334 matches
-
la fel de lung ca paleoliticul superior, în care stilurile se numără în milenii). Antichitatea târzie și prima modernitate atestă că declinul unui ciclu are prea puțin de-a face cu acea maladie a melancoliei, cu plictisul, cu încetineala vieții, sugerate de poncifele noastre literare ("Sunt Imperiul la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.). Atunci poate apărea o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru el a spune poveștile evocate de tablouri, a interpreta, a da glas personajelor ca în Homer. "Să nu iubești pictura, spune el, înseamnă să disprețuiești adevărul însuși". Dar adevărul ține de domeniul retoricii, iar paralelismul post-clasic al artelor, un poncif, aliniază vizualul după verbal, nu invers. Ut poesis pictura... Nu e lipsit de importanță faptul că tocmai în Sofistul se apropie Platon cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne, și o să fie presă cât o trăi, pentru că nu putem trăi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare și absurdizare a acestuia. Surprins în practica discursului la personaje pe cât de infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a lui Anghelache, cât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
epocii sale, dar și deplasează, în termeni istorici, actualitatea în imaginar și fantasmatic".470 Bandă desenată și cultură de masă Un punct de vedere ferm în privința culturii de masă îl exprima John Fiske, cel care insista asupra faptului că, contrar poncifurilor intelectualiste, aceasta nu este doar "consum", ci și "cultură", altfel spus "procesul activ de generare și circulație a sensurilor și plăcerilor într-un sistem social", și nu poate deveni un simplu reflex consumist, oricât de industrializată ar fi (adică produsă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
deducem că naivitatea e eficace. Ascultate și reascultate, naivitățile de ieri devin adevărurile de azi. Din simplă emisie fonică, ele se transformă în adevăruri de granit. N-am remarcat, în ultimii douăzeci de ani, să se destrame vreunul din marile poncife ale societății românești. Tot ceea ce - din naivitate, prostie sau calcul - s-a încrustat în mintea românilor, acolo a rămas. Marile diversiuni, manipulările grosolane, minciunile sfruntate au o viață mai lungă decât Casa Poporului. Toate acestea sunt posibile, pe de o
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
Conotațiile în bună măsură negative fac parte, de altfel, dintr-o stereotipizare a termenului de balcanism ce, "creată și importată din Occident a fost complet asimilată"1 de mentalitatea vestică și, prin ricoșeu, de aceea sud-est europeană. Dincolo însă de poncife cu accente incriminatorii există cu siguranță un arhetip comportamental, cu numeroase concretizări de ordin tipologic și simbolic. Astfel, tipul tragic, înțeleptul, parvenitul sau haiducul-analizate de noi din unghi comparativ- alcătuiesc tot atâtea variabile, forme de manifestare reflectate cu acuratețe în
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1. Radiografia istoricului Alexandru Zub, în ansamblul ei, pertinentă, este redevabilă unor poncife care trebuie demontate: în primul rând, "ortodoxismul ca formă interbelică a vechiului tradiționalism" este un concept total inoperabil pentru simplul motiv că dezbaterea din perioada interbelică se purta asupra relației dintre Ortodoxie și națiune; în al doilea rând, a discuta
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
prigoanei comuniste conține câteva studii de caz extrem de profitabile pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să semnifice raportul dintre autoritatea ecleziastică și cea a statului. Textul lui Dragoș Petrescu "Biserica Ortodoxă Română sub comunism: o abordare instituțională" demolează multe dintre poncifele marxiste și post comuniste ale legăturii dintre Ortodoxie și comunism. Aceste stereotipuri vizând o anume mentalitate nedemocratică a națiunilor "ortodoxe" au fost alimentate și de comportamentul ezitant al unora dintre ierarhii BOR care nu au inițiat o abordare responsabilă, autocritică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
