893 matches
-
sfârșitul secolului al VI-lea și în computul pascal. Un exemplu de utilizare a ei în documentele imperiale este diploma lui Lotar I din 840. După cum se poate deduce dintr-o scrisoare a lui Ioan al XIII-lea, în cancelaria pontificală apare în veacul al X-lea. Aceeași concluzie se poate trage referitor la istoria Angliei, care prezintă cazuri de utilizare a erei creștine în actele particulare încă din secolul al VII-lea. De altfel, sinodul din Whitby (664) o adoptă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
astronomic - admirând o operă de traduceri, de prelucrări, dar și de creație proprie. Toate, însă, demonstrează reale virtuți de gânditor profund și originale calități de compoziție și stil. În timpul activității monahului Dionisie Exiguul la Roma, ca și consilier al cancelariei pontificale, se știe, s-au perindat zece papi. Tot ce era nevoie, el împlinea. De la el se așteptau soluții pentru marile probleme. În momentele de tensiune și de incertitudine, unii dintre ei trimiteau să-l consulte în mod special. De exemplu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dedicații ale traducerilor efectuate de smeritul monah. Cu talent și muncă neîntreruptă, dar și cu o incontestabilă integritate morală, Dionisie Exiguul a servit ca nimeni altul cauza unității Bisericii. Dincolo de cunoscuta sa activitate de traducător și de sfetnic al cancelariei pontificale se poate observa și o modalitate subtilă a înfăptuirii nobilului scop amintit mai sus. În lumina adevărului istoric și a interpretării lui imparțiale se poate spune că smeritul monah dobrogean a contribuit la temperarea acelora care recurgeau prea ușor la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
interpretării lui imparțiale se poate spune că smeritul monah dobrogean a contribuit la temperarea acelora care recurgeau prea ușor la schismă și la anatemă. În acest sens trebuie amintit că lui îi revine meritul alcătuirii unei ediții sistematice de decrete pontificale. Se poate spune că motivul fundamental al acestei inițiative a fost preocuparea pentru evidențierea biografiei unor papi cu atitudini conciliante față de Răsăritul aflat atunci în schisma acachiană, impusă de exclusivismul roman. În fața pretențiilor de primat papal, atitudinea editorului canoanelor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
influențe din Evanghelie, Sfinții Părinți, textele papilor, ale gânditorilor și ale politicienilor din secolele XIX XX, din personalism, popularism, ideile filosofiei protestante aplicate mai ales în economie, dar și din curentele laice, republicane, din liberalism sau socialism democratic. Activitatea magisteriului pontifical a fost extrem de importantă pentru formațiunile creștin-democrate, mai ales că experiența politică a dovedit că numai partidele creștine care au beneficiat de sprijinul Vaticanului s-au putut menține și chiar dezvolta. Esențiale au fost însă enciclicele lui Leon al XXIII
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
barează drumul spre afirmație. Este un neutru". Lui Alcide De Gasperi îi plăcea să citeze lucrarea lui Bergson Les deux sources de la morale et de la religion (1932): "Democrația este de esență evanghelică". Dorindu-se fideli mesajului lui Cristos și doctrinei pontificale, creștin-democrații nu se identifică cu funcționarea instituției ecleziastice și își susțin cu fermitate caracterul non-confesional, sursă, adesea, de dispute cu Biserica. Se pune astfel problema majoră a relației dintre credință și activitatea politică, de vreme ce apare problema fidelității față de credință în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o propune în primul rînd doctrina Bisericilor creștine. Așa cum a evidențiat foarte bine Jean-Marie Mayeur 8, partidele creștin-democrate au fost mai întîi partide care apărau religia, adică interprete și apărătoare ale drepturilor Bisericii Catolice, care le-a oferit, prin magisteriul pontifical, un program social și o structură intelectuală. Ele doresc totuși să-și păstreze autonomia, să-și exprime nonconfesionalitatea, să se deschidă și spre alte confesiuni creștine, tendințe pe care Adenauer a reușit să le impună în Germania, după război. Chiar dacă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dar avîndu-și rădăcinile în tradiția creștină; creștin-democrații acționează în cadrul societăților pluraliste și secularizate, avînd ambiția vădită de a duce o politică bazată pe mesajul evanghelic, cu valori proprii creștinismului. Ei sînt mesagerii unei viziuni asupra lumii conforme Evangheliei și magisteriului pontifical. Aceste partide sînt Weltanschauungsparteien. Pe 17 martie 1990, într-un articol de trei pagini consacrat partidelor creștin-democrate din Europa, săptămînalul The Economist scria: "Much of Europe is run by christian democratic parties" (O mare parte a Europei este condusă de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la Lyon, care respingeau ideile etatiste și dezvoltau ideile răspîndite mai ales de industriașii catolici din nordul Franței grupați în Asociația Catolică a Patronilor din Nord, de orientare paternalistă și antietatistă 5. Prin enciclica Rerum Novarum (15 mai 1891), magisteriul pontifical recunoaștea caracterul foarte grav al problemei sociale și stipula dreptul Bisericii de a interveni chiar în momentul cînd, în Franța, drama din Fourmies de la 1 mai 1891 scotea în evidență pericolul unui război social. Pentru creștini-democrați, aceasta a devenit o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
