic Al ploii reci, ori un vetust pomelnic La raptul lor și'nmormântarea'n glastră. Pe la apus, albastrul de tăcere Al bolții le-a vestit că se apropie Vremea de zbor a puilor de dropie Și pentru ele,-a morții efemere. *** - Ciclul "Toamna" Volum "Surori metrese trimpului" Referință
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
unul din strămoșii pe care ii iubim. Aici are mormântul ilustrul Voievod Care -a schimbat viața umilului norod. Noi vrem să-l știm în cripta,cum încă ne mai spune Dreptatea cum se face în țările române. Veniți la Ruginoasa, pomelnice-mpliniti Și pe străbunii noștri de-apururi să-i slăviți! Învăța tu, române, istoria întâi, Căci nouă,tuturora, ne este căpătai! Și la Castel revino, muzeul te așteaptă, Lipsește numai Cuza, dar e prezent prin faptă. De tu pricepi trecutul, ce
AICI, LA RUGINOASA...(OMAGIU DOMNITORULUI CUZA) de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378753_a_380082]
-
nou context, cel al exprimării libere a credinței, al mărturisirii sale neîngrădite. Ne ducem la biserică atunci când vrem, fără opreliști, ne rugăm cu toții sau de unul singur, aprindem câte o lumânare pentru cei vii și cei morți, mai dăm un pomelnic... Unii merg mai des, alții când Își mai aduc aminte, alții... din an În Paști. Plus bogata retorică și tevatură născută pe marginea evenimentului, dincolo de biserică, exprimată „În cor”, inclusiv la televizor: „Lume, lume, vreți să câștigați și să fiți
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Republici (1848-1852), Louis Napoléon Bonaparte - prințul ajuns președinte -, proclamarea celui de-al doilea Imperiu (1852-1870), cu același Louis Napoléon, devenit Napoléon al III-lea, Împărat, războiul franco-prusac, prăbușirea Imperiului, cea de-a treia Republică. Ce sens are Însă acest Întreg pomelnic de date? Unul singur. Să sugereze tensiunea dintre cele două lumi, clase, forțe - aristocrația și burghezia -, cu ideologiile lor, Între care dandy-i Încearcă să se plaseze, distanțându-se (nu de puține ori la capătul unor lungi oscilări) de amândouă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
religioase, ca Rugăciuni, rânduieli și învățături (1819), carte ce a servit ca manual. Din rusește, traduce Stavrofilia sau Calea împărătească a crucii Domnului (1793). O muncă uriașă a depus la cele peste 30 de condici de documente și 22 de pomelnice adunate din mănăstiri și biserici, cele mai multe din Oltenia și Vâlcea, de la Episcopia Râmnicului și Mitropolia țării. În aceste opere „minore”, se regăsesc preocupările sale pentru istoria țării și mărturii personale, strecurate în prefețe. A alcătuit condicile Episcopiei Râmnicului (I-III
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
formula doar ipoteze, pornind de la împrejurări cunoscute și informații indirecte. Când aflăm Țara Românească întemeiată, primul sfert al secolului al XIV-lea (1324), în fruntea ei se afla un domn, primul domn cunoscut, cu numele lui încep cele mai vechi pomelnice de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al lui Seneslau, voievodul de la Argeș, prin urmare, el s-a ridicat din acest centru politic. P. P. Panaitescu consideră, eronat, că Basarab a fost întemeietorul țării (nu Tihomir), el a unit voievodatele sud-carpatice, cu el încep cele mai vechi pomelnice din biserici și mănăstiri, nu se cunoaște nici un domn înaintea lui. Prima mențiune a lui Basarab datează din 1324, atunci ar fi început domnia lui. Dar când a avut loc, de fapt, întemeierea țării ? Unificarea voievodatelor românești de la sud de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să se fixeze viabil în amintirea celor mulți, care au văzut în el un "ctitor de țară". Să consemnăm că și tradiția populară și cea istorică văd în Dragoș pe primul domn al Moldovei (ea vorbește despre "Dragoș Vodă") șirul pomelnicului domnilor Moldovei începe cu el. Dacă cronicile slavo-române oferă date sumare despre venirea lui Dragoș și durata domniei sale, tradiția populară (folclorul) a păstrat mai multe date (necontrolabile) despre ctitoriile sale și amănuntul că soția sa era de "lege sască" (săsoaică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceea ce patriarhia a acceptat, în mai 1371. Putem admite ca verosimil faptul că, până la întemeierea mitropoliei Mitropoliei, episcopii de-aici erau hirotoniți de mitropolitul de Halici. Se pune întrebarea: care au fost primii