substantive, atât din fondul vechi, cât și din fondul neologic, în cazul cărora se introduce variația liberă pentru formele de plural; vezi mai vechile macaturi/macate, straturi/strate și neologicele amalgame/amalgamuri, antete/anteturi, maratonuri/maratoane, nivele/niveluri, panoptice/panopticumuri, poncifuri/poncife, regaluri/regale, sloganuri/slogane, vagine/vaginuri etc.), pentru care s-a adăugat, în raport cu recomandarea anterioară, când -uri, când -e (Sunt notate cu bold formele nou introduse.). Alte substantive, nou introduse, apar cu forme variante de plural (*itemuri/iteme 32
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
atât din fondul vechi, cât și din fondul neologic, în cazul cărora se introduce variația liberă pentru formele de plural; vezi mai vechile macaturi/macate, straturi/strate și neologicele amalgame/amalgamuri, antete/anteturi, maratonuri/maratoane, nivele/niveluri, panoptice/panopticumuri, poncifuri/poncife, regaluri/regale, sloganuri/slogane, vagine/vaginuri etc.), pentru care s-a adăugat, în raport cu recomandarea anterioară, când -uri, când -e (Sunt notate cu bold formele nou introduse.). Alte substantive, nou introduse, apar cu forme variante de plural (*itemuri/iteme 32, *modemuri
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vehicul de idei, în timp ce literatura urmărește forma și tehnicile literare specifice. Așadar, discursul utopic folosește ficțiunea pentru a pune în circulație convingeri, teze și idei, împrumută cîte ceva de la fiecare disciplină care o revendică, de la filozofie, metoda ipotetico-deductivă, de la literatură, poncifele, de la istorie, politologie și sociologie, problematica. Ca atare, utopia este un gen literar, dar și un proiect care nu are nici o șansă de a se transforma în realitate. În plus, se mai vorbește despre utopie ca despre un tip de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să gândească pe marginea spuselor sale. Faptul rezultă atât din prima parte a scrierii, În căutarea stilului cugetări în legătură cu arta și cultura cât și din a doua parte, Oglinzi idei raportate la viață în general. Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv acceptate, acele deșeuri ale gândirii, care circulă curent ca un fel de paraziți verbali. Toate noțiunile din ansamblul obișnuit al culturii și al vieții ni se prezintă viu regândite de autorul Fragmentelor, am spune spălate de rugina uzului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de sertar. "Dintr-un capriciu, poate, le încredințez, abia astăzi, tiparului" (p. 10). Edgar Papu, a cărui prefață datează din 1984, îl consideră pe Theodor Codreanu "un gânditor aforistic" formulă fericită, în pofida posibilei sugestii pleonastice: "Lui Theodor Codreanu îi repugnă poncifele pasiv acceptate, acele deșeuri ale gândirii care circulă curent ca un fel de paraziți verbali. Toate noțiunile din ansamblul obișnuit al culturii și al vieții ni se prezintă viu regândite de autorul Fragmentelor, am spune spălate de rugina uzului și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
elitiștii (nu elita!) detestă tot ce e românesc, politicienii au instituit ca lege "imoralitatea și corupția". Atenție, Lamparia, te joci cu focul! În cel mai bun caz, va continua să te copleșească lespedea ignorării... Cu toate că unele (puține) fragmente sunt debitoare poncifului, nu se poate nesocoti "finețea și originalitatea acestor gânduri" (Edgar Papu). Originalitatea lui Theodor Codreanu Lamparia constă în faptul că ceea ce a fost gândit se încearcă a mai fi gândit o dată, cum ne sfătuiește Goethe, și de a spune bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de ascet, autorul deschide ușile pe care alții din frică? din lașitate? din oportunism? le ocolesc cu prudență ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice și ai poncifelor la modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole din câteva cărți publicate după '90, "arheul românilor", "teoria "golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate națională" etc. Alături de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
