521 matches
-
are ca învățător pe Ionel Teodorescu, care îl ia sub aripa lui, și-l îndrăgește.Trebuie să ni-l imaginăm pe băiat îmbrăcat sumar în izmene, în cămașă sau ilic, cu traista de gât, încălțat cu o pereche de botine ponosite. Clasa a doua „ abia am trecut-o”, a fost cea mai dificilă, stăpânea cititul și scrisul, fapt ce face ca în vară să alerge după Bisisica cu cartea suțioară. În clasa a treia, la sfârșitul anului, Marin se trezește premiant
MARIN PREDA- COPILĂRIA ŞI ANII DE ŞCOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345834_a_347163]
-
e posibil să fi devenit “tradiție”. Rezolvarea însă musai că trebuia să se facă pe principiul “hoțul neprins e negustor cinstit”. C-așa-i în viață, mai ales, constat cu tristețe, în acest segment de viață “noua” - nouă, dar deja ponosită grav. “Școala are dascălii pe care îi merită societatea”, zic și eu, molipsit de la așa-zișii teleanaliști. Și doar știm cum ni-i societatea. Ei, dascălii, nu pot fi altfel. Vedeți ce salarii au, vedeți condițiile administrative și de resurse
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
Nu am mijloc de transport, Am dreapta sau stânga, Dar nu ajung la pedale. Arată-mi orașele, arată-mi întruna. Așa, joacă-te cu rădăcinile mele, În curând vei rămâne fără jucării. Plec din mine și voi părăsi Toate vechile, ponositele -memorii- Nu mă mai construi în zâmbet de fag, Căci totul e doar o piesă pe un lung șirag. Unde mă curgi, de ce mă absorb În apă de mor, mor, mor(?) Am nevoie de o listă de sentimente, Toți vor
SCORMONESC ÎN EU de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347443_a_348772]
-
te înfățișezi cu căciula întinsă la nevoie și care stau mai bine ca noi. Exact pe această replică ieșeam din oraș când ne-a oprit un autostopist, tot pentru București. Un tânăr din cale afară de timid, cu niște haine cam ponosite, tuns boxer. Avea ochi vioi, degete subțiri și lungi ca de pianist, motiv pentru care l-am considerat un tip melancolic și meditativ. Pe drum discuția se leagă destul de ușor, pentru că avea o fire prietenoasă și nu știu cum a venit vorba
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins de frisoane. Popa Rădulescu Ilie se ruga pentru izbăvirea păcatelor lui, și îmuind o crenguță de busuioc în aghiasma din găletușă, i-a stropit fața, și a-chiat cu vocea stinsă. - Iartă-l Doamne, și dă-i
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lui, în dorința de îndeplinit. Și ieri am plecat la o oră rezonabilă de la birou, să mă plimb pe străzi ca să fac o faptă bună! În costum... mă simțeam cam prost! M-am oprit lângă o librărie, unde un bătrân ponosit astepa. Ceva! Am intrat! Tot pentru mine, că sunt fascinat de cărți. Apoi m-am întors la el și-am povestit. Fusese profesor de matematică, terminase șef de promoție. Un om lucid, exemplar, logic. Și eu am terminat matematică! Am
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
pe malurile mărețului Nil -, iar Egiptul sau pământul negru (Kemi), ca dar sfânt al lui Hapi, își trăia rând pe rând zilele și nopțile-i predestinate în acordurile armoniei perfecte a unui timp care fugea cu orice chip de stafia ponosită a morții... Un permanent spectacol magnific al trecerii umane cu gândul la o continuare firească a existenței telurice chiar și acolo, pe tărâmul necunoscut de dincolo de aici... Egipt, Cairo, 17 ianuarie 1933 - Franța, Paris, Rue d'Orchampt, numărul 11bis, 3
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
gurii, iar în dreptul nasului avea cusut un ardei roșu, ascuțit, care se tot mișca într-o parte și alta. Mutul avea în mâna dreaptă o sabie de lemn, ușor înconvoiată, ca un iatagan. Pe cap avea o pălărie neagră, veche, ponosită, cu un șirag de ardei roșii în loc de betelie. Femeile îl necăjeau și îl trăgeau de fustă, râzând în hohote. Chipurile, supărat, el le fugărea cu sabia ridicată... Imaginea asta halucinantă a călușarilor care amenințau cerul cu bețele și a mutului
