1,140 matches
-
mongolă, elemente simbolice ce semnificau condominiumul politic din zona ponto-dunăreană. În jurul principalelor puncte comerciale și meșteșugărești, conduse de patricieni genovezi, au fost ridicate fortificații puternice, utile în vremea conflictelor cu autoritățile mongole din zonă. Expansiunea comercială a genovezilor în spațiul pontic a avut de înfruntat, în secolele XIII-XIV, numeroase dificultăți. Menționăm luptele cu Hoarda de Aur (1299, 1307-1308, 1343-1347), apoi rivalitatea și "războaiele Strâmtorilor" cu Veneția, litigiile cu împărații bizantini de la Constantinopol și Trapezunt, ca și acelea cu țarii bulgari sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, este confirmată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezența negustorilor genovezi în regiunile nord-pontice și la gurile Dunării. Se poate spune că dacă Chilia a fost înființată de bizantini, dezvoltarea și prosperitatea ei se datorează genovezilor, orașul făcând parte din acea salbă de colonii genoveze aflate pe litoralul pontic, dintre care cea mai renumită a fost Caffa. Bogata activitate meșteșugărească și comercială a Chiliei este ilustrată și de faptul că orașul emitea o monedă proprie (asprul de argint), ceea ce confirmă importanța economică a orașului. Alte orașe între Prut și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concentrau de-a lungul râurilor ce o străbăteau. Apoi, numeroase sate se aflau pe malul Dunării și în jurul bălților ei, în secolele XIII-XIV, locuirea era intensă în toate regiunile sud-carpatice. În Dobrogea, ținuturile populate erau mai ales malul dunărean, țărmul pontic și văile. În Muntenia și Oltenia, văile râurilor Ialomița, Argeș, Olt și Jiu sunt dens locuite. Astfel, treptat, în secolele XIII-XIV, s-a închegat structura rurală medievală a Țării Românești. În aceste secole, se generalizează marile concentrări de sate: în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Ordinul teutonic, dar noua episcopie nu era dublată și de o autoritate seculară independentă de regat. În 1229, mișcarea de creștinare și închinare a cumanilor față de regatul ungar a depășit spațiul românesc și s-a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale ale episcopiei cumane, trasate de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan" (căpetenia mongolă) a ajuns la Rodna, în Transilvania, "Bochetor, împreună cu alte căpetenii, au traversat Siretul și au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de altă parte, nu se poate nici susține că organismul statal din Moldova a apărut ca o necesitate de a asigura securitatea importantelor căi comerciale ce legau centrele hanseatice cu cele genoveze pontice, cum susțin Iorga și Brătianu. Este o evidență că geneza statului Moldova a fost un proces complex și îndelungat, desfășurat progresiv, cu contribuția mai multor factori. Structurarea societății românești est-carpatice în categorii sociale bine delimitate și cristalizarea unor nuclee politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Niculițel, în vol. Spiritualitate și istorie la întorsura Carpaților, I, Buzău, 1983, p. 278-283. Diaconu P., Realități politice la Dunărea de Jos, în RdI 34, 1981, p. 1111-1132. Idem, Câteva considerații în legătură cu valurile de pământ din Dobrogea (sec. IX-XI), în Pontica 4, 1972, p. 373-380. Idem, Păcuiul lui Soare, vol. I, București, 1972 (vol. II, 1977). Idem, Despre datarea ˝circumvalației˝ și a ˝bisericii treflate˝ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319. Idem, Despre organizarea eclesiastică a regiunii Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cluj, 1928. Drăghiceanu V., Despre mănăstirea Câmpulung. Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
generală, București, 1940. Rădulescu N. Al., Vrancea, geografia fizică și umană, București, 1937. Rădulescu A., Privire generală asupra moșnenilor și răzeșilor, în vol. Pagini din istoria dreptului românesc, București, 1970, p. 264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Constanța, 1988. Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul feudal timpuriu de la Castelu, Constanța, 1967. Rămureanu I., Mișcarea audienilor în Dacia pontică și nord-dunăreană (sec. IV-V), în B.O.R.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Constanța, 1988. Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul feudal timpuriu de la Castelu, Constanța, 1967. Rămureanu I., Mișcarea audienilor în Dacia pontică și nord-dunăreană (sec. IV-V), în B.O.R., 1978, nr. 9-10, p. 1053-1070. Idem, Mitropolia Vicinei și rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ținuturile românești, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al XIV-lea, Iași, 1991. Idem, Obiecte de cult din secolele XII-XIII pe teritoriul Moldovei, în MMS, 1975, nr. 1-2, p. 74-93. Idem, Creștinism și păgânism la est de Carpați în a doua jumătate a mileniului I d. H., în Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 215-226. Teodorescu V., Despre cultura Ipotești-Cândești în lumina cercetărilor arheologice din nord-estul Munteniei, în SCIV 15, 1964, 4, p. 485-503. Theodorescu R., Bizanț, Balcani, Occident la începutul culturii medievale românești (sec. X-XIV), București, Editura Academiei, 1974. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1927) și Antologia poeziei grecești. 1800-1930 (1939), precum și o culegere de texte pe tema Sportul la eleni (1937). A ilustrat literatura latină prin versiuni românești din Marc Aureliu și Ovidiu (Tristia, 1930, pentru care primește Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române, Ponticele nefiind editate în volum). A pătruns în cercetarea literaturii religioase cu Bucăți alese din opera Sfântului Athanasie cel Mare și cu editarea unor scrieri ale Sfântului Ioan Gură de Aur. A lăsat o monografie asupra primului umanist de origine română