statului, lăsînd cale liberă sindicatelor muncitorești, enciclica Rerum Novarum încuraja foarte mult creștin-democrații, față de care Léon al XIII-lea nu-și ascundea simpatia, să acționeze prin inițiative concrete și să dezvolte, să aprofundeze, să lărgească, să prelungească, să popularizeze discursul pontifical. Exemple privind aceste inițiative sînt activitățile desfășurate de părintele Léon Dehon 14 și de abatele Antoine Pottier. Democrația creștină, afirmă Jean-Marie Mayeur 15, se construiește plecînd de la "refuzul total al societății născute în urma Renașterii, Reformei și Revoluției, dominată de individualism
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
plecînd de la "refuzul total al societății născute în urma Renașterii, Reformei și Revoluției, dominată de individualism și raționalism, de secularizarea statului, de știință și gîndire". Se schițează astfel, în mod clar, legătura cu catolicismul intransigent, contrarevoluționar și ultramontan, alimentat de magisteriul pontifical. Pretutindeni, în Franța și în Germania, în Belgia și în Italia, programul era asemănător: el își propunea să restabilească influența Bisericii asupra societății ca în Evul Mediu, cînd domnea unanimitas christiana, cînd individul era luat în seamă într-o societate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
forma unei confederații aflate sub conducerea suveranului pontif. Visul neo-guelf părea să devină realitate prin alegerea, în 1846, a cardinalului Mastai-Ferretti. Succesorul lui Grigore al XVI-lea, care și-a luat numele de Pius al IX-lea, urca pe tronul pontifical avînd reputația de liberal grație unei amnistieri acordate prizonierilor politici ai Statului pontifical în primele luni după venirea sa la conducere și datorită cîtorva reforme modeste care au dat naștere multor speranțe. Dar cînd au început mișcările din 1848 în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
realitate prin alegerea, în 1846, a cardinalului Mastai-Ferretti. Succesorul lui Grigore al XVI-lea, care și-a luat numele de Pius al IX-lea, urca pe tronul pontifical avînd reputația de liberal grație unei amnistieri acordate prizonierilor politici ai Statului pontifical în primele luni după venirea sa la conducere și datorită cîtorva reforme modeste care au dat naștere multor speranțe. Dar cînd au început mișcările din 1848 în Italia, el a refuzat să susțină o mișcare națională care, în mod inevitabil
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au început mișcările din 1848 în Italia, el a refuzat să susțină o mișcare națională care, în mod inevitabil, ducea la un conflict armat cu catolicii austrieci. Astfel, visul giobertian se năruia. Deși numise un laic în fruntea administrației Statului pontifical, în persoana lui Pellegrino Rossi, și permisese liberalilor să intre în guvern, papa Pius al IX-lea apărea ca un Papă antinațional. Problema unității politice a peninsulei se intersecta cu aceea a raportului dintre catolicism și democrație. Odată cu revoluția de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a situației. În Italia, unificarea s-a făcut împotriva papei, iar înfrîngerea de la Porta Pia, care a dus la ocuparea Romei de către trupele italiene la 20 septembrie 1870, a inaugurat o lungă perioadă de criză între Biserică și Regat. Statele pontificale nu mai existau, iar Papa Pius al IX-lea s-a închis la Vatican, considerîndu-se prizonier și refuzînd legea Garanțiilor pe care i-o oferea parlamentul italian. El interzicea catolicilor, prin Non expedit, să participe la alegerile politice: "Nici alegători
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-lea, care era pe cale de a deveni ceea ce am numi foarte bine devoțiune, o adevărată adulare a papei. Ea este vizibilă în întărirea centralizării Vaticanului, acceptată de clerul bisericesc, ca și în dogma infailibilității suveranului pontif. Important era deci magisteriul pontifical, în general bine ales și popularizat cu grijă la fiecare nivel al ierarhiei bisericești. Deosebit de importante pentru evoluția democrației creștine au fost opțiunile lui Leon al XIII-lea, care, continuînd politica papei Pius al IX-lea, încerca să scoată Biserica
