350 matches
-
(Grecia, ? - Roma, 6 august 258), a fost al 25-lea Papă al Bisericii catolice care, împreună cu cea ortodoxă, îl venerează ca sfânt. Pontificatul său a durat cca. 12 luni, din 31 August 257 până la 10 August 258. Originea acestui papă este necunoscută. Conform datelor din "Liber Pontificalis", era grec de origine. Istoricii sunt de părere că această informație este foarte probabil eronată. Ea
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
eronată. Ea provine de la convingerea (falsă, dealtfel) că acest papă nu ar fi nimeni altul decât filosoful grec, autorul așa-ziselor "Fraze" ale lui Sixt. Papa Sixt al II-lea a urmat papei Ștefan I la 31 august 257. Pe timpul pontificatului Papei Ștefan I s-a creat o dispută aprinsă între Biserica Romei și Bisericile din Africa și din Asia pe tema botezului administrat ereticilor care voiau să revină în sânul Bisericii. Acest diferend teologic avea potențialul unei separații ecleziastice definitiv
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
Dionisiu a fost al 25-lea papă al Bisericii Catolice de la 22 iulie 259 la 26 decembrie 268. Este prezentat ca nativ în orașul Turius din Magna Grecia, dar această informație nu s-a verificat (încă). Pe timpul pontificatului papei Ștefan I (254 - 257) Dionisiu se pare că era un prezbiter al Bisericii din Roma și în această calitate a luat parte la controversa privitoare la validitatea botezului practicat de eretici. Aceasta l-a făcut pe Dionisiu, episcopul din
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
l-a făcut pe Dionisiu, episcopul din Alexandria Egiptului, să-i trimită o scrisoare cu privire la această problemă; din această scrisoare Dionisiu (prezbiterul roman) apare ca un „bărbat excelent și cult” (Eusebiu din Cezareea, „Historia ecclesiastica”, VII, 7). Mai târziu, în timpul pontificatului papei Sixt al II-lea (257 - 258), tot episcopul de Alexandria, Dionisiu, i-a trimis o scrisoare cu privire la un oarecare Lucian (ibidem, VII, 9); nu se știe cu certitudine cine era acest Lucian. După martiriul lui Sixt al II-lea
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
ales în noiembrie-decembrie 306, mort pe 16 ianuarie 308; înmormântat în cimitirul Sfânta Priscila; sfânt, este comemorat pe 16 ianuarie. Din pricina atât a diviziunilor interne cât și a persecuțiilor, sediul roman a rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și cu politica tolerantă pe care el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A fost ales Marcel, prezbiter deja foarte stimat și sub pontificatul predecesorului său
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial (306-312) și cu politica tolerantă pe care el a adoptat-o, a fost posibilă alegerea unui nou papă. A fost ales Marcel, prezbiter deja foarte stimat și sub pontificatul predecesorului său, și care desfășurase un rol important pe tot parcursul vacanței pontificale. Acuzele aduse mai târziu de donatiști, conform cărora și Marcel ar fi fost printre cei care au consemnat „"cărțile sfinte"” autorităților păgâne alături de Marcelin, sunt considerate de
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
s-a demonstrat a fi un judecător sever față de astfel de atitudini și, după opinia unora, a fost chiar el acela care a „"șters"” numele predecesorului său din lista oficială a papilor (opinie la fel de nefondată ca și acuzele donatiștilor). Datele pontificatului său sunt nesigure; într-adevăr, sunt și cercetători care admit un pontificat mai târziu și mai scurt: de la 27 mai sau 26 iunie 308 până la 16 ianuarie 309. Primul și cel mai important lucru pe care Marcel I a trebuit
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
aibă susținători, dar și opozanți destul de autoritari în domeniu. Susținătorii tezei că Marcel I a fost papă în sensul strict al cuvântului se bazează pe faptul că izvorul cel mai vechi - "Catalogul Liberian" - (compus aproximativ cu 40 de ani după pontificatul lui Marcel I) îi numește pe amândoi; Papa Damas I, apoi, îl definește pe Marcel I «rector» - termen rezervat episcopilor - în epitaful în versuri compus în onoarea lui; în sfârșit, scrierile donatiștilor, care - deși îl atacă, acuză și calomniază pe
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
august 310 (după alte surse 309), imediat după ce Papa Eusebiu a fost exilat în Sicilia. Miltiade devenea Papă, după ce Împăratul Roman Galerius a dat un edict de toleranță la 30 aprilie 311, care termina perioada de persecuție a creștinilor. În timpul pontificatului său, în anul 313, Edictul din Milano a fost aprobat de tetrarhii Constantin și Licinius, care declară neutralitatea în privința creștinismului ca și cult religios și restituirea proprietăților bisericii. Constantin i-a dăruit Papei Miltiade "Palatul Lateran", care va deveni pentru
