357 matches
-
veteran la echipa „CFR-Olimpia” Iași, vice campioană națională în 2013, nu mai există nici o popicărie în toată comuna Vama. Halal progres a adus democrația postrevoluționară în sportul de masă din zonele rurale! La popicăria din incinta stadionului, împătimiții amatori de popice jucau pe bani, atât individual, cât și pe echipe, până noaptea târziu, timp în care se bea un butoi cu bere la halbă, adus în mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și „manechinuitele” botoxate nu erau încă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
un butoi cu bere la halbă, adus în mod special pentru a încălzi oarecum atmosfera, căci majoretele și „manechinuitele” botoxate nu erau încă la modă. Noi, puștimea din preajma stadionului, eram nelipsiți și necesari în timpul jocului, pentru a ridica la loc popicele doborâte la plin și la izolat, fiind tocmiți cu ora pentru care primeam un leu, bașca o primă tot de un leu, pentru fiecare „nouar” doborât dintr-o singură lansare a bilei. Pentru a ne bucura de cât mai multe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bașca o primă tot de un leu, pentru fiecare „nouar” doborât dintr-o singură lansare a bilei. Pentru a ne bucura de cât mai multe premieri, purtam în buzunar o sfoară sau o sârmă subțire și rezistentă cu care legam popicele împrejur și aveam garantat nouarul, dar trebuia să prinzi un moment de neatenție din partea naivilor popicari. Folositoare zăbavă era deci ridicatul popicelor, dacă prindeai rând dimineața, ca pensionarii la grătarele cu lapte, căci ne aducea un venit în plus sigur
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cât mai multe premieri, purtam în buzunar o sfoară sau o sârmă subțire și rezistentă cu care legam popicele împrejur și aveam garantat nouarul, dar trebuia să prinzi un moment de neatenție din partea naivilor popicari. Folositoare zăbavă era deci ridicatul popicelor, dacă prindeai rând dimineața, ca pensionarii la grătarele cu lapte, căci ne aducea un venit în plus sigur și nu părăseam postul, așa cum câinele nu pleacă de la măcelărie. Cei mai blazonați popicari erau într-o ordine aleatorie: neamțul Pascal, proprietarul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care, după ce au vândut ziua un camion de struguri pentru vin, au fost invitați de Liviu Mihalache îPaconul) la un meci care a durat toată noaptea, până când au devenit faliți, și cred că în viața lor nu au mai jucat popice la pariu. Eu, ca și ceilalți ridicători, am avut o contribuție personală la „masacrul” viticultorilor, căci căpătasem experiență în a face popicele să cadă la comandă, având partea noastră de pradă. Stadionul și popicăria erau date spre îngrijire, de președintele
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a durat toată noaptea, până când au devenit faliți, și cred că în viața lor nu au mai jucat popice la pariu. Eu, ca și ceilalți ridicători, am avut o contribuție personală la „masacrul” viticultorilor, căci căpătasem experiență în a face popicele să cadă la comandă, având partea noastră de pradă. Stadionul și popicăria erau date spre îngrijire, de președintele Asociației sportive „Bradul” Vama, tovarășul Mircea Frunză, unei familii deportate politic din Giurgiu, aciuată în comună mulți ani și locuind întro baracă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fost cele individuale: schiul, tenisul de masă și, în special, sportul minții, în care am devenit campion absolut in clasa XII-a. Diploma o păstrez cu mare grijă în vitrina cu trofee, alături de cele obținute mult mai târziu, în fotbal, popice, literatură umoristică și poezie cu formă fixă. Drag mi-a fost, dar numai ca elev, jocul de guțchi, adică fotbalul pe masă, jucat cu două monede vechi de o sută de lei și una foarte mică în loc de minge, pe care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
