1,123 matches
-
aerul bufoneresc, de fanfaroni culturali, detaliu ce nu le micșorează defel sclipirea. În fine, mai sunt întîrziații la care maturarea lăuntrică se face la timp, numai manifestarea publică fiind tardivă: Arghezi, Paleologu sau Spengler. Celibidache nu aparține niciuneia din categoriile pomenite. Născut la Roman și urmînd lecții de pian și compoziție la Iași, tînărul Sergiu pare a fi victima predilectă a coercițiilor paterne, dovadă docilitatea cu care, încălcîndu-și predispozițiile, vine în București și se înscrie la Politehnică, spre a da curs
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
nu ai voie să minți. (Așa, cu literă mică, probabil sub influența ortografiei poetului, care nu s-a abătut niciodată, în cărțile lui, de la acest standard personal.) Un imperativ pe care îl lansează, de altfel, Mircea Ivănescu, în volumul, deja pomenit, Măștile lui M.I. Nu e de mirare că Liiceanu a ținut-o minte. S-a arătat încântat de fraza aceasta la cald chiar, în timpul dialogului. Pe bună dreptate. E cea mai surprinzătoare replică dintre, oricum, multele replici surprinzătoare de acolo
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
o stradă înecată în noroi, în mijlocul harababurii și al vacarmului, la/ sfârșit de săptămână, când se deschid capacele/ lăzilor de zestre în sat” (p. 308). O referință precisă, de natură emoțională, lipsește. Ceea ce dovedește nu lipsa poeticității (așa cum concluzionează sus pomeniții adversari ai lui Stoiciu), ci lipsa lirismului. Poetul nu ține să mărturisească explicit nimic. Nu e nostalgic (sau, oricum, n-o afirmă în gura mare), nu e melancolic (sau nu se laudă cu melancolia lui). Nu are, cum se spune
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
de altfel, în 1994, la un an după plecarea sa la Berlin, la Editura Nemira. Poate așa se explică această perspectivă retrospectivă calmă și înțeleaptă, de om care a văzut multe, o perspectivă care ascunde, totuși, cu discreție și eleganța pomenită mai sus, toate melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
cât pe ce, puțintică. În logica moftului, niciodată nu e totul pierdut. Iar locul lui 11 februarie e luat, ca în D’ale carnavalului, de o revoluție la comandă. Zgomotoasă în formă, nulă în fapt. Ce scrie, în Calendarul înainte pomenit, la fila pe care tocmai ceam întors-o? Iaca, nu vă spun!
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
în alt fel, în funcție de virtuțile interlocutorilor. Pleșu, Doinaș sau Sorin Alexandrescu sunt în vervă și molipsesc tema cu ținuta lor și, dacă lăsăm deoparte excepția numită Mircea Dinescu, care face figura unui intrus care nu-și găsește locul în mijlocul intelectualilor pomeniți, toți își aduc partea de șarm personal. Tranziția e privită de vorbitori cu ajutorul cîtorva analogii: ca o punte al cărei capăt nu-l întrezărim, ca un tunel a cărui luminiță n-o vedem, sau ca un purgatoriu prin care trebuie
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
de altele până ajung să se presimtă. De atins, totuși, nu se ating. O peliculă de vid le separă întotdeauna. E o bună premisă pentru ambiguitate. Dar și un risc: acela al formalismului. De la prima intersecție de sunete, cea, deja pomenită, dintre pipi și pipă, înțelegem cum stă treaba. Marea Pipeadă de care se face atâta caz poate însemna orice. Inclusiv o aluzie la cunoscuta pictură a lui Magritte (Ceci n’est pas une pipe). În plus, Iulia Militaru are o
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
celor doi balerini coreeni, absolvenți ai Academiei de Balet „Kirov” din Sankt Petersburg. Așa se explică linia lor impecabilă, la care s-a adăugat și o contribuție interpretativă de mare valoare, în cazul balerinei Hye Min Hwang. În schimb, contrastul pomenit mai sus, dintre structura corporală și linia solicitată de formele clasice, a fost vizibil în cazul interpreților pas de deux-ului din primul act, Megumi Koshi și Takahiro Tsubo, angajați ai companiei sibiene. Pe lângă membrii trupei, Teatrul de Balet din Sibiu
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
Alături de scriitorii amintiți și traducătorii lor: clasicii Marco Cugno și Bruno Mazzoni și mai tinerii lor colegi Anita N. Bernacchia, Maria Luisa Lombardo, Mauro Barindi, Sandro Teti (lista fiind mai lungă). Audiența a fost peste așteptări la fiecare dintre evenimentele pomenite, și asta în condițiile în care, în spațiul imens al Salonului, se proiectau filme, se concerta live în Sectorul Radio RAI, se făceau lecturi agrementate de pahare pline oferite de sponsor, un brand italian cunoscut în toată lumea. Salonul Internațional de
România la Târgul Internațional de Carte de la Torino by Mariana Gorczyca () [Corola-journal/Journalistic/5530_a_6855]