Papa Miltiade () [Corola-website/Science/305396_a_306725]
-
paternitatea întrucât Papa Felix I a păstrat obiceiul de a celebra memoria martirilor. Date fiind aceste dubii, se poate afirma că singurele informații precise cu privire la Papa Felix I sunt cele furnizate de „Depositio episcoporum”: locul înmormântării (Via Appia) și anii pontificatului (5 ianuarie 269 - 30 martie 274). Îndată după alegerea lui Felix ca succesor al lui Dionisiu, a ajuns la Roma raportul Sinodului din Antiohia ținut în 268, sinod în care a fost depus episcopul locului Paul din Samosata, din cauza învâțăturilor
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
credinței, depunând pe toți episcopii simpatizanți ai arianismului, fără a lua în seamă amenințările și preferințele împăraților; el a formulat principiul conform căruia semnul de recunoaștere a unui catolic și a unui episcop legitim este comuniunea cu Episcopul Romei. Timpul pontificatului său este caracterizat printr-o adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din belșug viața creștină. În timpul pontificatului său, Papa Damas a continuat lupta predecesorului
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
legitim este comuniunea cu Episcopul Romei. Timpul pontificatului său este caracterizat printr-o adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din belșug viața creștină. În timpul pontificatului său, Papa Damas a continuat lupta predecesorului său, Papa Liberiu, atât împotriva ereziei ariene care avea o influență tot mai mare la curtea împăratului roman, cât și împotriva episcopilor care nu păstrau comuniunea cu "Scaunului Apostolic". Toată osteneala Papei Damas
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
sfinți. Conform "Catalogul Liberian|Catalogului Liberian]], Marcelin a fost ales episcop al Romei la 30 iunie 296. Predecesorul său a fost Papa Caius. Nu este menționat în "Martyrologium hieronymianum", nici în "Depositio episcoporum" ca de altfel nici în "Depositio martyrum". Pontificatul lui Marcelin a început pe când Împăratul Dioclețian domnea deja la Roma dar nu începuse încă să prigonească creștinismul. De fapt, la început Dioclețian i-a lăsat pe creștini în deplină libertate, ceea ce a și făcut ca numărul creștinilor să crească
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
s-a fost născut la o dată incertă în Sardinia; tatăl său a fost "Fortunas". A fost botezat la Roma și a devenit arhidiacon în timpul Papei Anastasie al II-lea. Pontificatul său a fost marcat de conflicte interne ale fracțiunilor rivale și de relații politice tulbure cu autoritatea imperială. A fost ales papă pe 22 Noiembrie 498, dar și "Laurențiu", arhipreot la Basilica Sf. Prexedes, a fost ales papă de o
Papa Simachus () [Corola-website/Science/305403_a_306732]
-
ziua morții sale - 28 februarie 468. Ilarie, arhidiaconul de origine sardă la Roma (Sfântul Hilarius), apropiat Papei Leon cel Mare, a fost ales Papă al Romei pe 17 Noiembrie și consacrat în data de 19 noiembrie 461. Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic pentru dreptul de supremație a Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
În ambele scrisorile Papa Vigiliu a susținut pozitiv Conciliile de la Efes și de la Calcedon, toate deciziile luate de predecesorii Papei Leon cel Mare și acordul cu depunerea patriarhului "Antim". Câteva dintre alte scrisori scrise de papa în primii ani ai pontificatului său s-au păstrat și ne oferă informații despre intervențiile sale în treburile eclesiastice ale diferitelor țări. Astfel, pe 6 martie 538 a scris episcopului "Caesar de Arles" în ceea ce privește penitența regelui austrasian "Theodobert", fiindcă se măritase cu văduva fratelui său
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
fost primul Papă de origine germanică, tatăl său numindu-de "Sigisbald" și a deținut funcția de arhidiacon înainte să fie numit papă. Papa Bonifaciu al II-lea a fost numit Papă de către predecesorul său, Papa Felix al IV-lea. La începutul pontificatului său a fost ales și "Anti-Papa Dioscorus", care a decedat pe data de 22 Septembrie 530. După decesul antipapei, Papa Bonifaciu i-a silit pe cei care l-au votat să-și recunoască greșeala în scris. În decursul pontificatului Papei
Papa Bonifaciu al II-lea () [Corola-website/Science/305404_a_306733]
-
începutul pontificatului său a fost ales și "Anti-Papa Dioscorus", care a decedat pe data de 22 Septembrie 530. După decesul antipapei, Papa Bonifaciu i-a silit pe cei care l-au votat să-și recunoască greșeala în scris. În decursul pontificatului Papei Bonifaciu al II-lea s-au terminat definitiv controversele semi-pelagiene. A încercat să reconcilieze biserica, dar planurile sale au devenit un eșec, când a încercat să-și numească un succesor, pe diaconul Vigiul, viitorul Papă Vigiliu.
