532 matches
-
anticii elini încoace: "ce ți-e și cu viața asta", - mi-am zis, oprin-du-mă scurt, cum și cutremurul a fost. Pentru că, din fire, sunt adversarul sistemelor. Am cugetat și m-am liniștit. Dimineața se anunța radioasă, cu vestiri de ploi posace pe seară, poate cu ceva lapoviță, peste noapte: înainte de a se încălzi, până a ne fierbe ca pe niște raci, clima se răcește, după întunecatul april urmând năzurosul mai. La ora și în locul potrivit, motanul negru îmi sări în poală
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
cel puțin cinci sute de metri pătrați locuibili, dispusă pe cel puțin două-trei caturi, cu piscină, parc cu platani și tuya, gard electronic, videocamere în perechi la tot pasul. După epuizante alergături în spații deschise, poate acum, la căderea serii posace, omul-sobol pătrunde în cuibușorul unei binemeritate odihne, unei necesare relaxări, cu sau fără muzică în surdină ori jocuri de ape, ecran cu plasmă și pitbul fidel. Are, de altfel, câte două dormitoare de fiecare etaj, cu câte două băi de
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
stă acolo unde îi e locul: în om. În omul modern, mai ales, care e unul integral. De aceea, atât de sălbatic și de creator. Epoca noastră și servitorul dumneavoastră au ales altceva, pentru o viață mai bună și mai posacă: să fie Ťmoiť. Că un juriu european l-a premiat, dintre toți cântăreții, pe un transsexual mi se pare cât se poate de nimerit." (p. 168). Regularizarea, așa-zicând, a formidabilului flux cioranian, fără "îndreptarea" meandrelor care îi fac farmecul
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
Vaihinger, meticulosul profesor din Halle, a cărui orbire prematură nu doar că nu l-a împiedicat să vadă natură fictivă a conceptelor, dar chiar l-a ajutat să ia filosofiei șansa de a fi o cunoaștere sigură, dacă acest erudit posac ar fi avut prilejul să citească textele lui Bohr, și-ar fi descrețit fruntea într-o gest de triumf tardiv: limba e o colecție de noțiuni cărora le lipsește putința de a surprinde ceva din realitate, fiecare termen fiind o
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
faptul amiezii: E timpul prosopul a fi schimbat (Stă răzmuiat la fundul găleții) Și pe vreo cupolă să fie înfășurat. În urbe - vorbitoare membrane, Târâiș de răzoare și păpuși dolofane. Draperia trebuie cusută, te gândești: Umblă, pășește ca un mason posac. Ce adormitor e - să trăiești. Să te săruți - ce insomniac! Abia venit de pe drum Murdar, orașu-n așternut cade. Acum, de după stepa-ndelungă, Prima oară adie a sănătate. Nicicând nu se va termina A numelor negre duhoare. Stele, loc cu tichet
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
putem descifra. „Animalul cunoaște moartea abia când moare, omul se apropie în mod conștient de moarte, în fiecare ceas...” Nu chiar în fiecare ceas. Sentimentul morții e un bas fundamental, conștientizat numai din când în când. Altfel, prea am fi posaci. În prima tinerețe, lipsită de orice relief, fără a-mi da seama ce grenadă încercam să declanșez, din fericire prea puțin dotat s-o fac, voiam, nici mai mult nici mai puțin, să fiu pur. Umblam cu Epitet în gură
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2880_a_4205]
-
Tudorel Urian Agasat de blocajele din trafic, veșnic în întârziere, privind în gol, posac, prin ferestrele murdare ale autobuzelor și tramvaielor supraaglomerate sau alergând cu disperare spre o gură de metrou, bucureșteanul de azi nu mai are ochi să admire frumusețea unor clădiri din altă epocă, devenite blazoane ale orașului. Atunci când, împovărat de grijile
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
prin imprecații, prin disperare și prin naștere, ea îi readuce, mereu și neobosit, în orizontul vieții. Nici un bărbat nu funcționează la întreaga lui capacitate dacă nu are alături (nu este sfîșiat de) una, zece, o sută de femei. Singur, este posac și noduros ca un copac ocolit de păsări. Cred că toate astea pot fi numite, fără prea multă imaginație lexicală, manipulare. N.B. Fragmente din acest interviu au apărut în revistele "Femeia" și "Playboy", iar întrebările au fost formulate de către revista