-
regizorul a reconfigurat spațiul familial în film. În Moartea domnului Lăzărescu (2005) aveam cronică unei morți anunțate așa cum în acest film avem cronică unor crime anunțate. Mă întorc la sensul pe care crimă îl configurează; în cazul filmului mai sus pomenit, indiferență generalizată conducea la decesul domnului Lăzărescu, insă „crimă”, vinovăția nu era adjudecata de cineva anume, responsabilitatea era diseminata și volatilă. În cazul Aurorei, indiferență conduce la crimă pe care cineva o asumă fără rezerve: Viorel. Pentru o clipă el
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
strălucitoare livadă de portocali și o frumoasă fată blondă care-i făcea semn. N-a uitat niciodată fata blondă din viziunea sa”. Vedenia era cea a tabloului La Primavera al lui Sandro Botticelli, care stă în centrul romanului mai sus pomenit, o scriere evident postmodernă, prin rescrierea unor evenimente istorice în funcție de destinul personal al autorului, implicat în narațiune la multiple niveluri. Caracterul autobiografic, în sensul larg al cuvântului, adică de pasionată introducere, în mod adesea aluziv, a persoanei și mai ales
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
încă am mai înțelege solidaritatea redactorului cu mortul de a cărui existență s-a ales praful". "Dar ca să spui că «a trecut în neființă» un Dosoftei, un Varlaam, un Eminescu, un Brâncoveanu, aceasta e o impietate nu numai asupra celui pomenit, ci și asupra simțului comun al unui popor care s-a născut creștin și care, iată, se încăpățânează să rămână creștin", a subliniat IPS Bartolomeu. Acesta a adăugat că expresia "e o impietate și față de limba română", existând "o gravă
IPS Bartolomeu, lecție de religie și gramatică pentru Băsescu. O expresie folosită de președinte – ”sechelă a limbajului comunist” by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/36584_a_37909]
-
a lungul acestui proiect alternativ, Mușina a reevaluat formele antichității greco-romane (mai cu seamă romane), nu înseamnă că principiul său poetic ar fi unul oldest school. Rafinamentele sunt ale timpurilor moderne, afine ale lui Pound (din Cantos) și-ale deja pomenitului Pessoa, asperitățile, afine cu cele ale unor Maiakovski și Mandelstam. Totul pentru ca în ultimul volum al seriei, cel de azi, Alexandru Mușina să se scuture și de teze, și de antiteze, și de adiacențe, și de pledoarii sau programe. Oricât
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
mai adânci decât convenț iile morale), are știința momentelor faste. Și mai are ceva: curajul dialogului franc cu propriul sine. Destule dintre portretele de aici fac pandant cu câte o introspecție lucrată minuțios. Este și cazul celor două secvențe (deja pomenite) al căror maestru de ceremonii e Ion Mureșan (niciodată numit, dar pus sub un deghizament explicit): Beclean pe Someș (pp. 48 - 50) și, mai încolo, Șapca poetului (pp. 125 - 128). În prima, se derulează un întreg eurotrip cu începere din
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
acordați-i națiunii libertatea de a gândi!“, putea fi auzit un ministru în nu mai știu ce piesă de teatru. La vremea aceea, nicio reprezentație a acelei piese nu a fost dată fără ca publicul să nu fi exultat ori de câte ori personajul pomenit dădea glas acestei revendicări: spectatorii vedeau în el un fel de purtător de cuvânt. În mod limpede, autorul, actorii și spectatorii credeau cu toții că libertatea gândirii se acordă de sus. Deși totul se petrecea în timpul unui regim politic lipsit de
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
succintă și logică. Listele pe care le oferă completează imaginea pe care cititorul spaniol și-o poate construi după lectura poemelor antologate. Astfel, pentru „generația în blugi” sau optzecistă, cu „consistente aptitudini teoretice și o conștiință agresivă de grup”, sunt pomeniți Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Ion Bogdan Lefter, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Mariana Marin, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov, Gabriel Chifu („la început, frecventând poezia pură”), Denisa Comănescu, Ion Mureșan, Magda Cârneci, Ioan Moldovan, Marta Petreu, Gheorghe Iova, George Vulturescu
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
devenită fapt comun că timpul nostru - modern-postmodern presărat haotic cu infuzii premoderne - augmentează mai degrabă dezacordurile între oameni decât acordul și consensul. Cum de ne înțelegem, constituie, în opinia mea, o situație destul de rară printre cei ce am trăit densificat pomenita cotitură - ruptura istorică. O explicație posibilă ar trebui să țină seama de două asemănări dintre noi: ambii am terminat două facultăți oarecum surori - filosofia și filologia și, de asemenea, ne unește, o copilărie petrecută în satul românesc - cel moldav și
