320 matches
-
iar mie, din toată Chimia, îmi căzuseră "acizii-alcooli și aminele"! Despre amine știam, dar despre "acizii-alcooli"', nimic! Ca să mai trag nădejde la teza făcută de colegi, nici gând, așa că mă hotărâi să scriu cum m-oi pricepe! De copiat, nici pomeneală nu era, pentru că profesorul, ca să-mi dovedească simpatia de care mă bucur în ochii lui, se așezase drept în spatele meu! Deși subiectul dat începea cu acizii-alcooli, eu începui teza cu aminele. N-aveam cine știe ce de scris, așa că terminai repede... Trebuia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și Științele naturale. Singura materie de învățămînt pe care o uitaserăm și pentru a cărei cunoaștere temeinică ne trebuia o serioasă pregătire era Geografia României, pe care o făcuserăm pentru ultima oară în clasa a IV-a, și atît! Nici pomeneală de Geografia Patriei în vreuna din clasele cursului superior! În schimb, în clasa a V-a eram obligați să știm la perfecție, și încă în franțuzește, geografia surorii noastre mai mari, a Franței! Dîndu-ne seama că numai cu anemicile noastre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi amintesc. Fii liniștit! Să știi că minte. Este invidioasă pe tine și pe Cecilia că vă iubiți, l-a încurajat Leontina. Dacă e gravidă nu a rămas cu tine, a rămas cu altcineva, este de părere Gelu. Nici pomeneală, Gelule, nu-i gravidă, ea doctoriță nu știe să se protejeze ca și cele de la țară? Minte, nu este gravidă, e răutăcioasă, întărește Leontina. Așa că nu te mai frământa că nu are rost. —Vă închipuiți dacă ar afla Cecilia ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
neluat în seamă nici potcovarul, nici făclierul... Asta mă face să cred că aceștia din urmă erau de mare însemnătate pentru Ulița Armenească și chiar pentru târg. Păi întâlnești un potcovar sau un făclier la tot pasul, fiule? Nuuu! Nici pomeneală. Aiștia-s oameni care au învățat meșteșugul cu trudă și care sunt de mare trebuință târgului. De la vlădică până la opincă... Apoi fără făclii la colț de uliță ai putea întârzia după asfințitul soarelui? Nu! D apoi fără potcovar! Ai mai vedea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ficiorii lui Postolachi țigan potcovariu precum mai pe largu arată cărțile de giudecată de la dumnealor boiarii cei mari și cu anafura cu pece mării sale Matei Ghica voievod”. Și crezi că cu asta te-ai mântuit de Gligoraș Moarte? Nici pomeneală, pentru că doar după trei luni se scoală un vecin, Ovanes, pentru simplul motiv că șade alături de casa lui Gligoraș, nu ca hagi Lohan, care șade în spatele casei cu dugheană și șopron șindilit și „cerșindu el dreptate (lui Io Costandin Mihail
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spună poduri? Așa au apărut întâi Podul Vechi, apoi Podul Boierilor sau Ulița Mare, Podul Hagioaiei și câte altele au mai urmat... Apoi dacă s-a hotărât podirea ulițelor crezi că pe urmă treaba a fost atât de simplă? Nici pomeneală. A fost nevoie ca domnul să facă regulă și să hotărască cine și ce treabă are pentru a se face aceste poduri și să aibă grijă ca podurile să nu se strice. Imaginează-ți că o bârnă din lungul podului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și spală ulcelele folosite. Când ne ridicăm să plecăm, turcul e lângă noi, cu același zâmbet și aceeași plecăciune de drum bun, totul însoțit de vorbe curtenitoare: Alî va mulțumește cu plecaciune pentru zabava la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte ce-ți spun: tot eu ți-s popa! Iaca dugheana la care am mai învârtit eu daraveli și altădată; drept acolo ne oprim, și-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam, iar În acel an de grație 1092 este pe cale să-l doboare. Satisfăcută, Chinezoaica? Nici pomeneală? De Îndată ce rămâne singură sau Împreună cu Djahane, confidenta ei, plânge - lacrimi de mamă, lacrimi de sultană - blestemă soarta nedreaptă, și nimeni nu se gândește s-o Învinuiască. Cel mai mare dintre fiii ei fusese ales de Malik Șah drept moștenitor, participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tavanul ― numai oglinzi. Pat, ioc! Numai o bucată de catifea, acolo, atârnată în mijlocul odăii pentru intimitate și să nu le lovești de oglinzi. Și gravitație, zero. Scutură din cap amintindu-și. ― Nu era un loc pentru amatori, a, nu, nici pomeneală! urmă inginerul râzând. Îmi închipui că puștiul era pus la încercare de coechipieri. După câte mi-a spus fata în chestiune, mai târziu, când își făcea toaleta, treaba începuse bine. După aia începură să se răsucească și stagiarul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de aerisire.) Eu nu mă duc înăuntru. ― Mă duc eu. Dallas se uită în ochii lui Ripley. Mai devreme sau mai târziu, se gândi că se va oferi voluntară. Teribilă femeie, își zise Dallas. O subestimase mereu, ca toată lumea. ― Nici pomeneală. ― De ce? întrebă ea cu încăpățânare. ― Așa, de ce? se băgă Parker. Dacă ea e pregătită, de ce să nu-i dai voie? ― Așa am hotărât! se mulțumi să zică el. O privi, remarcând amestecul de sentiment și confuzie pe care-l exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți cu toții în clasa a V-a, la același nemernic de Căpcăunu, fiecare având în mână o undiță? Nu! O lance? Nici pomeneală! La naiba, e un șobolanoid! strigă Grasu. Le arătă cum se telescopează, devenind un laț cu unicul scop de prindere a Regelui Șobolanilor, ai cărui supuși invadaseră orașul și îi rodeau cu hămeseala lor cosmică rădăcinile uitării, semnalele S.O.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
