5,260 matches
-
ei să nu iasă soacră-sa din cameră. Cum iese din cameră, cum începe interogatoriul. Ca la poliție. Trebuie să știe totul, în cele mai mici amănunte, nu că ar fi interesat-o viața ei, ci așa, ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii! - Cum asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi glasul harapnicului. - Credeam... - Tu mai ales nu ai voie să crezi nimic, ai înțeles? Și bulibașa se îndepărtă fiind convins că Halânga nu va îndrăzni să-i calce porunca. Pe drumul de întoarcere spre cortul lui, Iorgu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bate la ușă și sătenii au mare nevoie fie de noi cazane de țuică, fie de spoit cele vechi, de tingiri și câte și mai câte. Este de lucru berechet! Zis și făcut. Aflând pricina alergării lor, bulibașa Iorgu Stănescu porunci să se oprească la întâmplare, pentru noaptea aceea, la marginea unei păduri, să-și instaleze tabăra unde știa că este un izvor cu apă limpede ca zorile, din belșug, pentru oameni și animale. Satul Bălășești fiind departe de locul unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în atelierul de tâmplărie, dar și în construcția de case noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un gang înflorat de jur împrejurul unei case de om gospodar, înainte de Paște, bunicul își primi plata de 700 de lei și-i porunci lui Sâlică să ducă acasă traista grea, plină de scule, că el se oprește puțin la crâșma Doboșoaiei să se răcorească. Numai că, pe drumul de întoarcere, îl mai ispitiră încă două cârciumi unde poposi, la Grigore Pircu și la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lor, pentru orice ființe raționale fără deosebire. Numai o ființă rațională are facultatea de a acționa conform legilor, adică numai ea are o voință. „Imperativele nu sunt valabile pentru o voință sfântă - ci numai pentru o ființă rațională imperfectă. Imperativele poruncesc ipotetic sau categoric”. Imperativele ipotetice sunt imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Amintim că, după părerea juristului roman Modestin: „legis virtus haec est: imperare, vetare, permitere, punire” (Digestae. I, fr.7). Dar această enumerare nu trebuie Înțeleasă ca o adevărată clasificare. Evident că, a pedepsi de ex. intră În conceptul lui a porunci, fiindcă legea penală ordonă impunerea și respectiv suportarea pedepsei. Imperativul poate lua, Înainte de toate, o formă pozitivă sau negativă; de aici cea dintâi distincție a normelor juridice În preceptive și prohibitive. Sunt preceptive normele care impun Împlinirea unor acte determinate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Aceste explicări aparente se referă Însă, În realitate, la alte norme și legate de acestea, dobândesc Întotdeauna un sens imperativ, având drept obiect tocmai un anumit cuvânt sau expresie care trebuie să fie Înțeleasă Într-un anumit mod. Normele explicative poruncesc, În definitiv, acelora care aplică legile, de a Înțelege anumite cuvinte În sensul stabilit, care uneori se poate deosebi de sensul filologic comun. Aceste norme pot fi socotite ca repetări mai specificate de fragmente din alte norme preceptive sau prohibitive
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care avea să înceapă peste două ore. Fiindcă prezența lui era obligatorie, cum era de știut, forțat de împrejurări, cu un zâmbet searbăd, tovarășul Sima, nici una nici două, îi dă lui Valy, cheile automobilului, ne dă delegațiile ștampilate și ne poruncește să purcedem la reședința de județ ca să aducem recuzita. Așa a fost să fie: să călătoresc numai eu cu Valy, unul din cei mai vechi salariați din toată Primăria orășelului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici dacă ar fi avut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
moarte clinică mai întâi... Da, acuma schimbați-i sângele. Privea de dincoace de movilă, întregul spectacol: din fundul sălii, purtat într-o lectică de patru cavaleri, asemeni cezarilor, regizorul Ilea verifica dacă cele trei fete își făceau datoria și dădea porunci într-o limbă neinteligibilă. Cele trei desfăcură cu un bisturiu, ușor pieptul lui celuilalt Gerard și, printr-un corn de bou, îi turnară acolo ceva, ca un fel de lichid. Una dintre fete, cu o lunetă pe frunte, se uită
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rău. Ha, ha, ha! Râse pe săturate și adăugă ca și cum i-ar fi părut rău că pozase așa, gratuit, într-o fatalistă. - Auleu! Am sărit deja calul. Cine are mintea limpede, gândește și nu devine sluga viselor - părea a-și porunci cu mari eforturi, sieși. Ultima replică fusese așa, ca o mostră de acrobație, cum că ea nu va uita să rămână o cerebrală. Ca să nu mint - reluă nonagenara - un singur vis mi s-a potrivit cu ceea ce urma să se întâmple
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cal? Câte un armăsar care să mănânce pământul alergând. Nu o gloabă... Bine gândit, Pâcule. Acum însă nu-i timp de pierdut. Hai acasă, că mâine în zori încărcăm un nou transport de grâu. Tot nu te-ai lecuit de poruncit, Dumitre. Apoi boala din născare leac n-are. Acum spune-mi când îi anunțăm pe oameni ce am hotărât? Asta las-o pe seama mea, Pâcule. Nu se poate, pentru că nu ești de capul tău... Vezi cum se adeverește spusa: „Tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruță să-l anunțe pe Aizic că am venit și să întrebe unde descărcăm. Aici sau la gară? Uite că Mitruță se și întoarce. Ei, care-i porunca? - a întrebat Hliboceanu. Descărcăm aici, ca de obicei. Atunci, la treabă! - a poruncit moș Dumitru, din obișnuință. Că după cântărire noi avem să mergem să-l ușurăm pe Aizic de parale - i s-a adresat lui Pâcu... Când au intrat la Aizic, acesta tocmai număra banii pe care trebuia să-i plătească cărăușilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ulcelelor. Apoi au rămas fără vorbe. Fiecare cu gândurile lui. Mătușa Catinca trebăluia de zor, pregătind turtele. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la bărbați... Mai umple, Dumitre, ulcelele celea și nu mai stați ca la priveghi - a poruncit în felul ei mătușa Catinca. Moș Dumitru a mai turnat vin în ulcele, în timp ce pe masă au poposit turtele calde, alături de slănina tăiată potrivit... Nici de această dată însă cuvintele nu și-au găsit cale... Mâncau și beau în silă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poarta Crâșmei din drum. Costache crâșmarul le-a ieșit înainte: Un bob zăbavă și v-am deschis poarta. Așezaț-vă dobitoacele pentru noapte, așa cum știți voi și apoi poftiți la masă! Când fiecare car și-a găsit locul potrivit, Hliboceanu a poruncit: Mitruță, ai grijă ca totul să fie după pravilă. Când îți fi gata, adunați-vă, că Măriuța abia așteaptă să ne omenească. A intrat apoi în crâșmă și s-a dus întins la Costache, care așeza țoiurile pe tejghea, după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mare tot satul. S or fi dus să se convingă că o murit de adevăratelea - a presupus Mitruță, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu s-a ridicat, cam cum făcea moș Dumitru. După ce i-a cuprins cu privirea pe toți cărăușii, a poruncit, dar mai mult a rugă: Eu aș zice să ne golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lemn acelui sat - dintre Corjeuți și Hliboca - care a doua zi va fi primul sosit și pregătit să încarce lemnăria bisericii desfăcute... La revărsatul zorilor, șirul carelor celor din Corjeuți adăsta liniștit la poarta conacului: „Am venit, boierule, așa cum ai poruncit, să ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai precis, În centrul Marii Spirale. Cum Însă nu dispuneau de suficiente cristale, trebuiau să-și transmită energia din aproape În aproape, pînă la persoana care avea asupra sa cristalul de cuarț adus special de Joanna-Jeni. De aceea, Joanna-Jeni le porunci participanților să se așeze mai Întîi În șir indian și fiecare să apese cu mîna dreaptă pe creștetul celui din fața sa, adică taman În punctul unde se afla chakras-ul coroană. În acest fel, energia gîndurilor fiecăruia interacționa În cristal cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spectator care Începe să aplaude În scurta pauză dintre două părți ale aceluiași concert. Se vădi abia acum că toată agitația lui nu exprimase altceva decît o mare Îndoială de sine. — Urmează-mă și fă Întocmai ce-ți voi cere! porunci Joanna-Jeni, apoi se Întoarse și porni către punctul de la unsprezece metri, fiind sigură că Pablo va veni cuminte pe urmele ei. Se apropia momentul intitulat Meditația Ordonată. Nimeni În afară de Joanna-Jeni n-ar fi putut spune ce Înseamnă asta - și poate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oarecare prudență leneșă. — Un prieten, scriitor. Scrie o carte despre insula Roland. Nu ne făcu Însă cunoștință, nu-i spuse cum mă cheamă. Ea clătină din cap, mai curînd neîncrezătoare. Apoi se Întoarse să vadă ce face cățelul și Îi porunci: — Pufi, să stai cuminte, să nu pleci departe! Pufi nu prea o luă În seamă. Se lupta cu o rădăcină sau cine știe ce altceva găsise acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd pe grozavul. — Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
își aminti cuvintele lui Dendé, știa și că mica noastră afacere se va duce de rîpă, dacă stai să te gîndești puțin nu-i mare filozofie. Fii pe fază, rezolvă-ți problemele pînă să se dezmeticească ceilalți, națiunea nu primește porunci de la nimeni, îi repetase, nu știa cum să-i explice că el nu dorea altceva decît să fie lăsat în pace, că nu îl mai interesa nimic și că viața de la un capăt la altul nu-i decît o iluzie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să spun că ați bătut în retragere, se scuză Patru Ace. — Doișpe roșu? îl întreabă Roja din priviri, ziua ta de naștere, am înțeles, îi confirmă băiatului care face jocurile, dar de unde și pînă unde roșu? — învîrte-o cum trebuie, îi poruncește Patru Ace, două mii pentru început, pune pe masă niște bancnote colorate, acuma doar să mai aveți nițică răbdare, pînă se fac toate jocurile. — Ce să-ți spun, lectura e punctul forte al celor din generația mea, ăsta e un lucru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici: ,, Domnul este adăpostul meu,, și faci din Cel Preaânalt locuința ta, nici un rău nu ți se va Întâmpla și nici o rană nu se va apropia de cortul tău. Pentru că El va porunci Îngerilor Săi pentru tine, ca să te păzească pe toate căile tale: ei te vor purta pe mâini, ca să nu-ți lovești piciorul de piatră. Vei păși peste leu și peste năpârcă, vei călca În picioare leul tânăr și șarpele. șPsalmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ochi Înfundați În orbite? Din când În când, societatea, alege cu parșivenie exemplare umane, pe care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste figuri, să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
genul căruia Îi place să provoace. Unii fac asta, știi, ca apoi să-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a așteptat să-mi dau jos și chiloții, fără a scoate o vorbă. M-a permis să rămân doar În pantofi. După ce a verificat ceva Într-una din cărțile lui, a dat din cap, ca pentru sine, și mi-a poruncit să ies. Apoi, repetând că totul se Întâmpla pentru binele meu, a Închis cartea și a Încuiat ușa. Niciodată Dora nu se mai simțise niciodată atât de abandonată. Pedepsirea ei putea fi corectă din punct de vedere pedagogic, și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]