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al XIII-lea, a preoților "oameni ai poporului" și a laicilor angajați în diferite organizații și autonomi într-o oarecare măsură față de reprezentanții superiori ai Bisericii. Această generație a primit o misiune deosebită atunci cînd "statele creștine" (și chiar statul pontifical) au dispărut. Era foarte important să fii prezent în mod activ în sînul societăților secularizate pentru a răspîndi influența evanghelică. Pentru unii, acțiunea socială nu se putea rezuma doar la bunăvoința sau la generozitatea caritabilă a claselor conducătoare, aceasta cerînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în cadrul catolicismului, minat de problema dinastică, precum și o intervenție a papei. Acesta din urmă a dat o enciclică (Cum multa, 8 decembrie 1882) care să clarifice situația din Spania, recuzînd confuzia religie/ politică. Pragmatismul este deci principala caracteristică a poziției pontificale. De asemenea, nu trebuie uitate contradicțiile și evoluțiile în cadrul regimului de durată al lui Leon al XIII-lea (1878-1903) și, mai ales, trebuie acordată o mare atenție problemelor naționale. În ansamblu, relațiile partidelor politice de inspirație creștină cu Roma erau
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
abatele Pottier, figuri importante ale catolicismului social belgian, animatori ai "școlii de la Liège", care s-a desprins rapid de corporatismul tradițional, propunînd înlocuirea asociațiilor mixte patroni/muncitori cu organizații separate. După Rerum novarum, ea a interpretat în acest sens cuvîntul pontifical, fiind de părere că muncitorii trebuie să se apere ei înșiși. În februarie 1891, în urma acestor Congrese și înainte de apariția enciclicei, a fost fondată Liga Democratică belgiană de către Georges Helleputte. Ultramontan, el era membru al influentei confrerii Saint-Michel, fondată în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
renunțat la vechiul mit al alianței dintre putere și Biserică, dintre tron și altar; ei au dovedit că puteai merge la slujbele religioase și chiar să te spovedești, să-ți găsești inspirația în Evanghelie, să-ți întîmpini cu grijă magisteriul pontifical fără să fii clerical. Ei l-au ales atît pe Dumnezeu cît și democrația, menținînd autonomia fiecăreia dintre sferele spirituale și temporale, evitînd subordonarea uneia față de cealaltă și invers. În felul acesta, ei au avut o mare contribuție în integrarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu-și extrage programul acțiunii politice dintr-un sistem doctrinal definitiv și monolitic. Programul său social și politic provine din aporturile suprapuse, adesea amestecate, ale straturilor succesive din care desprindem Evangheliile și textele sfinte, Sfinții Părinți și învățații Bisericii, magisteriului pontifical, gînditorii și politicienii catolici din secolul al XIX-lea, filozofii secolului XX, cum ar fi Jacques Maritain, Emmanuel Mounier, Maurice Blondel, Henri Bergson, Etienne Gilson, Etienne Borne, Nicolae Berdiaev și mulți alții, experiențele politice, cum ar fi popularismul lui Luigi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vorba de preceptele de ordin social: Rerum novarum (1891), avînd importanța unui act fondator, Quadragesimo anno (1931), Mater et magistra (1961), Pacem in terris (1963), Populorum pregressio (1967), Octogesima adveniens (1971), Laborens exercens (1981), Centesimus annus (1991): tot atîtea documente pontificale care, după o sută de ani, "cadențează" gîndirea în problemele sociale. Grație acestui magisteriu, democrația creștină dispune de un corp de doctrină și un program social situat între programul liberal și programul socialist. El se bazează pe apărarea proprietății private
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și-a pierdut creditul. Astfel, codul de la Malines, cartă a catolicismului social belgian, editat în 1927, refăcut în 1934 într-o manieră corporatistă, a fost reeditat în 1948 fără aceste teorii. Totuși, în funcție de teme și de țări, referința la magisteriul pontifical se face mai mult sau mai puțin amplu. În mod special democrația creștină din Italia a pus în aplicare preceptele Bisericii. Două exemple susțin această afirmație: angajamentul foarte ferm al creștin-democraților pentru a determina Adunarea Constituantă să voteze, în 1947
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este esențial, aporturile externe sînt importante. Această observație se aplică mai ales în domeniul politic. Drepturile omului, suveranitatea poporului, Statul laic, libertatea conștiinței, a presei, aceste fundamente ale programelor politice ale democrației creștine au fost mult timp absente din discursul pontifical. Leon al XIII-lea deschisese calea, iar dacă enciclicile lui Pius al XI-lea, care condamnau practicile totalitare (Non abbiamo bisogno în 1931; Mit brennender Sorge și Divini redemptoris în 1937), aminteau de respectul datorat omului, în schimb nu găsim
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și a acțiunii "creștine" în plan temporal. În lucrarea sa Prioritatea spiritualului (1927), el deosebea puterea directă a autorității ecleziastice asupra spiritualului și puterea indirectă a acesteia (influența morală) asupra temporalului. Mai tîrziu, în Umanismul integral (10 ani după condamnarea pontificală a Acțiunii Franceze, avînd importanța unei crize eliberatoare pentru catolici), el definea idealul unei "noi creștinătăți", organizarea societății inspirată din creștinism. În felul acesta, el propovăduia prioritatea persoanei față de Statul văzut ca un amsablu de mijloace și nimic mai mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]