2,752 matches
-
e vorba tocmai de, ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
e vorba tocmai de, ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează liniile, dă o senzație de familiar. "E
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
de detergenți și insecticide pentru uz casnic; - import de anvelope, camere de bicicletă; - import de coase și scule prelucrare lemn pentru uz casnic și gospodăresc; - import galanterie din metal, nasturi, bijuterii din gablonz, vase emailate, articole de menaj din sticlă, porțelan, faianța, cristal, tacîmuri, ceasuri obișnuite, lustre și lămpi petromax, feronerie, arme de vînătoare și pentru sport, pietre prețioase, mărgele, figurine, articole pentru pom de iarnă; - import picupuri și piese de schimb, articole sport-strand, jucării, rechizite școlare și de birou, articole
DECRET nr. 22 din 24 ianuarie 1984 privind îmbunătăţirea activităţii de turism internaţional, precum şi de negociere şi încheiere a contractelor externe de turism. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106638_a_107967]
-
El Minzah era cotat la cinci stele veritabile iar arhitectura, peisajul, luxul, curățenia, modernul Împletit cu tradiționalul, simplitatea cu opulența, l-au copleșit. Peste tot covoare În care pașii se afundau silențios, totul era marmură, inox și sticlă, candelabrele imense, porțelanurile și cristalurile confereau o notă de noblețe și elitism, totul răspândea căldură și dorința ca oaspeții să fie perfect satisfăcuți. Nimic nu lipsea iar, pe deasupra la toate, verdele și culorile studiate ale mulțimii florale, ale arbuștilor ornamentali Îți tăia răsuflarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
deranjez!” la care a primit un „haidi șî nu ti mai prosti atâta! Nu ti temi di nica, nu ni diranjazî niminia!” Ștefan s-a liniștit și a râs de moldoveneasca fetei. Multe camere mari, curate și aerisite, multe flori, porțelanuri, candelabre, mult lux și bun gust. Au ajuns Într-un dormitor splendid, Amina a chemat o rusoaică blondă și foarte frumoasă, i-a dat un ordin, aceasta a plecat și a Încuiat ușa pe dinafară, apoi cei doi s-au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să citească altele din volumele de pe masă. Auzi: Înseamnă că cele auzite de mine sunt adevărate, iubești poezia, mergi la un cenaclu și scrii versuri. Așa este, dar de unde știți? Gata cafeluța! Poftim! Pe masă tronau două cești mari din porțelan chinezesc pline ochi cu cafea a cărei aromă cucerise tot spațiul apartamentului și ceva din casa scărilor. Alături erau simetric așezate două pahare cu picior și o sticlă de Johny Walker. Măsuța era joasă, ei s au așezat față În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prefaci, că fericirea nu durează, că totul este o strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia bruscă, din încheieturile oceanelor duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile îmbobocind, plesnind, umezindu-se de roua de amor, cu soarele refractat. „limitările amare
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mă simțeam liberă, libeeeeeerăăăăă și Într-o comuniune perfectă cu tainica ei chemare, mereu sedusă de misterul ce mă Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ea, ca o doamnă din lumea mare, cu un aer absent, îi întinse lista de bucate soțului, dându-i acestuia libertatea de a comanda după pofta inimii lui, ei fiindu-i indiferent ce urma să apară în farfuriile splendide de porțelan. Pentru a demonstra că se depărtase demult de obiceiurile rurale, deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban, Victor comandă numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Dar aceștia ascultau cu multă atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care nu era tulburată decât de chicotelile grupului și de târșâitul papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
astea, cu sclupturi meseriașe uite, până și pă tavan are îngerași și gagici goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-asta, ehe!, face o roabă dă bani. Bine, ăștia le-a lăsat numa' așa, să dea bine la atmosferă. E și ăsta un chichirez. Toate-s gândite să aibă șartu' lor, să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