religii naționale, fără ca acestea să fie simțite ca "erezii", dimpotrivă, restituind universalitatea emanată de divinitate". A restitui universalitatea emanată de divinitate înseamnă a crea în marginile Adevărului, nu în ale ficțiunii sau, mai exact, în ale purei ficționalității, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului, prin care Nicolae Manolescu a ajuns să substituie canonul Eminescu prin canonul Levantului cărtărescian ca emanație ultimă (și supremă) a canonului literar românesc. "Gratuitatea estetică în canon este ontologică, la antipodul jocului de "cuvinte goale"". Altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așteptare Onești, vast și neîncălzit, la fel ca de dimineață, pilonul din față cu greutatea clădirii care mă apasă, răspunde de sus, apasă în carnea epopeii CFR, disproporționată în veșnicii stimuli ai normalității, moartea singura ieșire, autorul timpul regăsit între poncifele lui, CFR-ul era numai mod de operare, îți amintești? scenografia șir de banchete pe jumătatea sălii în contralumină, aliniate spătare de plastic, patru odată, unul dat mai pe spate, cinci țigani romi rromi, cine le-a zis romei bizantini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sigur limbajul primitivității, dezleagă convenții delimitările în spațiu, geamul pe primul peron efect de gară în timpul provincia, desface ritmul călătorul, cîte stații sînt pînă la Timișoara! te-a rugat să mi le scrii pe toate! din Ilia Lugojul sau Aradul, poncife de distincții spațiu și timp la vulgarizarea matematicii pe pat de vorbe indiferent, prin urmare atribuind emoția dă sensul și în banalul operației stă vorbirea! vulpea și cioara în cîmp asociate din fabulă, nu-mi răspunzi la telefon, Dănești stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
termenul, nici trăirea în sine. Din când în când măcar, trebuie să vorbim despre iubire „la rece“, oricât de mult am leza, prin asta, „tribul“ patetic al Emmei Bovary. Din când în când, trebuie să punem la îndoială gata-făcutul temei, poncifele ei și chiar febrele proprii. O primă tentativă de eliberare din plasa subînțelesurilor de duzină ar putea fi demontarea unui binom care parazitează de secole - a demonstrat-o Denis de Rougemont - spiritul european: binomul iubire-dramă. Cultura europeană a creat, într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în guvernul Dej, vicepreședinte al Prezidiului MAN și membru al Consiliului de Stat. Dacă aceleași lucruri ar fi fost spuse ori scrise de altcineva, respectivul înfunda pușcăria! Ralea și-a luat ceva măsuri de precauție: mai întâi, presărarea lozincilor și poncifelor propagandistice dragi epocii, apoi, plasarea observațiilor la timpul "a fost", când, de fapt, ele oglindesc realități evident contemporane. Nu știu să existe un document mai acuzator și mai demascator decât acest "Raport"! Întregul demers, după cum se vede și din titlu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii etalate nonșalant, lingușiri la adresa "forței conducătoare", poncife ridicate la rang de principii, angajamente calpe, asigurări de adeziune entuziastă cam ăsta a fost repertoriul în limitele căruia s-au afirmat vreme de 8 zile (!) actori de talia lui Beniuc, Baranga, Jebeleanu, Petru Dumitriu, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu pierderea potențială a identității naționale. În sistemul discursului publicitar al Căilor Ferate Federale elvețiene, cuvîntul capătă un sens pe care nu-l are, în limbă, decît la modul potențial. Recunoaștem în aceste două exemple prezența insidioasă a unui trist poncif din interdiscursul dreptei naționaliste care, de la Maurras și Barrès încoace, opune cosmopolit lui național. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM: capitolele 2 și 3 din partea a doua din Éléments de linguistique textuelle, Bruxelles, Mardaga, 1990:191-253. - Jean-Claude ANSCOMBRE, Oswald Ducrot
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mult cu energie și gândire pozitivă decât cu medicamente sofisticate și ustensile de mileniul trei, mai că aș spune: halal medic. Primar. De Iași! 27 ianuarie 2011 Scriu rar despre faptele diverse și, într-o lume mediatică strâmbă - dominată de poncife și stereotipuri comerciale - evit să vorbesc despre tragedii. Simt acum nevoia să fac o excepție. Cu câteva zile în urmă, o studentă a Facultății de Drept de la Universitatea "Petre Andrei" din Iași, care trecea prin campusul studențesc "Tudor Vladimirescu", a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]