856 matches
-
pentru exprimarea oricărui tip de percepție; în faza actuală a evoluției limbilor romanice, verbul și-a restrâns sensul: în italiana modernă, sentire este folosit prototipic cu sensul a auzi, dar poate exprima și predicații din domeniile tactil, gustativ, olfactiv. În portugheză și spaniolă situația este asemănătoare, cu diferența că folosirea verbului cu sensul a auzi nu este la fel de proeminentă. În franceză sentir este folosit la fel cum se folosește a simți în română, desemnând orice tip de percepție de contact. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
romanice prin care se poate exprima percepția fizică directă a unei acțiuni sau a unui eveniment: (a) acuzativul cu infinitivul (ACI), în italiană și franceză; (b) construcția completivă pseudo-relativă (PRC), în italiană și franceză; (c) construcția prepozițională infinitivală (PIC), în portugheză. Cele trei configurații sunt ilustrate cu următoarele exemple preluate de la Guasti (1993: 53): (a) it. Ho visto Maria partire ' Am văzut-o pe Maria plecând' (ACI); (b) it. Vedo Maria che bacia Luca 'Am văzut-o pe Maria sărutându-l
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
europene, În special spaniole, portugheze, italiene și flamande, vor fi supuse unei prelucrări indigene pentru a conduce la o expresie artistică cu totul nouă. În Brazilia, viziunea artistică a Africii negre va contribui și ea la prefacerea aporturilor Bătrânului Continent (portugheze, dar și olandeze, În nord-estul țării), dând naștere unui stil specific, simbolizat de arhitectul, sculptorul și decoratorul metis Antonio Francisco Lisboa, mai cunoscut sub numele de Aleijadinho, care a trăit Între anii 1730 și 1814. Operele sale cele mai remarcabile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tot, s-a produs reegalizarea și uniformizarea socială între vecini. În scară domnește din nou socialismul olfactiv, cu șanse egale pentru toți. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Litost Luiza VASILIU Ne tot mândrim cu intraductibilitatea cuvântului „dor“, ca și cum n-ar exista „saudade“ în portugheză sau „Sehnsucht“ în germană sau ca și cum nu ar mai fi atâtea cuvinte în atâtea limbi care să nu poată fi explicate decât printr-o poveste. Christopher Moore a adunat, cu ajutorul unei echipe de traducători și de lingviști, cele mai insolite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Structurile identificaționale 3. Acordul în structurile copulative binominale în română 3.1. Ierarhia acordului în limba română 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991, 1997, 2000) pentru italiană 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză 3.3. Două ipoteze pentru acordul din română 3.3.1. Ipoteza acordului cu termenul cel mai marcat 3.3.2. Ipoteza topicalizării 4. Acordul în structurile copulative scindate și pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării 5. Concluzii Capitolul 6. ACORDUL
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Trăsăturile din componența Acordului sunt cele revelate de acordul dintre verbul-predicat și subiect, acolo unde are loc acesta, adică în propozițiile cu verbul la un mod finit. Mai rar, subiectul se acordă cu o formă verbală non-finită (de exemplu, în portugheză infinitivul se acordă în număr și persoană cu subiectul, în anumite condiții sintactice și lexicale). Prin urmare, subiectul se acordă cu Acordo, iar trăsăturile Acordului sunt transferate asupra verbului. Acestea sunt numărul și persoana, în mod tipic, pentru un verb
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón. D plac.pl aceste șosete.N "Lui Jón îi plac
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
într-o relație de acord cu verbul-predicat, iar într-o propoziție nu pot fi două nominale în nominativ. În consecință, al doilea nominal primește cazul acuzativ nu pentru că acesta este cerut structural, ci pentru că nominativul nu este disponibil. În italiană, portugheza europeană și, în anumite condiții, în cea braziliană acordul se face cu N2, la fel ca în română: (25) a. La causa della rivolta sono / *è alcune foto del muro. - italiană (Moro, 2000) b. Il colpevole sono / *è io. - italiană
