407 matches
-
oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea și savoarea epică din Niște țărani, dar posedă, în schimb, o abilitate picturală superioară celei din multe romane cu tematică industrială, nu doar din perioada manifest dogmatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
ai îndepărtat de realitate”, "ești visător”, "trăiești în sferele abstracte”, care, deși pornesc de la sensul propriu al cuvântului, îl depășesc, dându-i valoare artistică, sugerând asociații multiple. Recunoaștem un scriitor după stilul său; lexicul, construcția frazei, arta narațiunii și a portretizării, lirismul sau obiectivitatea relatării faptelor, prezența sau lipsa elementelor ornante, alternanța timpurilor verbale și a planurilor în narațiune caracterizează pe un autor sau altul. Diferența dintre stilurile scriitorilor iese în evidență și atunci când aceștia tratează acceași temă, cum este
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
exprimat în dezbaterile critice de la 1890, dezbateri intensificate în primul deceniu al secolului al XX-lea. Încercarea de a aplica tehnica scrierii romanelor în jurnalism nu era nouă, și înainte de 1890 au existat exemple precum încercările lui Lafcadio Hearn de portretizare a vieții afro-americanilor în zona inundabilă din Cincinatti, scrierile lui Mark Twain, Life on the Mississippi și Innocents Abroad 36, și memorialistul de călătorii Charles Dudley Warner, un autor astăzi în cea mai mare parte uitat care a scris împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
folosește un punct de vedere util în examinarea demarcației pozițiilor critice, nu numai pentru că era și critic și romancier dar și pentru că era nonficționist, ale cărui memorii trec des granițele spre jurnalismul literar narativ. Nonficțiunea sa este direct îndreptată înspre portretizarea universului social și cultural, asemeni jurnalismului literar narativ, care și el este direcționat în interiorul lui în a se scrie singur. Pentru că la el se poate stabili o "conexiune biografică" între lucrările sale nonficționale și cele de critic atunci când examinăm "importanța
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite și portretizări sumare au lăsat loc la nenumărate confuzii. În țara lui Cațavencu, Farfuridi și Brânzovenescu, dezbaterea despre responsabilitate și vinovăție a devenit o competiție infantilă cu tema: „Cine aruncă primul piatra?”1. Nu interesul genuin pentru puritatea Bisericii, ci vendeta personală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Zile albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de țăran din Câmpia Dunării, anii de școală și de studenție, alternând întâmplări variate și portretizări izbutite, îi conferă o valoare literară deosebită. Interesantă este și partea a doua a memoriilor lui C., atât pentru informațiile furnizate în legătură cu propria evoluție spirituală, cât și cu epoca. Ca scriitor creștin, Nichifor Crainic evoluează de la calmul patriarhal și terestru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
societate, asupra rolului sacrului și asupra condiției umane, văzând lumea din jur prin „chenarul geamului”, din perspectiva gânditorului și intelectualului solitar, frustrat de bucuriile vieții obișnuite, nu și de acelea ale contemplației și reflecției filosofice. Reconstituirea unor evenimente culturale și portretizarea unor personalități se face în manieră eseistică și denotă erudiție, inteligență. SCRIERI: Eleonora Romanescu, Chișinău, 1983; În fața formulelor de veșnicie, Chișinău, 1986; A patra dimensiune (în colaborare cu Vlad Zbârciog), Chișinău, 1991; Lumea în chenarul geamului, București, 1996; Pasărea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289068_a_290397]
-
bisericești, un scaun cu spata naltă, haine călugărești spânzurate într-un cui, o ladă zugrăvită cu fel de fel de flori, un pat simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
chip omenești. Astfel, în cadrul operei de artă personificarea este prezentă prin intermediul simbolurilor, iar reprezentarea unui animal sau obiect neînsuflețit cu caracteristici omenești are ca scop redarea unei imagini mai intense. Personificarea este strâns legată de mitologie. Alegoria are ca scop portretizarea unui concept abstract prin intermediul unei imagini specifice unitare. Acest trop ontologic apare în special în cadrul fabulei sau a parabolei. Pentru Rosenthal, alegoria este o descriere specifică a unui obiect sau fenomen al realității ce înlocuiesc o idee abstractă sau o