că omul era mai mărunțel, dar sub motiv că nu mai are echipament potrivit, l-a îmbrăcat ca pe o sperietoare - a precizat învățătorul. ― Și a umblat „răcutele” așa, ca un strigoi? - s-a auzit întrebarea din mulțime. ― Nuuu. Nici pomeneală, fiindcă la prima revistă de front comandantul a dat ordin să-i schimbe echipamentul urgent. Nici nu și-au dat seama când trenul s-a oprit. Intrarea în vagon a locotenentului care i-a primit în gara de plecare a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate, dar până atunci mai e ceva vreme
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcut omul acesta, să nu mă întrebați! Când l-am văzut, însă, pe culoarul vagonului, căutând un loc, am deschis ușa compartimentului și l-am invitat lângă mine. Și ce credeți? Mai aveam vreo urmă de necaz în suflet? Nici pomeneală. Ba el a scos și o sticlă cu rachiu pe care o avea între bagaje și ne-am cinstit gospodărește. Când am coborât din tren, ne-am despărțit ca doi buni prieteni! - a vorbit caporalul. Nu știu cum, dar din prima zi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era deasupra adâncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărții "Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
putea da înapoi. Te gândești să renunți, nu-i așa? întrebă Boris. Deși pe fața sa nu se clintise nici un mușchi atunci când vorbise, lui Vlad i se păru că simte o undă de persiflare în vocea omului din fața sa. Nici pomeneală, răspunse el, privindu-l pe Godunov în ochi, mergem mai departe. Continuăm conform planului. Vezi cum scapi de cei doi, nu vreau să ne încurce socotelile. Boris dădu din cap și părăsi tăcut încăperea. În mintea lui încolțise deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu ne dădea pace, clocotea în noi, neastâmpărată ca marea. Cum ar fi fost chip să stăm cuminți pe locurile din compartiment? Nici pomeneală! ― Ce crezi, n-ar fi cazul să reflectăm la gustarea de dimineață? ― Strașnică idee. Tocmai mă pregăteam să leșin de foame... ― Atunci haidem în vagonul-restaurant pentru refacere. Ne-am așezat gravi la o măsuță, jucând rolul unei perechi proaspăt căsătorite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ăstuia n-a fost decât imaginea lui în oglindă. Sau acesta este imaginea celuilalt. Astea sunt chestii complicate. Dar acuma e deja totuna, a ars în Bizanț. — Și acum valorează mai mult? — Ei bine, nu. Doar jumătate. — Cât stațiunea? — Nici pomeneală. Cât biserica. — Aveți și aur? am îndrăznit să-l întreb eu, pentru că, în materie de avere, cunoștințele mele erau precare. — Nici nu pun mâna pe el. N-am nici o bucățică de aur. — Cum se poate? m-am mirat eu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am zis eu la început, fiindcă fetele erau ceva necunoscut pentru mine și îmi inspirau teamă. Dar apoi a venit ziua onomastică a dirigintei. Ne-ar fi trecut prin cap nouă, băieților, să-i aducem un buchet de flori? Nici pomeneală! Învățasem până atunci numai în clase de băieți și nu-mi aduceam aminte să i se fi dat vreunui profesor un buchet de flori. Dar atunci, în clasa mixtă, fetele s-au ocupat de tot ce trebuia, noi doar am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-am fost nici o clipă curist. Dar cine mai știe în zilele noastre. Poate că voi avea un mare viitor în curism. Ca curist s-ar putea să am un succes nebun. Hei, voi, curiști care v-ați dat în pomeneală, mă refer la cei care ați spart cercul vostru strâmt, nu la cei care ați rămas. Voi v-ați hotărât, deci, să mergeți pe cont propriu. V-ați hotărât să suportați consecințele cu bărbăție. Să vedeți cum e când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Amăgiți de aceeași promisiune a lui. Și sperând ca, de data aceasta, ea să se materializeze. Situația devenise de un hilar absolut. Nu mai amintea prin nimic de o urmărire penală. Se transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Un vis devenit realitate Ioane, scoală-te! Nu auzi cum cântă cocoșul? Acum se crapă de ziuă! Mamă, mai stau puțin! Mi-e somn rău! Nici pomeneală, îi răspunde mama. Du-te și înjugă boii, să nu ne prindă ivitul zorilor! Ion se dă jos din pat înfășurat în cămașa lui cea lungă, aruncă doi pumni de apă pe față și merge de înjugă boii. Diii, măi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Precup Îl găsește În bucătărie, aplecat peste colecția lui de ziare. Pe sobă, câteva cratițe, la foc potrivit . Ceasul cu cuc anunță amiaza. Vii la țanc, domn' Gheretă, strigă Precup ridicând brațele! Vă aranjați colecția, observă cu Înțelegere poștașul. Nici pomeneală! Vezi carnețelul ăsta? Îl văd. E plin. Da? Cu ce? Cu știri! Câte nu găsește omul Într-un ziar... Dacă știe să citească. Să interpreteze, mai bine zis. Numai așa! Interpretarea e totul! Nu există nimic fără interpretare! Corect, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]