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se face cu N2, la fel ca în română: (25) a. La causa della rivolta sono / *è alcune foto del muro. - italiană (Moro, 2000) b. Il colpevole sono / *è io. - italiană (Moro, 1991, 1997, 2000) (26) O assassino sou eu. - portugheză (Costa, 2004: 100) DEF asasin sunt eu. "Asasinul sunt eu." În unele limbi, cum ar fi faroeza, acordul se poate face cu oricare dintre nominale (pentru mai multe detalii și pentru o analiză, vezi Heycock, 2009): (27) Orsøkin til eldin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pl. ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: (i) De ce în structurile specificaționale și identificaționale din română în care avem un nominal la singular și unul la plural, verbul-predicat trebuie să fie la plural? (ii) Care este diferența dintre română (italiană, portugheză etc.) și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat pentru trăsăturile phi, iar în engleză, acordul se face cu nominalul postcopulativ? 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991, 1997, 2000
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de explicat dacă analizăm N2 ca subiectul propoziției reduse de bază. Este firesc ca acordul să se facă cu acesta, și nu cu N1, care în propoziția redusă este un nume predicativ. 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză Costa (2004) observă că posibilitatea de a face acordul la dreapta se asociază cu posibilitatea de a face inversiunea subiect-verb (S-V). În portugheză, există inversiunea S-V și acord la dreapta, ca în română. În engleză, unde nu există
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care în propoziția redusă este un nume predicativ. 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză Costa (2004) observă că posibilitatea de a face acordul la dreapta se asociază cu posibilitatea de a face inversiunea subiect-verb (S-V). În portugheză, există inversiunea S-V și acord la dreapta, ca în română. În engleză, unde nu există inversiunea S-V, nu există nici acord la dreapta. Costa (2004) afirmă că subiectul nu ajunge în poziția Spec,Flex în acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordul cu cel mai apropiat conjunct în ordinea VSO este un fenomen care caracterizează sistemul limbii române sau doar registrul oral. Acordul cu cel mai apropiat conjunct în ordinea VSO se întâlnește în diverse limbi: engleză (în anumite construcții), arabă, portugheza braziliană, rusă, poloneză, greacă, galeză, slovenă (Marušič, Nevins și Saksisa, 2006: 211), cehă (Skrabalova, 2004: 212). În cehă, nu se pot acorda la singular anumite predicate care, prin semantica lor, exclud singularul: predicatele colective și cele simetrice sau reciproce. În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Croft p. ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat ca A So = subiectul marcat ca O S-Structură = structură de suprafață sp. = spaniolă Spec = specificator T = Tense (engl.), categoria funcțională Timp TP = Tense Phrase (engl.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opțiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) își propune să demonstreze că pasivizarea inergativelor depinde de analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt localizate paharele, în timp ce întrebarea Unde sunt paharele? privește situația în care paharele nu sunt în locul obișnuit. Concluzia studiului este că, din punctul de vedere al verbelor copulative, limbile romanice se împart în două grupuri: din primul grup fac parte portugheza și spaniola, în care ser este asociat cu predicația de individualizare și estar, cu predicația de stare, iar relația semantică dintre referentul subiectului și localizarea prin predicat (care cuprinde o structură prepozițională) este foarte importantă; din al doilea grup fac
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sus-amintite au făcut din profesorul Pasquino un nume de referință, o voce de răsunet printre specialiștii în politică din peninsulă și din lumea întreagă. Precizăm și faptul că multe dintre lucrările sale au fost tra-duse în spaniolă (Spania și Argentina), portugheză (Brazilia), dar și în franceză și engleză. Alte cărți scrise de autor abordează probleme privind democrația, semiprezidențialismul, politica și gîndirea politică italiană, modernizarea și dezvoltarea politică, clasa politică etc. Profesorul Pasquino a scris pînă acum peste 20 de cărți, publicate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