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
E); Iubire (PD), pp. 214, 249. 76 Numim (PD), p. 325. 77 Atât de transparentă (E), p. 130. 78 Inexistent (E), p. 126. 79 Din nou acum (PD), p. 231. 80 E, p. 97. 81 Vorbind - în "Filosofia peisajului" - despre portretizarea naturii în peisaj, N. M. Tarabukin subliniază faptul că peisajul reprezintă o imagine prin care se dezvăluie în natură prezența divină: "Ca formă religioasă a picturii, peisajul este chemat să arate sub formă artistică sfințenia potențială a chipului naturii: ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
infecțioase, demografia și alte procese sociale pot realiza diferențieri ecologice. Excesul schizofreniei în zonele urbane centrale a primit două mari explicații opuse: ipoteza "breeder"-ului și ipoteza "drift"-ului social. Datele cumulate până în prezent permir o schițare dar nu o portretizare exactă. Factorii de mediu, asociați cu rezidența urbană sunt în mare, de două categorii: sociali și non sociali, ei nefiind obligatoriu exclusiviști. însuși termenul de "urban, urbanizare" poate avea mai multe înțelesuri. Mai degrabă decât de a se constitui într-
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară - ori topica enunțurilor, cât fixații snoabe, cu precădere latinomania, formele corupte, citatele maltratate, sintagmele aberante, poncifele contribuie la portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș ș.a.) urcă ceva din sevele comediei burlești aflate în subsolul Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu. G. Călinescu detecta la B., descendent al lui Victor Vlad Delamarina întru ilustrarea umorului dialectal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
Iași și apoi în capitală. Debutează editorial în 1944, sub numele Lola Sterea-Bărăgan, cu Povestea celor cinci pitici. Carte pentru copii, primul volum pune în evidență calități care o vor caracteriza pe S.-C. ca prozatoare: talent epic, capacitate de portretizare și deschidere spre domeniul istoriei și civilizației unui areal geografic extins. Acestea conlucrează și dau la iveală o poveste educativă despre cele cinci continente, protagoniști fiind cinci pitici (paznici ai pietrelor prețioase): Asiaticus, Africus, Europicus, Americus și Australianus. Povestiri macedonene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
așa cum reiese din context, dispunea de o avere personală, pe care o aduce ca ofrandă Învățătorului și Vindecătorului ei. Cazul ei Însă nu este singular: la fel procedează toate celelalte ucenice. Informația care, probabil, a cântărit cel mai mult În portretizarea ei ca prostituată se află chiar la mijlocul fragmentului citat: „din ea au ieșit șapte demoni”. Notația lucaniană, seacă, strict jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
după imagini; comunicarea scrisă la nivel de achiziții, dar și de exersare: ,,scrierea" unei etichete, a propriului nume; realizarea unei scrisori, a unui afiș, a unei invitații, a unei felicitări etc.; comunicarea orală, în realizarea a diferite tipuri de mesaj: portretizare, interviu, prezentare de știri etc. 6.3.7. Descrierea Descrierea este metoda didactică ce presupune prezentarea voluntară, organizată, sistematică a particularităților unui anumit element (obiect, ființă, fenomen al naturii, acțiune etc.), ca repere în încadrarea acestuia într-o anumită categorie
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
îi familiarizează cu demersul observare adunare de date interpretare valorificare în diferite situații a ,,observațiilor" sistematizate după un anumit criteriu etc. Observația poate fi valorificată, ca metodă didactică, în identificarea elementelor componente ale unei imagini, a caracteristicilor unui obiect, în portretizarea unei ființe etc.: Observ o carte; Observ un coleg; Observ comportamentul doamnei educatoare; Observ cum vorbesc colegii mei; Observ igiena personală a colegilor; Observ cum se ține corect în mână un instrument de scris/de-senat/pictat, o unealtă etc.