ierarhi moldoveni, după întemeierea statului ? Conform unui pomelnic mai vechi al episcopiei Rădăuților (publicat de Petru Rezuș)), copiat în 1780, sunt înșirați primii vlădici, înainte de Iosif, și anume, Nicolae și Ștefan. Ei au condus biserica sub Bogdan și urmașii săi, fiind subordonați mitropolitului de Halici. Acești primi ierarhi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1387 sau în anii următori, în momentul în care mitropolitul Antonie al Haliciului a hirotonit doi ierarhi moldoveni, Iosif și Meletie, la cererea domnului, dar fără avizul patriarhiei. Iosif este probabil fostul episcop de Rădăuți, menționat în acel vechi pomelnic, care a fost mutat de domn la Suceava, capitala Moldovei, el fiind considerat "întâistătătorul" sau "mitropolitul" țării. Hirotonia celor doi era legală, Haliciul fiind supus Constantinopolului, dar nemulțmirea patriarhiei provenea din faptul că nu i se ceruse acordul pentru hirotonie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românii din Moldova l-au ales voievod pe Iurii Koriatovici, pentru ca mai târziu să-l otrăvească! Deși unii istorici au manifestat suspiciuni față de aceste susțineri (Panaitescu), enunțul nu este o interpolare târzie, așadar informația este reală, iar absența sa din pomelnice și cronici, ca domn al țării, s-ar putea explica prin faptul că el (Iurii Koriatovici) nu a ajuns să conducă asupra Moldovei întregi, ci numai în regiunile de sud-est. În același timp, afirmația cronicarului (istoricului) polonez M. Stryjkowski că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai este ceva interesant de însemnat (adăugat): din actele contabile de la Caffa, din 2 mai 1386, rezultă că o solie genoveză a mers la "Moncastro" (Cetatea Albă) la "Constantin și Petru voievod". Se poate deduce că acest "Constantin" (Costea, cf. pomelnicului de la Bistrița) domnea în sudul țării, în Moldova sud-estică, teritoriu recent eliberat de sub stăpânirea Hoardei de Aur, ce constituia (încă) un organism statal distinct de cel din nord-vestul țării. Dacă avem în vedere împărțirea administrativă a Moldoovei, în Țara de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comuna Risipiții, plasa Marginea de Jos, județul Râmnicul Sărat; iar vânzarea s-a și efectuat în zilele de 24, 25 și 26 iunie expirat. 180 {EminescuOpXIII 181} "Luptătorul" mai înșiră o mulțime de alte fapte gingașe de felul acesta, căci pomelnicul e lung și fericirea sătenilor desăvârșită. Desculți ne-a făcut Dumnezeu; se pare că desculți voiește să ne lase și d. Brătianu. Zicem desculți prin eufemism, căci în realitate e vorba de o adevărată despuiare. De altminteri, căutând bine, aceste
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vreodată să lanseze un atac)? Constă într-o înșiruire lungă, previzibilă și riguroasă a meritelor democrației creștine. O astfel de listă nu este lipsită, tehnic vorbind, de o anumită alură liturgică: se știe că toate religiile au o slăbiciune pentru pomelnice, ale căror fundamente sunt porunca, litania, rozariul. Acest lucru pledează într-un anumit sens în favoarea lui Andreotti, deoarece demonstrează fără echivoc - ca orice încercare lingvistică - faptul că buna sa credință catolică, ce-și trage originile din copilărie, are ceva sincer
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
orice încercare lingvistică - faptul că buna sa credință catolică, ce-și trage originile din copilărie, are ceva sincer. Totuși, în ceea ce ne privește, o asemenea înșiruire a meritelor democrației creștine ni se prezintă, în esență, dar și fatal drept un pomelnic de Realizări ale Regimului. Nu o spun atât ca să polemizez (există și această intenție, se înțelege, dat fiind că am vrut sincer să accept sinceritatea răspunsului lui Andreotti), cât mai ales pentru a evidenția un fenomen care le este comun
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