meseriașe uite, până și pă tavan are îngerași și gagici goale -, cu marmore, cu parchet d-ăsta dichisit, cu lambrioaie dă lemn adevărat, nu pefeleu sau plastic, și mătase pă pereți. Plus tablourile. Mda... Și sobele din porțelan, frate, dă porțelan! Cred că o sobă d-asta, ehe!, face o roabă dă bani. Bine, ăștia le-a lăsat numa' așa, să dea bine la atmosferă. E și ăsta un chichirez. Toate-s gândite să aibă șartu' lor, să fie cum erau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sau exprimânduși părerea deja mai matură cu privire la anumite aserțiuni etalate anterior. Așa se face că, în ceea ce voi da spre publicare mai jos, fără a face vreo aluzie la scrinul cel vechi, “de stil rococo original”, ornamentat cu “medalioane de porțelan”, din Scrisorile unui egoist, a lui I.L.Caragiale, găsim un fel de reluare în jurnalul următorului deceniu, al nouălea, a Mâncătorilor de etichete, jurnal scris de Gerard, prin 1977. Capitolul I. Mitul Contesei de Bethlen 1. “Întrebarea cum vor învia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ca să nu mai fiu obligat niciodată să dau relații unor musafiri, despre ceea ce mi s-a întâmplat cândva. Viitoarea soție n-o să le dea în mod cert, importanță, mai ales că materialul din care fuseseră concepute, nu era nici măcar un porțelan trainic, nici bronz, nici lut sau de ce nu, nici lemn. Singura care urma să rămână așa cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de genul ăsta sînt extrem de importante, zice domnul Președinte, așezîndu-se în capul mesei din sufragerie, făcîndu-le semn și celorlalți să ocupe scaunele rămase libere. — Lucrătură de mînă, observă Monte Cristo, trecînd în revistă mobilele interbelice de Arad, covoarele caucaziene și porțelanurile de prin vitrine. — Faptele semnificative ale istoriei au fost posibile doar cu ajutorul păturilor de jos ale societății, reia domnul Președinte, simțind tapițeria scaunului arcuindu-i-se sub șezut, v ați dat seama de asta, nu? — E prima dată cînd conspirăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea să se revolte Angelina, de ce nu vrei niciodată să mă lași să văd eu prima despre ce i vorba? — Avem timp berechet, îi răspundea Poștășică, scormonindu-se prin buzunare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ochii și de mâinile lui, ori de câte ori sunt deschise. Revenind la sufragerie, pe peretele din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată indescifrabil dăruită cândva de o femeie care-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
laș, ar fi Plăcințica.. Numai ea ar putea să rupă zilnic câte-o fărâmă din soare și să mi-o Întindă cu surâsul pe buze. Plăcințica nu e femeie, nu e floare, nu e iarbă, nu e copac, nu e porțelan, nu e nor, este o lumină Între orizont și cer, care pâlpâie incontinuu. Dar nici Plăcințica nu mai este ce-a fost; s-a transformat Între timp, Într-un ecou harnic și laic al Uniunii Europene. Nu prea știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ultimele raze de lumină stăruiau cu o strălucire ce părea că izvorește chiar din zăpadă. Covorul alb și neatins de picior de om se întindea până la cei doi salcâmi mari, care marcau hotarul peluzei și încadrau satele pierdute, ca de porțelan, Sibford Gower și Sibford Ferris. Zăpada mută cădea drept dintr-un cer fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt. Apoi, semnalată doar de un contur negru estompat, ca într-o pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nou la Londra și era nerăbdătoare să înceapă să-mi reorganizeze viața. Am simțit că n-aș putea suporta prezența lui Rosemary și vioiciunea ei de vrăbiuță băgăcioasă. Ea se oferea să vină să-mi împacheteze serviciul de masă din porțelan de Minton și încă vreo câteva lucruri care, după părerea ei, nu trebuie lăsate în seama celor ce se vor ocupa de mutare. I-am spus că ar putea face asta, dar că deocamdată n-am aranjat nimic în privința mutării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă Stegemann instala frigidere În foaier. (În timp ce colega mea stă cu spatele la mine, mă grăbesc să adaug că Justus Stegemann este proprietarul cinematografului Apollo. Ca tip, este prusacul pur-sânge: punctual și Înțepat, cu o voce ascuțită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tip și structură. Acestea din urmă m-au făcut să mă gândesc la Greta Harassowitz, mai ales că tatăl ei chiar era măcelar. Greta era frumoasa cartierului, cu cosițe galbene ca grâul și ochi atât de albaștri și albi, ca porțelanul de Prusia. În clasa a treia deja se Îngrijea să Își netezească rochița pe abdomen - dar nu ca să arate tot timpul Îngrijită. Noi, băieții obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Avea gura lăsată pe ambele părți ale bărbiei și ochii, negri și nemișcați, erau atât de depărtați, Încât păreau să nu aibă nici o legătură unul cu celălalt. Cercetându-i, mi-am dat seama că arătau de parcă ar fi fost din porțelan. — V-o prezint pe domnișoara Wilms și pe prietenul ei. Cu permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
autointitula „artiste“ și ne-a cerut să-i spunem doar pe numele de familie. „Herr“ era ceva pentru petit bourgeoisie, a declarat. Un coleg de clasă susținea că are acasă un tablou pictat de el - cu o femeie palidă, jumătate porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]