334 matches
-
neintenționate ale primelor deprinderi. După îndelunga exersare a gazetăriei, nu e ușoară treabă să te investești într-o muncă de concepție și de construcție, fără deadline-uri și fără un public imediat. Iar de obicei - ca să rămânem pe teritoriul acestor utile poncife - mutația stilistică e ajutată de imperative academice de toate soiurile (de la destul de lapidare lucrări de licență ori disertații la întinse și proverbiale teze de doctorat). Altminteri, puțini cronicari ar intra de bună voie în cursa pentru statutul - cu bogată tradiție
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
la nesfîrșit. Îmi place să cred că incipitul pe care tocmai l-ați citit nu e pînă la urmă atît de inutil. Încercați să-l definiți pe Italo Svevo în zece cuvinte și veți vedea că nu puteți scăpa de poncife, de truisme juvenile și de judecăți cu aspect de compunere școlară. Autorul italian în cauză n-a fost un ,clasic" în viață: iată un bun început de discuție (care nu se vrea un profil de scriitor, ci o viziune generală
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
ceva care o scoate din serie. Care este, după Dvs., trăsătura ei distinctivă? Neconformitatea. Care e altceva decît nonconformismul. Nonconformismul e, de regulă, gesticulație pură, spectacol. Neconformitatea e refuzul de a adopta idei gata-făcute, de a asuma, oportun și oportunist, poncife la modă. Omul recent e cartea unui ins care nu are pur și simplu lecturi, ci are întrebări. S-a rărit, ca să nu zic că a dispărut, tipul de intelectual activ, care vrea altceva decît pur și simplu să exhibe
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
alese, traseul demonstrației din carte. Viața Sfintei Maria Egipteanca. Cele mai vechi traduceri, manuscrise și versiuni. Studii și texte reprezintă o valoroasă și, să recunoaștem, neașteptată contribuție la o nouă înțelegere a fenomenului cultural românesc în Evul Mediu. Renunțând la poncifele vechii istoriografii, atât de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
văzute frecvent ca niște erezii și tratate prin reacții punitive. Nu o dată, criticul își îngăduie a "ieși din rînd" spre a da glas unor puncte de vedere inuzitate și prin aceasta apte a învigora percepția lenevită, a concura (cu succes) poncifurile. Astfel, în cazul lui Arghezi, Marin Mincu crede că lupta cu divinitatea, viclean adulată ori fățiș contestată, inclusiv în aceleași secvențe, indică impasul dramatic al subiectului însuși care nu izbutește a-și găsi identitatea și, în consecință, intră în dispută
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
Paleologu e retorică: "Putem oare să-i repudiem pe acești ...domni Jourdainť ai credinței, de fapt creștini care se ignoră, virtualmente poate chiar sfinți?". Se manifestă astfel reversul, ca să zicem așa, al polemicii ce pare a constitui panașul eseistului. Demontînd ponciful, războindu-se cu "ideile primite" (acele "idees reçues", glosate de Flaubert), acesta se arată apt a investi o energie și o perspicacitate echivalente în manevrele de "reabilitare", de "salvare" a celor pe care-i resimte nedreptățiți, rău înțeleși. Refuzul său
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
prima parte, Doina circula numai oral, spre a nu mai vorbi de ziaristica eminesciană, strict controlată. Ceea ce „Dilema” își propusese, în urmă cu ani, adică să înlăture clișeele mortificante privitoare la Eminescu, să refacă figura poetului național prin debarasare de poncife și sentimentalism, cartea aceasta izbutește cu asupra de măsură. E roman, e document istoric și critic, este evocarea complexă a unei lumi. Demitizează reclădind totuși un mit. Unul eliberat din strânsoarea clișeelor și a locurilor comune.
