2,423 matches
-
plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele tradiții, fiecare sărbătoare avea ceva al ei, deosebit de celelalte. Totuși, fiecare din noi avea unele la care ținea cel mai mlt. Mie îmi plăcea deosebit de mult sărbătoarea pomenirii Sfântului Ilie Tezviteanul. În primul rând, pentru că în acea zi numaidecât ploua, iar eu, de mică am ceva aparte cu ploaia, ceva foarte puternic, care nu e ușor de explicat. Apoi, în acea zi, se sfințeau la biserică merele și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
venea în fiecare an la noi de această sărbătoare. Erau sărbători la care știam că se coc plăcinte, toate gospodinele din mahala puneau împreună totul și coceau la o casă, unde se adunau toți împreună și mâncau. Era de sâmbăta pomenirii lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți. Și încă multe alte obiceiuri plăcute și interesante erau, pe care eu mă stărui să nu le uit: cele de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, de Sfântul Andrei, de Schimbarea la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
meu, ei toți erau și sunt ca frați. Când se întâmplă câteodată să se supere de la ceva între ei, era deajuns să spună cineva: „Oare ce ar zice bunelul Tudose dacă ar vedea de la ce ne supărăm noi?” și imediat, pomenirea numelui lui le aduce pace și liniște. Vara, peste doi ani, plecasem din nou acasă și zburasem ca gândul să-l mai văd pe tata. Ce se mai bucurase! Mă întrebă când ne întoarcem acasă. Vorbisem despre multe, ca de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ceva la gardul din fața casei. Maria i-a zis: - Nu, Ioane! Astăzi nu se poate, pentru că este sărbătoare. Vei face mâine de dimineață aceasta. - Dar ce sărbătoare este, Marie? a întrebat-o el. Eu am pierdut puțin firul. - Astăzi e pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Ion a tresărit uimit. În acel moment, și-a îndreptat privirea către icoană și plin de emoții, cu voce tremurândă, s-a închinat și a mulțumit Cuvioasei Parascheva pentru minunea pe care o făcuse cu el. NOTE
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
plăceau mult aceste tradiții, care deosebeau o sărbătoare de cealaltă. De exemplu, Nașterea Domnului era așteptată mult cu frumoasele obiceiuri de a colinda, apoi cea de a tăia cu câteva zile înainte porcul și pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare a se derula după alte tipare, fiind măsurat de la o sărbătoare la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în sat la Vama. Surpriza a fost atât de mare, încât cei care l-au cunoscut nu l-au adoptat o vreme, până și-a confirmat identitatea, căci, în cinci ani de absență, bunica Ilinca îi făcuse cinci parastase de pomenire a morților în cimitirul din curtea bisericii Înălțarea Domnului, unde erau îngropați defuncții familiei Kotlarkzuk. Rămas orfan la 14 ani, mezinul familiei a fost cel mai afectat de dispariția prematură a bunicului Costan, care a lăsat-o pe bunica Ilinca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că la un moment dat îmi spune ,,domnule student vă rog să nu mă spuneți dar aici în locuința dvs. vine tov. cpt. Troska și se uită în cursurile dvs”. I-am mulțumit totodată garantându-i discreția mea, însă la pomenirea acestui nume, gândul m-a trimis la colegul meu din Academia Forțelor Terestre (Școala superioară de ofițeri activi), promoția 1967, cu un an mai mic decât mine. Bine înțeles că eu, nu aduceam în încăpere alte secrete ci numai cursurile
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
o parte din mine, poate nu tocmai cea mai frumoasă, o condamna pe Dora pentru că trata Încrederea cu atâta lejeritate. Iarna trecută ne-am Întâlnit din nou la Paris Bar. Trebuie să fi fost prin ianuarie, pentru că la slujba de pomenire la care am participat Între Crăciun și Anul Nou - pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era aceeași femeie pe care am văzut-o la slujba de pomenire a lui Molly Beese, situația necesita tact. Mama băiatului Îmi făcu cu mâna cu o expresie neutră, apoi Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare ca dovleacul când era vorba de principii morale, de o superbă încăpățânare, pentru care nu puteam decât s-o invidiez și s-o ador. Niciodată nu ridica tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
