524 matches
-
informații. Tânărul Împărat nu avea cum să-l uite; îl recomandă lui Sertorius Macro, iar acesta propuse imediat, „date fiind meritele lui“, să fie secretar imperial. Cuprins o clipă de neîncredere, Împăratul și-i aminti pe Sertorius Macro așteptând sub porticul de la Villa Jovis și pe Callistus făcându-și mereu drum pe-acolo. Își spuse: „Nimeni n-a pus la încercare mai bine decât Macro calitățile lui Callistus“. Apoi uită de asta. În această vreme, Callistus se strecura în încăperile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
locul unor rituri tainice și, poate, malefice; vreme de milenii, între zidurile lor de netrecut se refugiase cea mai fragilă operă a umanității: cultura. Muzica, matematica, medicina, astronomia, arhitectura, toate se născuseră acolo. Porunci: — Va trebui să proiectezi spații mari, porticuri și săli. Se gândi, dar era încă prea devreme ca s-o spună, că acolo avea să adune tot ce se putea găsi din operele gândite și scrise în cei patru mii de ani dinainte de ei, care acum se fărâmițau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
egiptene. Împăratul nu-și anunțase sosirea - obicei ce devenise o legendă neliniștitoare - și râse: Paznicii aceia n-au mai primit o vizită de șaptezeci de ani. Printre copaci se iviră vechile ziduri, acoperișuri înnegrite de vreme, o bucată dintr-un portic: la o primă privire, o clădire în ruină. Împăratul lăsă calul la pas și, din parcul lăsat în părăsire, încercă zadarnic să zărească lacul. Îi văzu însă pe intendent, pe paznici și pe sclavi alergând de-a lungul drumului. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împing: ei sunt voința omului aflat în căutarea Absolutului. — Eu cred că va trebui să fie o structură puternică, interveni Euthymius. Bârne groase, care se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor sta vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Votul senatorilor care anulase testamentul lui Tiberius fusese dirijat de Sertorius Macro; iar acum Macro vorbea cu Geminus, dezmoștenitul. — Junius Silanus, spuse încet Callistus, iar glasul lui era la fel cu cel pe care Împăratul îl auzise întâia oară în porticul din insula Capri, bătrânul Silanus vrea să-l folosească pe Geminus ca momeală, ca să-i atragă de partea lui pe optimates, așa cum plănuise și în cazul tău, în înțelegere cu Macro, când te-a căsătorit cu fata lui. Callistus vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pășeau sandalele ei ușoare; își ridicase capul, fiindcă îi ajungea până la umăr, și se uita numai la el, ca la o fantasmă. Așa cum prevăzuse Euthymius, corabia de aur era imobilă; ușoara mișcare a apei dispărea lângă coca ei. Intrară în portic printre umbrele coloanelor. El îi simți brațul și șoldul, pașii mici, repezi, și se gândi că nimeni nu stătuse vreodată atât de supus lângă el. Îi zise: — Nici o femeie nu a pus piciorul aici până acum. Împinse ușa khem-ului, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Unele case își închideau porțile pentru un doliu rușinos, fără funeralii; vestea despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani Corporis Custodes staționau înarmați, insensibili și nemișcați, cufundați în tăcere, la toate intrările de la Palatinus. Împăratul auzea intrând prin ferestre tăcerea insuportabilă a Romei. Mângâindu-l, mâinile Miloniei încercau să-i alunge și amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
setea de cunoaștere. Vom debarca pe insula Phi-lac, îi făgădui. Templul lui Isis pare o corabie de piatră în mijlocul fluviului, sub cerul strălucitor. Iar în jur, două maluri de granit și deșertul, care e galben, ca un leu. Numai că porticul unde vei păși tu când vei coborî nu era terminat; am poruncit să-l facă. Și am mai poruncit să se graveze numele meu pe el. VII A DOUĂZECI ȘI PATRA ZI A LUNII IANUARIE, ÎN SALA ISIACĂ ...puterea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sus, pe Palatinus, „băiatul“ are momente de nebunie: vrea cu adevărat să-l numească senator pe calul lui. Îl priviră cu uimire, iar el îi sfătui, cu obișnuitul său ton părintesc: — Încercați, încercați... Și când unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să aleagă drept senator un cal, văzu că mulți ascultau, mirați. Fiindcă, așa cum bine știa Asiaticus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
serioase, vă rog. Oamenii trec peste podul cu patru arce construit de el, se duc la cursele din noul Circus Vaticanus pe care el l-a dorit, se uită în sus la acel obeliskos înălțat de el, se plimbă pe sub porticurile din Iseum, pe care el l-a conceput, studioșii intră în biblioteci, se zice că niciodată străzile nu au fost atât de curate și de bine pavate; oamenii se simt mândri când urcă pe scările care duc din For la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
d’Egypte. — Și totuși, spuse Împăratul, în toate frumoasele lui scrieri nu poți găsi nimic, dar nimic despre devastările care au avut loc de-a lungul Nilus-ului, despre oamenii înfometați pe care, împreună cu tatăl meu, i-am văzut agonizând în porticurile Alexandriei. Unde se afla adevărul istoricilor? Câte lucruri false, în mod mai mult sau mai puțin conștient, ajungeau, fără control, asemenea picăturilor de cerneală care cad pe papyrus, în cuvintele alese de ei? Damnatio memoriae Erau ultimele zile de noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Saturninus, și enumeră cu entuziasm șantierele ce trebuiau lăsate pradă nisipurilor deșertului. În zadar cu șapte ani în urmă, preoții egipteni văzuseră renăscând din cenușă după cinci veacuri, mitica Phoenix. Și la Roma, praful se așternu peste noile ruine. În fața porticului templului isiac, incendiat cu furie cu tot cu decorațiunile lui de turcoaze și fildeș, cu statuile din cuarț, granit și diorit, cu fragilele papyri, în urletele mulțimii superstițioase, Valerius Asiaticus observă caustic: — Să distrugi monumentele dușmanului trebuie să fie o plăcere mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