greaca 12 arhaică, cu circa 2 200 de ani înaintea erei creștine, vinul se numea woinos, apoi oinos, în greaca clasică, vinum în latină și în etruscă (de unde viino în limba siculilor, vino în italiană și în spaniolă, vinho în portugheză și vin în franceză), jajin sau vayim în ebraică, wain în limba din Saba și în abisiniană, iar apoi wein în germană și wine în engleză. Oricare ar fi rădăcina veritabilă a cuvântului vin, cultura vinului a însemnat un moment
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
supremația În comerțul maritim (Al.Retinschi, op. cit., p. 69-71). 662 Ibidem, p. 74-75. 663 Enciclopedia descoperirilor geografice, p.189. 492 DRUMUL SPRE INDEPENDENȚĂ Datorită poziției geo-strategice și bogățiilor naturale (mirodenii, aur, cositor, bauxită, petrol), malaezienii au suportat numeroase ocupații străine: portugheză al XVI-lea664, olandeză (secolul al XVII-XVIII-lea), engleză (secolul al XIXlea și prima jumătate a secolului al XX lea), Întreruptă de scurta stăpânire japoneză (1942-1945), până la dobândirea independenței. Punctul nodal l-a constituit Malacca 665. La sfârșitul secolului al XVIII-lea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mirodeniilor pe insulele Banda, apoi a ocupat insula Amboina, În anul 1605, și, În câțiva ani, a reușit să izgonească pe portughezi din Întregul arhipelag și chiar din Ceylon. Orașul Malacca a cunoscut mai multe stăpâniri de-a lungul secolelor: portugheză (1511-1641), olandeză (16411785), engleză (1786-1942), japoneză (1942 1945). 666 Vezi Marea Enciclopedie a statelor lumii. Asia de Est, Sud-Vest și de Sud, Editura Litera, București, 2009, p. 58-60. 493 Mondial, Marea Britanie obține sultanatele nordice Kedah, Perlis, Kelantan și Terengganu, cedate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Se consideră că numele ar veni de la Temolo A-Má, dedicat zeiței mării, Matsu, În cantoneză Aomă, dar se mai folosesc și alte nume, precum Ho-King, Huang San O, Lin Do. Arhitectura orașului constituie o reușită combinație Între cea chineză și portugheză, moștenirea iberică resimțindu-se și În organizarea străzilor și piețelor, amplasarea monumentelor. Grupuri numeroase de turiști, deja, au ajuns la ruinele Catedralei Săo Paulo (secolul al XVI lea), monument arhitectonic portughez de primă mărime, distrus de pe urma numeroaselor incendii (1601, 1835
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ipoteza că stadiile vechi ale limbilor romanice sunt sisteme de tip V2 a fost prezentată inițial în anii 1980-1990 (v. Benincà 1983; Vanelli 1986, 1998 pentru italiana veche; Adams 1987; Roberts 1993; Vance 1997 pentru franceza veche; Ribeiro 1995 pentru portugheza veche; Fontana 1997 pentru spaniola veche i.a.) și consolidată ulterior prin analiza unor varietăți romanice ajunse în atenția cercetătorilor mai târziu (v. Ledgeway 2007, 2008, 2009 pentru napolitana veche; Wolfe 2015b pentru siciliana veche, venețiana veche și sarda veche
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină la română, comună cu celelalte limbi romanice, Dragomirescu (2015a: 6) arată că dislocarea este atestată și în spaniola veche, italiana veche și franceza veche; la această listă de limbi romanice vechi în care dislocarea este atestată putem adăuga și portugheza veche (Martins 2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins 2002) Putem astfel conchide că structurile cu dislocare sunt reprezentative pentru sintaxa românei vechi. La fel ca în cazul structurilor cu inversiune discutate în secțiunea anterioară, formele de dislocare atestate în română trebuie analizate din perspectiva regulilor sintactice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
anterioară, formele de dislocare atestate în română trebuie analizate din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi, nu prin adoptarea unei analize sintactice propuse pentru o altă limbă romanică veche. Grăitoare din această perspectivă sunt câteva aspecte. În analiza structurilor din portugheza veche, Martins (2002) aduce argumente pentru faptul că verbul se deplasează în afara domeniului lexical (V-la-I), deci nu periferia vP găzduiește constituenții interpolați. În schimb, Poletto (2014: §2) arată că, în italiana veche, elementele inteporlate se află în periferia vP. Concentrând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]