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > TANGOUL Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tangoul În suburbii într-o taverna, cântă un lăutar bătrân Dintr-o vioară ponosita, măi ațipind din când în când . În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechit , Cu care mângâia arcușul ,de avea lăuta scârțâit . În sala scunda ,întunecată un singur felinar ardea , Pe-o masă joasă și mizera ,un poker în trei se
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
și traci.... XIII. INTRE CEI CE N-AU O PÂINE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Printre gânduri trecători Strada vieții -mi dă fiori, Doi copii ca două flori Întind mâna, cerșetori. Aveau haine ponosite Mâinile neîngrijite Ochi frumoși -nlăcrimați. De destin și alungați. Era vară, era cald Se-ncingea acel asflat, Nu se mai putea de cald De durere ochii-mi scald. Pasul tatălui mereu Ochii sufletului meu, Sufletu'-i atârnă greu Scoate-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub tălpi ostenite Și țipete sparte din luturi aride Afrodite lascive mai trec, insipide, ... Citește mai mult Desculță, călcând peste urme de fluturiMarea-mi șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduriCu fire de viață-n clepsidre perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci din pietre sub tălpi osteniteși țipete sparte din luturi arideAfrodite lascive mai trec, insipide,... XV. GEORGETA RESTEMAN - „SURÂSUL UMBRELOR” - UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 873 din 22
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
vreme de seară nu se vede stângăcia mea de cizmar? - Știi cât de veche îmi este haină asta, pe care eu în fața altora o numesc sacou? Cât mine aproape, dar nimeni nu vede câte aplicații i-am făcut. E cam ponosită, dar seara nu se vede. Mi-am făcut singur portocalele astea din hârtie oranj și-am muncit la ele două zile, de aceea au ieșit atât de bine și-mi vine uneori să mușc din ele, când mi-e dor
CONFESIUNILE MAGICIANULUI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371662_a_372991]
-
urcară în el. Când se trezi complet singură în locul acela străin, noaptea, simți cum o năpădește o teamă cumplită. Era în plin centru, dar nu departe de locul în care se refugiase tânăra, era un restaurant de țară, prost luminat, ponosit de unde se auzeau strigăte răgușite și vulgare, zgomot de pahare sparte și înjurături. La un moment dat, ușa localului fu izbită violent de perete și afară năvăliră împărțindu-și lovituri cu nemiluita, o șleahtă de haidamaci beți. Alexandra îngheță! Privi
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
să își ia picioarele la spinare de frica unor câini ciobănești. Făcu ceea ce știa el cel mai bine să facă: fluieră lung și ascuțit către câini și să vezi minune, animalele se culcară cuminți la picioarele lui, lingându-i cizmele ponosite. - Ia, vezi-ți de drum, strigă Baci Ștefan peste poartă, nu ești binevenit! Își chemă câinii și întoarse spatele flăcăului nostru. Ionică nu așteptă să i se spună mai multe, intră în curte și se porni din nou pe fluierat
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
fost profesor de-am meu de geografie din liceu, pilangiu din câte îl știam (și din văzute și din auzite) însă eminent dascăl cerșea în fața bisericii. Mâna nu era întinsă cum se obișnuiește(!), o ținea în jos lipită de haina ponosită și cu mâneci răsfrânte (că erau prea lungi și nu putea apuca „pomana” sau să-și acopere cine știe ce semne!), o plăsuță colorată de plastic cu inițialele unui brand pe care nu l-am putut citi de la distanță și din care
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
societății românești a anilor 60, în care valorile morale și materiale au fost otrăvite de microbul comunismului fiind sortite unei morți latente. Tânărul ajuns la Cluj cu „o valiză de lemn, o pereche de pantofi și niște haine de doc, ponosite...”, cu două sute de lei din care treizeci costa doar drumul, fără șanse datorită mediei de intrare, la vreo bursă, își începe primul an al studenției lipsit de orice altă sursă materială. Provenea dintr-o familie cu trei copii, un frate