repet, le-a făcut foarte prost. Dar eu nu mă ocup de proasta guvernare sau de instituțiile favorizate de guvern. Doar dacă m-aș ocupa de proasta guvernare sau de organismele favorizate de guvern aș putea să observ că din pomelnicul lui Andreotti lipsește orice aluzie la spitale și la școli (se amintește de „populația școlară” făcându-se din ea o cerere de principiu, de parcă italienii ar evolua în bine în școlile italiene, și nu în rău). Iau două dintre cele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Încât, copleșită, Florența Albu scrie În jurnalul său: Suntem Într-un lagăr de exterminare: toți suntem contaminați, condamnați, toți ne așteptăm rândul. ș...ț În ultima vreme, fiecare zi este un necrolog. Și acest jurnal, o carte a morților, un pomelnic 8. Regizată și supravegheată de un dictator smintit, viața În România lasă o puternică impresie de suprarealitate, despre care vorbește Mircea Dinescu Într-un discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Încercați acum cu noi. Sună doar aparent naiv: cred că ar fi un cataclism. În rândul politicienilor cu pedigree, cu siguranță... Regulile jocului Marius Lazăr: Mai demult, de fiecare dată când Începea discuția despre generația ’80, și când se făceau „pomelnice” (În comentariile de atunci din presă apăreau peste tot listele cu prieteni și apoi lista cu atribute distinctive ale „generației”: „ironie”, „cotidian”, „real” și așa mai departe; „ironie” era un cuvânt-cheie important), Îmi aduceam aminte de un scheci de la televiziunea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
limba română a Istoriilor lui Herodot. Manuscrisul din 1732 conține, de asemenea, Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei, ce precedă toate tipăriturile lui D., începând cu psaltirea din 1673. Într-o manieră sugerată parcă de tiparul „clasic” al vechilor pomelnice mănăstirești, D. evocă apoi, în una din primele versificări originale ale literaturii române medievale - poemul cronologic despre domnii Moldovei, apărut mai întâi în Molităvnic... (1681) și reeditat în Parimii... (1683) - pe voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Sfântul Scaun” - ajutorul Vaticanului în demersurile sale], după ce a refuzat planul surorii lui Murad al III-lea de a-l însura cu o protejată a ei, s-a căsătorit cu o turcoaică botezată; primise, după convertire, numele de Stanca, dar pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului îi zice „Doamna Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai veacului al XVI-lea8, s-a însurat cu Milița, descendentă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1590, în timpul călătoriei pe mare136. Turcoaica Sultana, cu care Petru Cercel se însurase (refuzase planul surorii lui Murad al III-lea de a-l căsători cu o protejată a ei) și care se botezase luând numele de Stanca (deși în pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului este trecută ca „Doamna Sultana”137 a devenit văduvă. în cazul lui Miron Barnovschi (care era însurat acum - după ce ținuse pe o fată a lui Radu Mihnea - cu o fiică a lui Pszerembski castelan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
casa dumnealor, amestecatu-s-au Drosul armaș de au luat de la dumnealui Costandin stolnic mai osebit multe altele”. Radu Căpățână a fost mare vornic în timpul lui Radu de la Afumați și a căzut în luptele cu turcii purtate de vijeliosul Domn. Pomelnicul Mănăstirii Argeș îl înscrie între victimele otomanilor, dar actele nu ne spun dacă a avut nevastă și copii. Prezența copiilor scoate - cel puțin din punct de vedere oficial - existența soțiilor de sub semnul întrebării. Marele stolnic Barcan din Merișani, inamic al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Neguța), o sârboaică de stirpe nobilă - după părerea unor cercetători 257 - devenită monahia Salomina (ea a dăruit mănăstirii satul Stroești, pe care-l avea de zestre, cu condiția ca donatoarea să-l stăpânească până ce va muri). Cu numele lor începe pomelnicul mănăstirii - Pahomie, Salomina - și continuă cu cele ale fraților marelui ban (Pârvul, Danciul, Radu) și ale altor rude (multe voievodale), iar pe tabloul votiv o inscripție în slavonă atestă schimbarea de identitate: „župan Barbul; prěmenova ime imu Pahomie” - Jupan Barbul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o au miluit. Iar în măgura Cathescu, care se chiamă Cucenia, multe lucruri au făcut. Și alte biserici de acolo toate [...]”. Zidurile („den temelie”sau refaceri) milosteniile, înzestrările, donațiile, subsidiile consistente anuale (înnoite de Domnii în succesiune) asigurau includerea în pomelnic. Adică instalarea în eternitate. Dăruind un sat Mănăstirii Govora, Vlad Vodă Călugărul arată că face acest lucru pentru pomenirea părinților săi, a sa și a „adormitului fiu al domniei mele mele, Io Vlad voievod [acesta murise în 1488 - n.m. D.H.M.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]