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
Oratoria lui N. Titulescu e făcută din inteligență, curaj și sinceritate. O inteligență neobișnuită care, disprețuind clișeele de gândire, poate merge până la esența problemei, surprinzând, ca printr-o revelație, pe adversar. Mai ales dacă acesta a rămas în convențional, în ponciful retoric, poate să-și considere cauza pierdută. Pentru motivul că dacă e nevoie, Titulescu iese din domeniul oratoric pentru ca să dea lupta în planul în care se încrucișează nude săbiile și floretele logicii. Dacă adversarul are și el arcuri sufletești elastice
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie Constantin făcînd figura unui școlar sîrguincios care își trece în caiet comentarii, recenzii anoste sau pagini de corespondență al căror singur punct de atracție este că se referă la propria persoană. Nu scriind despre Raskolnikov, despre
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
invenție etc.; a doua, cei pentru care literatura este instrument de cunoaștere. La prima mă gândesc la Petru Dumitriu. în literatură, se produce un proces de osificare, - deasupra actului spontan al creației, pururi mobil, se așterne un țesut mort, "literatura" - ponciful, șablonul, imitația, automatismul, locul neapărat comun... Impresia de veridicitate pe care ți-o dă o pagină de Marin Preda sau Petru Dumitriu, de apucare a realității în toate articulațiile ei... și... (se termină aici). * Respira rar, gâfâind, te făcea să
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
pe vreme bună și scade când e timp urât. Așa se face că de șase ani România muzical împrăștie necontenit, cu mărinimie, d( h)aruri sonore pentru fel și fel de talii și apetit, prezervând muzica adevărată de surogate și poncife. Uite, mi-am zis, o întreprindere inestimabilă și inebranlabilă în ordinea igienii fenomenului educațional, totodată o ofertă grațioasă și generoasă în plan strict artistic. {i mai presus de toate, productivă cultural. Aud însă că de la o vreme, cultura trebuie să
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
și un infantilism prozastic de un mare efect comic, astăzi. Ele pot fi recuperate masiv tocmai în acest fel, nu numai ca maculatură a unei epoci bolnave, ci și sub sigla expresivității involuntare, într-o lumină nouă, în care vechile poncife stârnesc râsul. Spre deosebire de această producție de serie ideologică, perisabilă, menită parcă din start alterării la contactul cu aerul, proza scurtă a lui Constantin }oiu impresionează prin maturitate artistică și prin prospețime. Autorul se dovedește, la a doua carte, pe deplin
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
știut prea bine prin cîte schingiuiri interpretative a trecut antichitatea greacă, de aici intenția pe care o declară de la început: să evite clișeele care ne-au tăiat pofta de a-i mai frecventa pe cei vechi. Potrivit autorului, există trei poncife care au acoperit universul elin cu patina unei mediocre înțelegeri istorice. Primul stă în idealizarea Greciei sub forma unui tărîm diafan în care cetăți precum Olynthos, Teba, Sparta sau Atena reprezentau lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
ține un curs opțional la Facultatea de Filosofie din București, Cristian Iftode (doctor în Filosofie din 2007) a pus pe hîrtie versiunea lui scrisă, hotărîndu-se apoi să-l publice în volum. Tema prelegerilor (ținute în 2009) are aparența unui iremediabil poncif: filosofia ca mod de viață, așadar cum faci ca dintr-un șir de meditații terne să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
și-a perfecționat elocința pe clarinet-bas, ajungând la controlul deplin, de la microsonuri până la urletul disperării. Modulațiilor emise torențial de Sclavis le replicau contramelodiile violoncelului, curajos mânuit de către Courtois. În genere, întregul recital a reușit să eludeze - prin parafrază sau persiflaj - poncifele etichetărilor prestabilite. Spre exemplu, dacă începutul s-ar fi încadrat oarecum sub sintagma „folclor imaginar postmodern”, la bis s-a cântat o temă de tarantella în toată regula. Alt moment de vârf al festivalului: Duo-ul britanic Dave Stapleton/pian
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
celor două epoci pe care cartea le-a traversat, cu un succes deloc periclitat sau diminuat, cu acea măreție liniștită a operelor cu majusculă. Scrisă și publicată într-un moment istoric greu, într-un context rigidizat prin reîntoarcerea regimului la poncifele realismului socialist (suntem la numai câțiva ani de la Tezele din iulie 1971), ficțiunea lui George Bălăiță (care a împlinit în aprilie 70 de ani) a refuzat, din start, o sumă de afilieri, neintrând nici pe culoarul propagandistic, nici pe cel