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În parc, lângă o bancă rebegită, sub prima brumă dată de Răpciune, un biet tufiș înalță rugăciune să-nmoaie vremea asta brusc răcită. Un tei întinde ramuri disperate spre frunzele în ocru ponosite, cercând să nu le știe răvășite de vânt și-n zarea largă aruncate. Doar un castan fălos cronometrează venirea toamnei, picurând în iarbă, bile cu țepi și își șoptește-n barbă: E tot pustiu, și e deja amiază!” Anemic, peste
ÎN PARC, RĂPCIUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378658_a_379987]
-
în cea mai ticăloasă stare, că paile prevăzute pentru așternut nu se înnoiesc decât la 6 luni odată, că cămășile lor nu li se schimbă decât odată sau de două ori pe an și că straile lor sînt cu totul ponosite și negre”. Ceva mai bune, dar totuși necorespunzătoare, erau condițiile de viață și muncă ale lucrătorilor din industria de prelucrare. Concluziile lui K. Marx privitoare la urmările materiale și morale ale muncii în fabricile engleze se aplică și Moldovei în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la iveală, se referă la viață particulară a marelui compozitor, desi criticii muzicali se află aici pe un teritoriu delicat întrucât dovezile existente sunt insuficiente. Imaginea unui Verdi împovărat de ani, cu o barbă albă și o pălărie uzata și ponosita - imagine folosită pe larg cu ocazia celbrării centenarului morții sale în anul 2001 - nu a scăpat spiritului sarcastic al criticilor. Privită de aproape, suntem conștienți de partea întunecată a caracterului sau, marcată fără îndoială de o insecuritate emoțională pe tot
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care înfruntau dușmanul, chiar ultimii care mai puteau mânui armele. Acestea erau, de altfel, foarte rudimentare: câteva sulițe, securi, săbii vechi. Curios, le-am privit vu atenție veșmintele, încălțările grosolane cu catarame mari de aramă, pălăriile și, uneori, o cască ponosită, asemănătoare cu a conchistadorilor, degetele noduroase crispate pe mânerul sulițelor... Franța, care îmi apăruse întotdeauna în fața ochilor cu fastul palatelor sale, în ceasurile de glorie ale istoriei ei, s-a arătat brusc sub înfățișarea unui sat din nord, unde casele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu mă mai țineam pe picioare. M-am așezat, apoi m-am întins cât eram de lung. În întuneric am atins cu capul un obiect de lemn. L-am pipăit. Era un prie-Dieu. Mi-am pus ceafa pe catifeaua lui ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine și să mă spăl. Mă întorceam imediat, mă lungeam, mă cufundam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la coada trăsurilor, și-n generația a doua toți boieri, toți scoși din cutie, toți rozând pita lui Vodă cum vine vorba, și toți nemuncind nimic, nepricepîndu-vă la nimic, toți având o singură prăvălie și un singur negoț, prăvălia principiilor ponosite și spălate 'n șapte ape, negoțul vorbelor goale din cari nici paserile n-au cu ce se sătura. Muncă, onorabilă tagmă, iată ce vi se cere, și atunci nu va mai exista cestiune de tocmeli agricole ori cestiune agrară. Simeon
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
camarazii în ochi. Omul acela era foarte periculos, dar deocamdată se putea dovedi mai prețios dacă era păstrat în viață. ― Cum ajungem la documentele alea? Zi-ne și o să te lăsăm să pleci. Severus se ridică cu greutate, aranjîndu-și straiele ponosite de parcă ar fi fost cine știe ce veșminte scumpe. ― Sigur, bate-ți-l pe Severus! Avea dreptate străbunicul meu când zicea că nu poți avea încredere într-un Boszt! Niciodată n-au fost oameni de onoare. I-au jignit pe cei slabi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Domnului Dumnezeului nostru. A venit bătălia în care El trebuie să-și înfrunte nemărginirea. Nici eu nu sunt departe de momentul când voi vedea infinitul, murmură Abatele. Femeile tăcură, netezind ușor cu podul palmei mantia care acoperea cu greu hainele ponosite ale bătrânului. Simultaneitatea gestului lor îl făcu pe Abate să zâmbească; - Nu putem să ne schimbăm cu adevărat. Omul nu se schimbă niciodată. Grecii au denumit asta destin, creștinii au zis că e dorința Domnului, iar noi am crezut multă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]