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301 footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc, cei dintâi sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 1, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
îndeamnă să facă păcatul. „Vei spune asemenea lucruri duhovnicului? E mare rușine.” Așa se prezintă păcatul : dulce și lipicios. Însă după săvârșirea lui, el lasă un gust amar, o goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
goliciune în suflet. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
-ne astfel mintea și curățindu-ne sufletul, care, hrănit cu rugăciunea, naște cuvinte înțelepte, gânduri dumnezeiești și bucurii de nedescris. Căci rugăciunea este „lucrarea demnă de vrednicia minții sau cea mai bună și mai curată întrebuințare a ei”<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre rugăciune, cap. 84, în Filocalia, vol.I, Edit. Humanitas,București, 1999, p. 97. footnote>. Deci, decât să umplem timpul cu păcate, mai bine să-l înveșnicim rugându-ne, să facem totul în prezența lui Hristos ca totul să
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părinții duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
de controversate) au fost culese de acesta „de la elenii care locuiesc în Hellespont și în Pont”, dar, se pare, nu de la grecii rezidenți în Tomis, Histria sau Calatis (zonă getică), ci de la cei din Olbia (zonă scitică) și din Apollonia Pontică (zonă sud-tracică) - două dintre probabilele escale ale părintelui istoriei în periplul său pontic (1). Situația devine și mai dificilă atunci când e vorba de a reconstitui credințele mitice și practicile magico-rituale ale geto-dacilor. Fiind tainice, acestea ajungeau cu greu și fragmentar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în Pont”, dar, se pare, nu de la grecii rezidenți în Tomis, Histria sau Calatis (zonă getică), ci de la cei din Olbia (zonă scitică) și din Apollonia Pontică (zonă sud-tracică) - două dintre probabilele escale ale părintelui istoriei în periplul său pontic (1). Situația devine și mai dificilă atunci când e vorba de a reconstitui credințele mitice și practicile magico-rituale ale geto-dacilor. Fiind tainice, acestea ajungeau cu greu și fragmentar la cunoștința străinilor. Pe de altă parte, neputând recepta adevăratele semnificații ale unor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pp. 212-213, 267-268). 2. Intoxicări involuntare Există informații că anumite fenomene de narcotizare colectivă involuntară aveau loc în Antichitate la o populație din zona Mării Negre. În secolul I e.n., de pildă, Plinius cel Bătrân relata că, în ținuturile din „zona pontică”, albinele culegeau uneori nectar din „floarea de rododendron de care sunt pline pădurile”, astfel că mierea produsă de ele era plină de substanțe psihotrope. Consu- mată, această miere provoca stări de nebunie colectivă sau chiar moartea. Mierea infestată era „numită
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Herodot (Istorii, I, 202) par să se fi perpetuat timp de peste două milenii la descendenții îndepărtați ai sciților masageți. Este vorba de oseții nord-caucazieni, care vorbesc până azi singura limbă (indo-europeană) ce a supraviețuit dintre cele folosite de sciții pontici. Este o zonă izolată din punct de vedere cultural, fără mari influențe. Supraviețuirile lingvistice fac și mai credibile supraviețuirile rituale. La începutul secolului al XIX-lea, orienta- listul Julius Klaproth a descris următorul ritual al oseților : ei se adună într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
0232/233731 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com http://www.euroinst.ro 1 Bernard Miège, La société conquise par la communication, vol. 1, Logiques sociales, Presses Universitaires de Grenoble, 1996, p. 209. 2 A se vedea Gianni Vattimo, Societatea transparentă, Pontica, Constanța, 1995. 3 A se vedea Jean François Lyotard, Condiția postmodernă, Babel, București, 1993. 4 Régis Debray, Introduction à la médiologie, Presses Universitaires de France, Paris, 2000, p. 13. 5 Ibidem, a se vedea schema explicativă de la p. 15. 6
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Vorbind despre ispite, Sfântul Marcu Ascetul scrie că „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii neschimbabile, nu celei omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301 footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc, cei dintâi sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de iubirea de argint. Deci, e cu neputință să cădem în ispita vreunui drac, dacă nu suntem răniți mai întâi de acele căpetenii ale lor<footnote Evagrie Ponticul, Capete despre deosebirea patimilor și a gândurilor, cap. 1, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 62. footnote>. Dar, așa cum ne arată Sfântul Isaac Sirul, nu poate diavolul să se apropie de om, sau să i aducă ispite
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]