metri sub apă. Pe porțiunea de teren drept numită azi capul Eolo se află rămășițe ale unei scări monumentale, ale unor mozaicuri, precum și bucăți de marmură colorată, nișe ce adăposteau statui de grădină. Mai apoi au ieșit la lumină un portic, ruinele termelor și ale unui spectaculos nymphaeum. De-a lungul veacurilor, vila a fost jefuită și distrusă de cutremure. Încet-încet, toate au ajuns să fie înghițite de apa mării. Când Bourbonii aflați la Napoli au ridicat aici un turn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tiberius, potrivit povestirilor unor personaje ca Svetonius și Dio Cassius, reluate cu pasiune pornografică de succesorii acestora - au fost încredințate unui eremit. Vila miresei copile de la Antium. Rămășițele ei au fost găsite după multe secole: fragmente de coloane, scheletul unui portic scufundat, bazine cu apă de mare. O punte unea vila cu o insuliță care a fost mărită artificial, fiind transformată într-un triclinium înconjurat de apele mării. În Evul Mediu, în acest paradis al erotismului a fost construit un turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic, dacă - în semn de devoțiune sau de mulțumire în cazul victoriilor - la un templu se adăugau un vestibul, o sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
baza zidurilor și în porticuri. Templul nu era foarte înalt, dar avea o lungime colosală. În Egiptul antic, dacă - în semn de devoțiune sau de mulțumire în cazul victoriilor - la un templu se adăugau un vestibul, o sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și a descoperit o imensă sală hipostilă, cu două rânduri de câte douăsprezece coloane. A rămas uluit, pentru că nu erau pilaștri în stil egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl numim Caligula. Era plasat în punctul în care Isis Tiche proteja cadranul semnului Virgo, „semnul nașterii sale“. Abia atunci oamenii au început să se întrebe de ce numele acela fusese înscris acolo. Apoi, în insula Philae a fost descoperit un portic grandios din epoca romană: susținut de treizeci și două de coloane imense, se întindea de-a lungul întregii laturi dinspre apus, până la intrarea vechiului templu închinat zeiței Isis. Pe latura dinspre răsărit, construcția gigantică rămăsese neterminată: blocuri de granit zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cutremurele. În schimb, trebuie să ținem cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare de var; la fel s-a procedat și în Roma antică. Dar porticurile și coloanele nu s-au dărâmat singure; au fost distruse conștiincios, bucată cu bucată, fiind transformate în materiale de construcție ce puteau fi utilizate imediat. La începutul rafinatului secol al XVI-lea, de exemplu, oamenii au descoperit un portic mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar porticurile și coloanele nu s-au dărâmat singure; au fost distruse conștiincios, bucată cu bucată, fiind transformate în materiale de construcție ce puteau fi utilizate imediat. La începutul rafinatului secol al XVI-lea, de exemplu, oamenii au descoperit un portic mare, cu multe coloane dărâmate, pe care le-au utilizat pentru lucrările de la San Pietro. În 1597 rămăseseră încă destule pietre ca să se poată reconstrui Navata Clementina de la San Giovanni in Laterano. Prin 1650, Athanasius Kircher, un iezuit originar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În timp ce se apropiau de casa tăcută, Jim văzu că Basie era dezamăgit. Deschise portiera, gata să-l apuce pe Jim și să-l arunce pe trepte. Jim se agăță de bordul mașinii, și În acel moment, două siluete ieșiră de sub porticul de la intrare. Purtau un fel de cămăși albe cu mîneci largi, care le fluturau În jurul brațelor. Jim era sigur că mama sa venise acasă și-l saluta pe unul dintre musafirii ei. — Basie! SÎnt japonezi... Jim Îl auzi pe Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
puișorul meu, bucata care îmi lipsește. De ce nu te-am dus la școală cu mașina? Ploua, te duc des atunci când plouă. Aveam prima operație la ora nouă, dar puteam să ajung, te lăsam puțin mai devreme, ai fi rămas sub porticul de la intrare să vorbești cu prietenii tăi așteptând să sune. Îți place să ajungi la școală mai devreme, iar mie îmi place să te am lângă mine în mașină în timp ce afară plouă. Geamul se aburește de la respirația noastră, te întinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cunoștea bine și unde se simțea ca acasă. Biblioteca municipală era după colț, În piața St James, iar clubul lui, Reform, la numai câteva minute de mers pe jos, În Pall Mall. Teatrul avea o fațadă georgiană elegantă, cu un portic cu pilaștri și, deasupra lui, un balcon unde spectatorii puteau lua o gură de aer În serile calde, Între acte. Oprindu-se să se uite În sus la clădire, Înainte de a intra, se gândi că acesta ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru umbra piosului filantrop, chiar dacă se potrivea cu caracterul nocturn al acestei părți din West End. Coti pe Haymarket și trecu printre coloanele imense ale porticului de proporții eroice al Teatrului Regal, pentru a-și cumpăra biletul de la casa dinăuntru. Ceru un loc În stalul frontal, la capăt de rând, ca să se poată strecura afară din sală Înainte de sfârșitul spectacolului, dacă era nevoie, dar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea mea! strigă tânărul În urma lui. Charlie mă cheamă. Eliberat, păși sub porticul clasic și intră În foaierul cu candelabrul său sclipitor și mulțimile civilizate. Inima Îi bătea iute În urma neplăcutei ciocniri și abia după ce Își lăsă pălăria și paltonul la garderobă, după ce Își ocupă locul În sală se simți ceva mai calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]