442 matches
-
tihnă și relaxare vom descoperi frumusețea acestui portret, negândindu-ne nici o clipă la termeni ca “aca- demism” sau “idilism” ca repere pentru un comentariu estetic condamnabile. Vom avea bucuria unei întâlniri cu o pictură realizată cu talent, dragoste și măiestrie. Portretistica, alături de natura moartă, face parte din tematica căreia i-a acordat fide- litate constantă pe întreg parcursul vieții rea- lizând lucrări exemplare și importante chiar da- că, în linii mari, concepția rămâne tributară academismului. Portrete de bătrâni singuratici aplecați asupra
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cărți, călugări, preoți, moșnegi pe gânduri dar și portrete ale unor personalități de marcă din istoria și cultura românească: Kogălniceanu, Alecsandri, Conta, Negruzzi sau Asachi, ș.a. “... sunt câteva exemple prin care virtuțile de portretist tre- buiesc luate în seamă”. În portretistică, Stahi a onorat comenzile oficiale reprezentând personalități ale momen- tului și nu numai, din mediul academic, din is- toria națională, chipuri ale membrilor propriei familii, actori, pictori sau înalte fețe bisericești. Alexandru cel Bun, Mihai Viteazul, Regele Ferdinand și Regina
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
durabile tre- buiesc cinstit și bine făcute. Punerea în valoare cu adevărat a creației acestui artist s-ar putea face rezervându-i-se un spațiu de expunere special pentru prezentarea integrală a colecției ce conține înainte de toate naturile moarte și portretistica. Este știut faptul că aproape toți pictorii au fost atrași de tema naturii moarte, fie și numai ocazional. Până la urmă am putea vorbi despre puterea de fascinație a obiectului asupra artistului. “Obiectul” face parte din viața fie- căruia dintre noi
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
al facultății creatoare, prin inteligență. Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică și critici. Reflexii pe paragrafe). Ideile despre „critica literaților” (în special a poeților), despre critica în viziune comparată (dincolo de „hotarele strict naționale”), reflecțiile despre portretistică din perspectivă critică, despre foiletonistică și eseu, toate învederează o consecventă luciditate: „Foiletonul trebuie să devie o recreare, după o muncă mai grea. În fiecare an e bine să scrii o carte unitară, cu densitate de substanță și de compoziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
în colecții de tipul „Cunoștințe folositoare” și scrise într-un limbaj accesibil și antrenant. În aceeași paradigmă a pedagogiei naționale, a resuscitării și conservării memoriei colective se înscriu profilurile lui N. Iorga, Nicolae Titulescu sau Take Ionescu, compuse cu talent portretistic și căldură a evocării. În centrul tuturor lucrărilor lui N. și conferindu-le omogenitate stau cercetarea istoriei transilvănene și - corelativ obligatoriu al acestei suprateme - lupta politică și culturală pentru emancipare și unitate națională. În acest ansamblu, de un interes particular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
unor "colegi de breaslă", spre a o ridica la puterea exponențială a ficțiunii. În acest sens excelează romanele de după 1990 ale lui N. Breban. "Eroii" în carne și oase au fost doar pretexte la îndemână pentru țesătura socio-ficțională și galeria portretistică a romanului. Romancierul serios este un colecționar care clasifică. Nepărtinitor, în spiritul vieții autentice. Octavian Paler Un polemist cordial Octavian Paler (satul Lisa, Făgăraș, 1926 2007, București) a avut puterea să-și ispășească toate păcatele morale, cele cu voie sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel puțin în cazul acesti cărți, mai ales în evocarea societății Brăilei antebelice, scriind despre oameni care au fost, despre propria copilărie, ce în ciuda vitregiilor istoriei, nu poate fi "furată", teză pe care criticul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Ca mai toți criticii importanți ai epocii, și R. s-a entuziasmat de Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, în care a văzut o capodoperă a genului, ca și de Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apreciind talentul portretistic al autorului, spiritul sclipitor, ironic, bogăția informației și a punctelor de vedere originale. Nu e de acord însă cu eclectismul sau integralismul metodologic. Nu putea accepta supremația și funcția integratoare a esteticului, care își subsuma toate celelalte metode: sociologică, psihologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odihna la cîmp, precum și o parte din portretistica sa. Fără ca Baba să-și propună, și, cu atît mai mult, să caute această apropiere, între pictor și ideologia artistică oficială se stabilește o relație strînsă prin același mecanism psihologic, bizar și complicat, pe care l-am invocat și în