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
SIMIONESCU-RÂMNICEANU, Marin (9.XI.1883, Focșani -25.III.1964), dramaturg, prozator și eseist. Este fiul Elenei (n. Mincu) și al lui Dumitru Simionescu-Râmniceanu. Profilul mamei lui S.-R. l-ar fi inspirat pe Duiliu Zamfirescu în portretizarea Sașei, personaj din romanul Viața la țară. Urmează studii de filosofie și estetică la Universitatea din Charlottenburg, Berlin. Spirit polemic, intră în arena literară prin disputa cu G. Ibrăileanu, în revista „Luceafărul”, unde colabora din 1905, pe tema „artă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
necesitate firească de reconstituire a unui trecut comun, mai mult sau mai puțin îndepărtat, iar contribuțiile istoricilor sunt, de aceea, mai mult decât generoase. Studiul de față reprezintă nu atât un demers inedit datorat documentării, cât o încercare cumpănită de portretizare a comunității evreiești din Iași într-o perioadă de răscruce, jumătatea secolului al XIX-lea, care anunța schimbări importante pentru toți locuitorii Principatelor Române. O abordare în construcția căreia nu am fi izbutit fără a încerca să înțelegem, într-o
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
aș fi avut frate și de mi-ar fi murit, cine știe de mă durea mai mult296. Dacă e vorba, însă, de portretul iubitei de la Ipotești, el ocupă, în spațiul întreg al operei eminesciene, locul cel mai însemnat, între toate portretizările făcute de Eminescu. Referitor la aceasta am acoperit, la capitolul respectiv, imaginea iubitei ipoteștene (al cărei nume rămâne încă necunoscut), în trascrieri poetice memorabile cu predilecție în variante, din care se pot recunoaște trăsăturile definitorii ale acesteia. Încercăm acum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tradiția altora, închipuite de Ion Neculce, Ion Budai-Deleanu sau Ion Creangă. Stilistica limbajului popular, dulcea vorbă moldovenească funcționează ca trăsătură definitorie a unei scriituri ce are drept finalitate plăsmuirea unei adevărate „epopei eroi-comico-satirice” (Cornel Ungureanu). Există aici acea plăcere a portretizării care fie ridiculizează defectul moral, fie amplifică, dintr-o pornire sinceră, netrucată, calitățile umane ale personajului asupra căruia se oprește. Rememorarea este un principiu ordonator al prozelor, astfel încât toți cei care traversează, chiar și accidental, aria de observație a autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
tendința unor pseudoistorici xenofobi, cu o vădită tentă antisemită, de a nega Holocaustul. „Profesioniștii istoriei disculpative” (p. 74) au început această campanie în anii ’70, acțiune întărită pe la mijlocul anilor ’80 și aprofundată după decembrie 1989. Printre altele, autorul studiului afirmă: „Portretizarea lui Antonescu drept «salvator al evreilor» face parte din campania politică a naționaliștilor împotriva Ungariei și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. în încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ilustreze disoluția socială și morală a mediului urban, în special a familiei. Intenția autorului a fost să reconstituie copilăria și adolescența personajului central, dar treptat acesta rămâne în fundal, în prim-plan intrând o serie de secvențe narative și diverse portretizări satirice. Dorind doar să demonstreze ideea de „destrămare”, naratorul, subiectiv și plin de o umoare neagră, stupefiat de caracterul larvar al existenței semenilor săi, se lansează uneori în diatribe dure, într-o exprimare când familiar-vulgară, când inflamată de sarcasm, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
bune gândiri și bune neravuri, de fapte istoricești și anecdote (1826) și Iordache Golescu, Pilde, povățuiri i cuvinte adăvărate și povești. De asemenea, Petre Ispirescu le-a cunoscut și folosit. Și mai interesante sunt ecourile asupra repertoriului și modalităților de portretizare în frescele bisericești. Ediții: Pilde filosofești, Târgoviște, 1713; ed., în Duțu, Coordonate, 71-116. Repere bibliografice: Duțu, Coordonate, 47-64; Duțu, Cărțile, 21-28, 48, 105-125. C.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
această bucată singură ar fi putut asigura prestigiul literar al scriitorului, în pofida accentelor xenofobe (în definitiv, tipice romantismului naționalist care bântuia spațiul autohton în perioada pașoptistă) pe care le exală textul. Un transparent exemplu în acest sens este constituit de portretizarea succintă, însă elocventă a fiicei lui Petru Rareș, Ruxandra, devenită soția tiranului Lăpușneanu: "Figura ei avea acea frumuseță care făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește rar acum, degenerând cu amestecul raselor străine". Oricum, Liviu Leonte afirmă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște "portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]