c-ar trebui să plec. Nu! Și i-am mai mărturisit o dată acestei fete despre care abia știam câte ceva și care nici măcar nu-mi plăcea cât de îndrăgostit sunt de ea. — „Îndrăgostit“ - ah, îmi dă fiori! - „îndrăgostiiiiiit“, de parcă prin simpla pomenire a acestui cuvânt aș fi putut produce și sentimentul invocat. Iar atunci când a încercat să plece, am încuiat ușa. Am implorat-o să nu iasă ca să se culce undeva pe plaja plină de scoici când avea aici, la Hilton, ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc Ziua de 7 iulie, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nevoiași și le ușurează viața obidită''. Arta plierii hârtiei Arta plierii hârtiei își are originea în practicile funerare tradiționale și îmbină tehnicile plierii, lipirii, decupării, modelării, colorării etc. Această artă poartă multe alte denumiri, fiind la origine o formă de pomenire a celor plecați pe lumea cealaltă. Sunt mai multe categorii de astfel de hârtii pliate cu încărcătură simbolică: icoane care se ard în fața mormântului în momentul îngropării, reprezentări umane băieți și fete, personaje din opere, servitori etc., construcții precum pavilioane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Talpeș, Rodica Stănoiu, Nicolae Văcăroiu, Puiu Pașcu et comp. unde să palmeze o lumânare și să tragă niște cruci cu ochiul la camere. Slujbele pentru românii ce vor mai muri în atentate nu se vor mai ține pe aeroport. La fel, pomenirile pentru eroii Revoluției. Poate mutăm și Paștile, că la Mitropolie e cam înghesuială. O să spuneți că vor dura mult lucrările de construcție ca să-i mai prindă în funcții și în viață pe sus-menționații. Fiți siguri că ei se consideră veșnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Cozmâncă. Deci, nu președintele țării, primul-ministru și cei doi președinți ai Camerelor, ceea ce ar fi avut un oarecare sens, ci viitorul președinte al PSD, actualul președinte al PSD, precum și președintele executiv al PSD au dat buzna în plină slujbă de pomenire a lui Ștefan cel Mare - sensul găsiți-l dumneavoastră. Înaltele fețe bisericești, în frunte cu Patriarhul Teoctist, pun pe stop procedura în odăjdii ca să-i întâmpine pe capii lumești. PSD-ul n-a vrut să vină de la început, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
venit și nevastă-ta? - Îmi... îi pare rău, nu putea, a fost trimisă cu slujba... Ce să-i faci... Dialogul a fost întrerupt de preotul care dă semnalul de plecare. Pun și eu mâna, ridic și cobor masa, „Veșnica lui pomenire, veeeșnicaaa luii pomenireee”, îmi fac cruce. De mai multe ori. - Du-te-n față, trebuie patru să ducă sicriul... îmi șoptește contabilul. - De ce eu? - N-avem altul! Ce vrei, să pun vreo babă? - Dar eu... - Un, doi, trei... acum, ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca la o femeie. Ce-i drept, e drept, pînă atunci i se mai întâmplase. Cîte nu se întîmplă în mintea unui bărbat care trăiește singur cuc într-o casă mare și pustie cum era postul de jandarmi din Vladia? Pomenirea tot mai insistentă a suferințelor prințului, după cum spunea K.F. nu trecea săptămînă să nu aibă o criză de isterie, e drept fără mare scandal, mai trîntea cîte un scaun, spărgea o oglindă ori o vază, se plimba de ici-colo ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o legătură sigură, ci o strînsă conlucrare. Foarte probabil era că bătrîneii din Vladia să fie Comitetul Executiv despre care vorbea Georgescu. Ceva nu mergea însă. Dacă scopul principal al complotului, nu se ferea să folosească un astfel de termen, pomenirea lui Caraiman nu era îndeajunsă pentru justificarea lui, era aducerea lui Caraiman în țară și instalarea lui la putere, atunci ceva nu mergea! Nu mergea, nu se potrivea deloc desfășurarea forțelor, repartizarea centrului de greutate cum s-ar spune. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau decît niște caraghioși, dar tot atît de bine știa că îndeobște caraghioșii pot provoca tragedii incontrolabile. Tot carnavalul fasciei putea deveni peste noapte, ajungea un ordin cu acest conținut!, o primejdie nemaipomenită pentru întreaga construcție de stat a Țării. Pomenirea unor nume atît de importante cum erau cel al șefului Jandarmeriei Bucureștilor ori cel al șefului Marelui Stat Major, ori apariția, e drept, fugară, a generalului Broșteanu în cercul ofițerilor cu gărgăuni în cap îl obligau să fie atent, alarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină moralul și așa labil al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strânși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de a mai fi o formă a morții. Visul nu se sfârșește odată cu sacrificiul, deoarece chemarea creatoare a artistului nu s-a istovit. El poate oricând crea altceva mai măreț: ,, Află că noi știm Oricând să zidim Altă monastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă!” Manole este cel care a descoperit acest sens străvechi al chemării creatoare și de aici patosul și energia cu care își urmărește idealul. Zbuciumul lui începe odată cu surparea zidurilor și sfârșește numai în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci de metri, urma diagonala mare a fostei piețe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Rudele și prietenii morților adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al lui Eustațiu Măran, fost sufleor la Teatrul Dramatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]