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
viziunile sale „monstruoase“, iar nu în ultimul rând, dificultățile de transpunere a unei poezii suprapolizate, plină de „armonice“ rezonând profund în limba germană, au oprit, până acum, alte elanuri. În prefața nu numai bine documentată, dar și plină de talent portretistic a Ioanei Orleanu, Gotfried Benn este descris în toată întunecata, contradictoria sa strălucire: un „sfâșiat“ între plăcerile cărnii și asceză, un muieratic atras mai ales de femei vulgare (sau excepționale - pe lângă cele trei căsătorii a avut nenumărate aventuri, printre care
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
pentru care cunoașterea caracterelor și societății, a pasiunilor și ideilor este un exercițiu, o tehnică a lucidității. Măsură și Ťesprit de finesseť, atenție la obiect, captarea și selectarea realului divers într-o ordine rațională sunt trăsăturile caracteristice ale artei lui portretistice și ale eseurilor lui. Discipolul acesta al lui Alain este, în fond, ca și maestrul său, un moralist." (p. 202). Iar modelele declarate ale autorului nostru (Paul Zarifopol și G. Călinescu îndeosebi, pentru care are un adevărat cult) reconfirmă formația
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odihna la cîmp, precum și o parte din portretistica sa. Fără ca Baba să-și propună, și, cu atît mai mult, să caute această apropiere, între pictor și ideologia artistică oficială se stabilește o relație strînsă prin același mecanism psihologic, bizar și complicat, pe care l-am sugerat și în
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
calității și nu defecte, de aici umoarea tandră a cărei blîndețe se răsfrînge asupra personajelor pe care le descrie, puțini fiind aceia care au parte de încondeieri aspre (Constantin Virgil Gheorghiu sau Petru Dumitriu). Paginile cele mai reușite sunt cele portretistice, în memoria cititorului întipă- rindu-se figura lui Curtius și a lui Heidegger, iar, de partea românească, a patriarhilor Iustinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist. Detaliile privitoare la cercul literar al lui Mămăligă sau la întrunirile românilor din Freiburg întăresc impresia
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și Amatorul de gravuri (Muzeul Național de Artă), iar în registrul spontan și alert, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory și Portretul lui Stuart Steven Brody. Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii sale portretistice, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. În al doilea rînd, Eustațiu Stoenescu este unul dintre puținii artiști români cu o reală circulație dincolo de granițele naționale. Înzestrarea de portretist și cunoașterea exactă a artei europene, și nu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
veche a lui Kogălniceanu referitoare la „traducții”: fac jurnalele o literatură? Vom răspunde că jurnalele singure nu fac o literatură, dar fac parte, neîndoielnic, din literatură, atunci când sunt estetic expresive, când ni se impun atenției prin însușiri literare, evocatoare și portretistice. Când sunt citite nu doar pentru faptul că documentează în legătură cu nu știu care subiect, dar și de plăcere, indiferent dacă autorul a urmărit sau nu acest efect. Al. Săndulescu crede același lucru și o spune explicit în introducerea cărții despre memorialiștii români
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
secolului al XIX-lea, odată cu apariția fotografiei. În pictura secolului XX portretul se regăsește integrat în compoziție (ex: Van Gogh, Paul Gauguin, Henri Matisse, Pablo Picasso „Domnișoarele din Avignon“), uneori pulverizat în compoziții abstracte, însă există și noi abordări ale portretisticii (ex: Chuck Close în Școala Americană sau Lucian Freud, Francis Bacon în Anglia)“. Prin „24 PORTRAIT PROJECT“, artiștii Sorin Scurtulescu și Arhiri Simion au dorit să readucă în prim-plan această artă tot mai puțin practicată. Fiecare dintre cei doi
Agenda2006-11-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284847_a_286176]
-
Primul inaugurează seria autoportretelor care nu se va încheia decît spre sfărșitul vieții, iar cu cel de-al doilea începe ampla galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