Papa Bonifaciu al II-lea () [Corola-website/Science/305404_a_306733]
-
a fost papă al Romei din 3 noiembrie 625 până în 12 octombrie 638. Numele lui înseamnă "cel Onorific". Se spune că în timpul pontificatului său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se pare că din timpul lui se trage sărbătoarea "Ridicării Sfintei Cruci". Pentru poziția lui permisivă față de monoteleți (era de aceeași părere ca Împăratul Herakleios), al III-lea
Papa Honoriu I () [Corola-website/Science/305409_a_306738]
-
un intrus pe scaunul Constantinopolului și persecutor ai credincioșilor rămași fideli Sf. Ioan. A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
Segni iar numele tatălui său era Anastasius. După decesul papei Eugen I pe 2 sau 3 iulie 657 a fost ales papă, fiind întronat pe 30 iulie. Numele său înseamnă „cel care îți dă multă viață”. O temă centrală din pontificatul lui a fost relația cu Bisericile din Răsărit și cu împăratul bizantin. Vitalian era de părere că o stare conflictuală nu-i ar fi de folos nimănui, așa că a încercat să restabilească relații mai prietenești între apus și răsărit. Însă
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
fost un papă al Romei. El s-a născut în Roma, fiind fiul lui Marcellus din familia Savelli. În timpul papei Sergius I. a fost bibliotecar, la data de 19 mai 715 a fost ales papă. Evenimente mai importante din perioada pontificatului sau se poate aminti însărcinarea lui Bonifacius să misioneze sprijinit de franci în Germania, pe care în anul 722 îl numește episcop. În perioada acea existau conflicte politice și religioase cu Bizanțul. După moartea sa el va fi declarat sfânt
Papa Grigore al II-lea () [Corola-website/Science/305413_a_306742]
-
grec originar din Sicilia. Așa de puțină lume mai știa pe atunci greacă la Roma încât un vorbitor de latină și greacă era considerat un personaj cu un nivel educativ deosebit de ridicat. Ca papă, era succesorul lui Agaton. Și sub pontificatul lui Leon se simțeau încă urmările celui de al VI-lea conciliu ecumenic (cel de la Constantinopol din 680), când fostul papă Honoriu I a primit anatema bisericii pentru vederile sale "simpatizante cu eretici" în cadrul disputelor legate de monoteletism. Leon era
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
a ereziei la tolerarea acesteia, ceea ce probabil reflecta mai bine atitudinea lui Leon față convingerile predecesorului său (vezi: Conciliengeschichte, vol III, p. 294 a lui Hefel). Dependența scaunului Ravennei de Roma a fost stabilită printr-un edict imperial tot în timpul pontificatului lui Leon al II-lea. Și papa Leon al II-lea a fost sanctificat (3 iulie, ziua morții sale).
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
imperiului. Abia în anul 584, împăratul Mauriciu a găsit o soluție pentru încetinirea invaziei lombarde, organizând provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un "exarch", iar în 585, în sfârșit a semnat un acord favorabil cu lombarzii. În timpul pontificatului Papei Pelagius vizigoții, eretici ariani din Peninsula Iberică (Spania), urmând decizia regelui vizigot, Recaredo, au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]