piață, ar trebui să renunțăm definitiv la el. E evident că e un copil problemă. Mă uit la ea intrigată. Nu pot să scoată de pe piață batonul Panther ! Ce-o să-și mai ia bunicul cu el cînd se duce la popice ? — O totală rebranduire, o readecvare la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. — Nu sînt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația conceptului, Într-o manieră funcțională și logistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vînat tigri!", iar femeia îi răspunde: "Dar au vîndut blana pe nimic..." Mai sînt și cele două femei venite singure în stațiune. Prea senzuale! Deși nu au decît o replică, în sala jocurilor mecanice, cînd eroul dă cu bila în popice: "Cum își cheltuie unii bărbați energia!..." Ar trebui umanizate: să afle de drama tînărului și să-i fie alături, tovărășește, colegial, să-i zicem. "Asta în cazul cînd spuneam de la început că eroul nostru e castrat!" a vrut Mihai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să aprind focul și reușesc să obțin niște flăcări jucăușe. Aproape mă tentează să renunț la planul de a i-o trage lui Bladesey. Deși dobitocul Își pecetluiește propria-i soartă sunându-mă ca să-mi aducă aminte de partida de popice din a doua zi de Crăciun, pe care am aranjat-o ieri seară când ne-am făcut muci la Lojă. Iain McLeod de la masoni miadat cheile de la sală, Îmi amintește el. Chiar mă Întrebam ce-mi zdrăngăne În buzunar. Popice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
popice din a doua zi de Crăciun, pe care am aranjat-o ieri seară când ne-am făcut muci la Lojă. Iain McLeod de la masoni miadat cheile de la sală, Îmi amintește el. Chiar mă Întrebam ce-mi zdrăngăne În buzunar. Popice În a doua zi de Crăciun. Cu Bladesey. Cât de patetic și fără prieteni poți să ajungi? Declin și deprimare peste tot. Casa e ca un veceu, peste tot numa mormane de gunoaie și țoale vechi și puturoase. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mașină. Chestia e că ți-o iei findcă mereu apare problema nașpa cu depozitatu lor. Puțoiu ăla mic și dăștept de Bladesey s-a dus și și-a luat unu, ticălos mic ce e. Vine să mă ia devreme la popice, așa cum plănuisem. Mă uit ironic la CD-ul lui. — Mă gândeam să trec și eu la CD-uri, dar dupaia mi-am zis: unde o să le depozitez. Se aplică aceleași reguli, Îi spun eu. — Păi, de fapt am descoperit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din cauza bețiilor de atâția ani, mă apucă din ce În ce mai târziu și uneori crezi că o să scapi, dar când te picnește e mai nașpa și te ține din ce În ce mai mult și tremur ca curu pe când mergem cu mașina prin oraș. Mă fut În popice, Rose Street, venim spre tine. Cui pe cui se scoate. Bladesey bea suc de portocale, că după aia o ia Înspre sud cu mașina. Nu Încerc să-l descurajez fiindcă vreau ca micul puțoi s-o lase singură pe Bunty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dedat la metode de acțiune neortodoxe îi vine în sfârșit bine acestui fost (încă?Ă june prim. Dar scenariul coscris de James Ellroy și care ar vrea să exploateze întunecimile vieții din Los Angeles pare încropit la o partidă de popice. Stați liniștiți, ați mai văzut astfel de filme. Desigur... poate că Desigur... poate că/Definitely, Maybe de Adam Brooks este o consistentă comedie romantică narată sub forma unei povești pe care un tată (Ryan Reynoldsă i-o spune fiicei sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Dar așa, și-a dat seama că îi roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F. îl auzea, nu se putea să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atmosfera vizitelor mele la doamna Sorana Țopa, a căzut în baltă deși ideile erau aceleași. Mi se confirma vechea mea convingere, că nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă și le trăiesc. Am început să jucăm popice undeva la Peleș și să întîrziem la Verbancu, la un pahar de țuică. Jar îmi spunea confidențial despre unul sau altul că sufletul cutăruia e o închisoare, făcîndu-mă curios. De ce? îl întrebam. Cum de ce? Îl cunoștea el, sufletul lui e
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