mea”. Este convins că zona spirituală a satului românesc merită pătrunsă în profunzime, pentru că acolo mai sunt resurse. Acelui spațiu vrea să-i dăruiască căldura culorilor și întreaga sa trudă artistică. De aceea s-a și dedicat în bună măsură portretisticii, farmecului vechilor portrete de familie, cu încărcătura nostalgiei... Cocota „politică” și „Premoniția“ De altfel acolo, în atelierul său, care a fost cândva loc de creație al celebrilor pictori bănățeni Julius Podlipny și Andrei Gal, s-a născut și metafora plastică
Agenda2005-31-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284024_a_285353]
-
introdus un nou sistem pedagogic, potrivit dezvoltării artistice din acea vreme. Contrar academiștilor, era un adversar declarat al imitației în artă și îndeosebi al trucurilor în expresie. Cum în primii trei ani a studiat doar desenul, în vacanțe făcea studii portretistice și astfel unul dintre tablouri a fost remarcat de către un prieten al său, student la arhitectură. Acesta i l-a cerut pentru a-l trimite mamei sale. După un timp, Bottlik a primit o invitație la vernisajul unei expoziții, unde
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
justificări de natură literară, aceștia greșeau de două ori: prin omisiune de denunț (căci, evitând să ofere citate, se mulțumeau să repovestească în termeni edulcoranți o serie de episoade pur și simplu stânjenitoare) și prin deviere de sens (calificând drept portretistică niște deconspirări aflate la marginea de jos a urbanității). De bună seamă că toți s-au lăsat înșelați de subterfugiul prin care Danilov se declara, el însuși, portretist, ba încă unul mânat de o ambiție înaltă: aceea de a surprinde
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
un pas de alcoolism, aproape toți comit infidelități conjugale, aproape toți se comportă după norme periferice. |sta să fie misterul scrisului? Dincolo de anecdotica propriuzisă, se ridică, am senzația, o întrebare cu plafon mai larg: cum se poate face, totuși, o portretistică literară cinstită? Cu alte cuvinte, una care să nici nu măsluiască adevărul biografic, prin idealizare grosolană, dar nici să nu devină spectacol de mahala, printr-o grosolănie idealizată. Un răspuns mai mult decât credibil oferă prozele lui Alexandru Vlad, publicate
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
pe care le desparte sînt cam aceleași de la orice curs la Litere, însă acelea din ultima iarnă a anilor '40, purtînd cu ele moda unei "socializări" la Universitate niciodată repetabile, meritau un condei mai gros. De fapt, precizările astea, de portretistică mică, le face un altul, coleg cu autorul jurnalului, cu schepsis, dar fără ostentație. Sigur că jocul e transparent, dar tocmai ștafeta la vedere, dinspre text spre subsol și-napoi, transformă jurnalul unui solitar, cu prieteni puțini și pasiuni - culturale
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
culoare, un plus de subiectivitate (în sens călinescian). Există, însă, din fericire, și multe pagini care contrazic această observație, de pildă ideea de a vedea, în Eliza Petrăchescu "un Edward G. Robinson feminin", sau paginile de temerară și personală paralelă portretistică Jean Georgescu-Paul Călinescu. "Istoria" cucerește prin seriozitatea cu care construiește un punct de sprijin solid pe marea nisipurilor mișcătoare, prin corectitudinea evaluărilor, prin precizia axiologică, prin exactitatea diagnosticelor (ex. despre Ion Cantacuzino: "Mai puțin fermecător decît Suchianu, pune în lucru
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
interes manifestării chiar dacă au existat inegalității de substanță. Unele au fost colecții de efecte menite a pune în valoare calitățile expresive ale instrumentului - solitar sau în grup (Jos Zwanenburg, Liviu Marinescu), altele, dialog exploziv sau amical (Nicolae Brândus, Daniel Kessner), portretistica muzicală în tuse subtile (Gheorghe Costinescu), muzici colorate condensând tente pastelate sau violente (Massimo Lauricello, Viktor Ekimovsky), transfigurări ale unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
aceasta recuperatoare, ar fi dispuși să parieze pe centrul de interes al cărții. Nu triumfă nici indiscrețiile specifice epistolarelor amoroase, așa cum se întâmplase în cazul intens discutat al relației dintre Eminescu și Veronica Micle. Nu are câștig de cauză nici portretistica universitar-academică, nici măcar atunci când în discuție sunt personalități majore, ca, de pildă, Vianu sau Călinescu. Nu întâlnim nici vreo formă subtilă - și pertinentă, dacă ne gândim la faptele întâmplate - de denunț intimist, pe propria piele, al ororilor comuniste. E ceva de
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]