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
filantropie la Mănăstirea Văratec. Tradiție, continuitate și înnoire. Era o teza de licență redactată după toate canoanele cercetării științifice. Nici o frază nu era rod al impresionismului nestrunit de cerința obiectivității. Așa că am citit pe nerăsuflate un text pe care prietenul pomenit mai înainte avusese privilegiul să-l parcurgă într-o altă ocazie. Încurajarea noastră se pare ca a convins-o pe maica stareța să îndrăznească să o publice la o editură de prestigiu. Aceasta este, pe scurt, domnule profesor, povestea apariției
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
martorii să transcrie riguros gesturile și vorbele lui Caragiale sau, sufocați de admirație, s-au lăsat ispitiți de veleități ficționale ? Lucrurile sunt încurcate, mai cu seamă că instrumentele lipsesc. În recenzia pe care o dedica, la apariție, primei ediții, deja pomenitul Șerban Cioculescu punea la îndoială veracitatea unui episod povestit de Cincinat Pavelescu. Acesta din urmă pretindea că o intervenție a lui Caragiale într-un text al său (o poezioară lipsită de merite) ar fi condus la anularea unei foarte lucrative
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
cazul respectiv și trei copii: fiica mea de 3 ani și 9 luni la acea dată și nepoții mei, de 4 și 2 ani. Ne așteptam să fie un Crăciun „obișnuit”; era decembrie 1989 și cei trei copii, mai sus pomeniți, se aflau deja în vacanță la bunicii din Brașov. Noi, părinții - rămași în București „la serviciu” - am fost luați de valul evenimentelor, totul a devenit un iureș, pe mine personal revolta oamenilor, euforia generalizată, urmată de toată nebunia, împușcături, teroriști
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
aceea, naiv să conferim ultimului roman al Dorei Pavel o calitate pe care nu o are: aceea a pionieratului tematic. Sigur că subiectul poate naște acum, sub aspectul mentalităților, mai mult interes decât vor fi generat, la vremea lor, antecedentele pomenite. Dar nu aceasta e, cred eu, ambiția romanului. Cu atât mai mult cu cât cele câteva scene de dragoste (sau numai de tandrețe) homerotică, toate memorabile, nu sunt, dacă pot să spun așa, „orientate”. Nu au o amprentă specifică în virtutea
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
alură autoficțională, se mai deduce că autorul frecventează sau a frecventat cercuri prin care circulă și poetul Mugur Grosu. Alte repere, mai mult sau mai puțin literare: e citat Alexandru Vakulovski (omul), cu o vorbă de duh necitabilă aici, sunt pomenite poemele lui Mihai Ursachi, în lectura lui George Pruteanu (!), un profesor din Deltă apare la crâșmă cu romanul Morții Mă-tii, de un cristian și, din nou, Mugur Grosu, „un poet căruia nu am să-i uit niciodată numele”. (Citiți
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
că în anii terorii fizice, X și Z erau reținuți de „organele puterii populare”, pe când azi nu le face nimeni nimic. Pentru ca topul să rămână intact, despre ei trebuie să se tacă, ei trebuie să nici nu fie prea des pomeniți. Totuși amintiți în câteva liste - ca să nu se poată plânge că sunt - vezi, Doamne! - persecutați.) Scriitorul de azi nu mai este o speranță pentru cei mulți, el nici nu prea mai există pentru cei mulți. De vină nu este doar
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
voie însă, ori de nevoie au început și ei să-și inventeze niște obiecte ale muncii critice făcînd parte dintr-un sistem tot mai închis, în care este falsificat și pervertit în fel și chip canonul valoric al marii literaturi pomenit la început. Pînă la schimbarea canonului presimțită-preconizată- invocată de domnul Nicolae Manolescu la un recent colocviu al criticilor tineri, eu unul, să mă ierte Dumnezeu, nu văd altceva decît o continuă pervertire-masacrare a canonului existent, la care participă deopotrivă critica
Criticul și editorul, prieteni ai scriitorului by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3245_a_4570]
-
pe bibliotecar să facă selecția cea mai reprezentativă pentru profilul publicului său. Coordonatoarea prezentei ediții, Aline Eisenegger, îi previne pe cititori că este vorba de o muncă îndelungată de selectare critică a cărții pentru copii, dusă de Centrul național, deja pomenit, care continuă munca începută cu cincizeci de ani în urmă de către structura anterioară de același tip numită, atît de inspirat ” La joie par les livres” (Bucuria prin cărți). Publicarea celei de a III-a ediții arată interesul de care s-
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]