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
mai sus nu s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta, semnificativă pentru un anume fel de a scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă ca modalitate de a nu spune nimic, combinată cu o crispare înaintea căreia dispar orice contururi umane ale unui portret și așa excesiv idealizat. Or, trebuie remarcat că limbajul compromis și compromițător din
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen Lungu sînt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării "marilor clasici", criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avizat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului d-sale, capabil
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
multora le pare cunoscut, epuizat, dacă nu familiar de-a dreptul. Și noi, lectorii fermecați ai acestui text, ai acestei „încercări”, suntem cu adevărat cuceriți de îndrăzneala autoarei, de nevoia ei de „adevăr” - cu totul altul decât cel al atâtor poncife sau semiponcife, mai mult sau mai puțin elaborate. E riscul ei. Un risc pe deplin asumat. Suntem alături de ea, când, așa cum ne așteptăm, „încercarea”, eseul ei va fi ocultat sau răstălmăcit în atâtea și atâtea moduri, mai mult sau mai
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Paleologu e retorică: "Putem oare să-i repudiem pe acești ...domni Jourdainť ai credinței, de fapt creștini care se ignoră, virtualmente poate chiar sfinți?". Se manifestă astfel reversul, ca să zicem așa, al polemicii ce pare a constitui panașul eseistului. Demontînd ponciful, războindu-se cu "ideile primite" (acele "idees recues", glosate de Flaubert), acesta se arată apt a investi o energie și o perspicacitate echivalente în manevrele de "reabilitare", de "salvare" a celor pe care-i resimte nedreptățiți, rău înțeleși. Refuzul său
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
să împărtășim cu toții aceleași idei. Dat nu pot înțelege de ce discuția calmă, la obiect, este înlocuită cu procesul de intenție, cu stigmatizarea, cu agitarea ciomagului și a bardei. După această logică, un răuvoitor ar putea, din trei mișcări abile, utilizând poncifele corectitudinii politice, adică neroziile în numele cărora oameni întregi la cap se comportă ca niște apucați, să demonstreze că adversarii lui H.-R. Patapievici sunt xenofobi și antisemiți, în virtutea originii etnice complexe a autorului. Cum ar acționa Ion Bogdan Lefter în fața
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
că nici (mai mult sau mai puțin) întâmplătoarele cozi de topor ale vechiului sistem nu vor sta deoparte. Ni se va demonstra că în felul acesta se urmărește destabilizarea țării, că se începe o vânătoare de vrăjitoare și toate celelalte poncife scoase din vastul repertoriu al bolșevismului. Ne putem aștepta la o reacție și din partea pontifilor locali ai ,corectitudinii politice", nici unul dintre ei prezent pe lista celor trei sute treizeci și trei de semnatari ai apelului adresat președintelui Băsescu. Interesant, nu? După cincisprezece ani
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
aspirațiilor, realizărilor unei populații dintr-o anumită zonă geografică. Cu alte cuvinte, nu cred în oficializarea creației artistice și în transformarea ei în instrument de legitimare. Cred doar în valoarea ei de schimb, în capacitatea de penetrare și de dialog. Poncifele „unicității” și „întâietății” sunt mai degrabă proba unei raportări problematice la zestrea culturală și civilizațională a unei societăți. Sunt puține țări care să se fi sustras întru totul cântecelor de sirenă ale suprematismului de-o nuanță sau alta. Lawrence Buell
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
are puterea de a media cititorului această emoție, comentariile lui fiind descriptive. E ca și cum textul i-ar deștepta un elan creator pe care nu-l poate duce până la capăt din lipsa virtuozității lexicale, și atunci se refugiază în convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie a impulsului inițial. În fine, erudiția lui Papadima
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
putea spune că, dincolo de miza profundă a textului și de un interes mai mult sau mai puțin specializat, există și un câștig în planul unei bune și limpezi culturi generale - în sensul cunoașterii devulgarizate, eliberate de balastul unor prejudecăți și poncife. Se corectează astfel idei false, dar de largă circulație, precum cea a unui Nietzsche antisemit. Merită cu prisosință subliniat efortul deosebit depus de Rodica Amel, care traduce din ebraică o carte densă de filosofie. Yirmiyahu Yovel, Hegel, Nietzsche și evreii
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]