puțin comunicativă ca și el, un fel de reportaj despre felul cum se culeg arborii de cacao, în noroi, și cum se întemeiază marile orașe din munca indienilor, exploatați sălbatic de marii latifundiari, exportatori ai acelui prețios fruct... . Astfel, între popice, vizite, Verbancu (unde totuși nu beam, experiența aceasta o făcusem odată la douăzeci de ani, cu Dimitrie Stelaru, Petru Solomon și genialul Mitică, de care am vorbit, și am ieșit cu bine; băutura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
conjudețeanul meu a râs și mi-a răspuns că să n-am nici o grijă, o să ajung și cu chelie și cu burtă. N-am ajuns, deși într-o vreme am fost amenințat. N-am uitat nici de Verbancu, nici de popice. Prin iulie, deși eram în plin lucru, am primit o scrisoare de la Uniunea Scriitorilor în care mi se spunea că șederea mea la Sinaia s-a terminat. M-am întors la București și am continuat să scriu. Nu știam de ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zice/s-ar crede/s-ar părea că”), acel methought care punea atât de bine în evidență dificultatea, dacă nu chiar imposibilitatea de a decide între iluzie și realitate. Pe lângă manechine, Pirandello plasează în „camera aparițiilor” și un soi de popice ciudate, al căror vârf are înfățișarea unui chip omenesc. Înrudite cu reprezentările de odinioară ale lui Hermes și cu anticii colossos, ele par să aibă rolul de a aminti importanța pentru teatru a străvechilor pietre funerare, puterea materialității lor impunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
misterioasa lui vilă) pentru spectacolul cu piesa Povestea copilului înlocuit, deși Contele, nedumerit, se întreabă în modul cel mai prozaic ce-ar putea face cu ele, din moment ce sunt mute. Didascaliile precizează însă că marionetele se mișcă, vorbesc, râd batjocoritor, în vreme ce popicele cu cap de om doar țopăie; aceleași manechine își vor manifesta deplina supunere în fața bătrânei Sgricia, vestitoarea sosirii Îngerului ocrotitor al sufletelor din Purgatoriu, prosternându-se dinaintea acestuia, îngenunchind atunci când Îngerul, urmat de cortegiul său de suflete - și ele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nevastă-mea. Câteodată trebe să plec de acasă. Între noi fie vorba, dacă aș fi altfel de om, câteodată m-aș duce și m-aș îmbăta. — Eu chiar trebe să beau un pic. Mă mai ușurează, înțelegi? Eu unu’ joc popice. Doamna Reilly încercă să și-l imagineze pe micul agent de stradă cu o minge mare de popice și spuse: Îți place să joci? — Popicele-s minunate, doamnă Reilly. Te face să nu te mai gândești la necazuri. — O, Cerule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câteodată m-aș duce și m-aș îmbăta. — Eu chiar trebe să beau un pic. Mă mai ușurează, înțelegi? Eu unu’ joc popice. Doamna Reilly încercă să și-l imagineze pe micul agent de stradă cu o minge mare de popice și spuse: Îți place să joci? — Popicele-s minunate, doamnă Reilly. Te face să nu te mai gândești la necazuri. — O, Cerule! strigă o voce din salon. Fetele astea sunt de pe acum, fără îndoială, prostituate. Cum pot prezenta publicului asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îmbăta. — Eu chiar trebe să beau un pic. Mă mai ușurează, înțelegi? Eu unu’ joc popice. Doamna Reilly încercă să și-l imagineze pe micul agent de stradă cu o minge mare de popice și spuse: Îți place să joci? — Popicele-s minunate, doamnă Reilly. Te face să nu te mai gândești la necazuri. — O, Cerule! strigă o voce din salon. Fetele astea sunt de pe acum, fără îndoială, prostituate. Cum pot prezenta publicului asemenea orori? — Mi-ar place să am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la necazuri. — O, Cerule! strigă o voce din salon. Fetele astea sunt de pe acum, fără îndoială, prostituate. Cum pot prezenta publicului asemenea orori? — Mi-ar place să am și eu un hobby ca ăsta. Ar trebui să-ncerci să joci popice. — Vai de mine! Am ș-așa arturită la cot. Sunt prea bătrână ca să încep să mă joc cu mingile alea. Mi-aș nenoroci spatele. — Am o mătușă de șaizeci și cinci de ani și-i și bunică. Merge to’ timpu’ la popice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]