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
zborul./ De-aceea, dragă doamnă, mereu la tine vin.// Iar trupu-ți mlădios se leagănă agale/ Cântat de triluri multe și glasuri mii și mii./ Nespuse vietăți sunt slujnicele tale/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă: "la mine când mai vii?!"/ Veneam posac la tine să-mi tângui întristarea./ Și-mi oblojeai durerea cum numai tu o știi. Feciorii tăi sunt falnici și răspândiți ca marea/ Și tu mă-ntrebi, crăiasă, la mine când mai vii?!// De-ar fi să cadă stele și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
necunoscute straturi, o stranie și epuizantă frământare, pustiitoare melancolii, la un loc cu cel mai acut sentiment al universalei deșertăciuni puneau stăpânire pe mine, răpindu-mi somnul, stingându-mi pofta de mâncare și chiar pe cea de băut, făcându-mă posac, ciufut, mofluz, nesuferit celor din jur, siliți să-mi rabde noi și insuportabile hachițe. Când, în numele bunului simț se pregăteau să mă pună la punct, își aminteau ce limbă rea puteam să am când mă simțeam călcat pe coada de
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
din comun, unui ceremonial plin de mistere pentru omul de afară, este un loc privilegiat care trăiește asemenea unui organism viu. El poate fi primitor sau circumspect, locvace sau tăcut, animat de neobosite bucurii ludice ori, din contră, îngîndurat și posac. Extravaganța, agitația baroca sau stridenta expresionista pot fi și ele des întîlnite, după cum ordinea desăvîrșită, hieratismul și atmosfera aseptica se regăsesc de asemenea în configurația să. Spațiul pe care Ion Dumitriu și l-a compus cu multă grijă, căruia i-
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
între lucruri evident mai atrăgătoare. O dată creată această schemă, a emisiunii muzeale, a fost aproape imposibil să se renunțe la ea. Tinerii care au preluat ștafeta de la înaintașii epocii comuniste s-au integrat de minune modelului. Îmbătrâniți înainte de vreme, conformiști, posaci, incapabili să "treacă" dincolo de ecran, ei nu doar că au făcut deservicii ideii de cultură (pe care probabil că o admiră sincer), dar au contribuit la prăbușirea (se pare că iremediabilă) a prestigiului culturii la televiziune. Ceea ce n-au observat
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. Derivă din turcescul tambur. Sârbii din Cenad, născuți și crescuți în monotonia specifică șesului, au preferat tamburița, care are darul de a-i înviora și pe cei mai posaci dintre noi. Imediat după cel de-al doilea război mondial, povestește Tomislav Giurici, sârbii cenăzeni s-au gândit să înființeze o formație de tamburași. Zis și făcut. „Vedeți, când ne alegem bornele temporale, facem, din păcate, întotdeauna referire la momentele
Agenda2004-5-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282001_a_283330]
-
Mircea Mihăieș Posaci, dar firești, iată-ne europeni cu acte în regulă. Am încercat, în primele zile ale anului, să fac o mică anchetă, printre apropiați și cunoscuți, cu gândul să aflu ce așteptări au în noua lume. Cu particularitățile de rigoare, răspunsurile
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
o ascuțime a mimicii și cu o fermitate a privirii care contrastează dureros cu moliciunea vlăguită, aproape senilă, a fratelui. Unul doborît de bătrînețe și de înciudare, celălalt aprins de o dispoziție al cărei gust numai el îl știa. Unul posac și introvertit, celălalt senin, cu o umoare stenică și atrăgătoare. {i atunci îți dai seama că, dintre cei doi, cel care impresionează e tocmai răstignitul a cărui viață fusese distrusă în țară. E drept, nici unul nu a învins în plan
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
moare prea repede, ca morăreasa trasă pe roata morii, nu se dezmeticește și mai vine „să cerceteze cazul". Dacă nu ar fi cuvintele, exorcizând cu vervă orice fel de patimă, peste vatra unui sat din sud ar bate un vânt posac, de neputință. Așa, fataliști în toate, trecuți prin întâmplări, judecate la rece, cumplite, bulzeștenii își țin firea cu replici. Cârcotași, băgându-le altora de vină, mereu amenințați, în supremația lor retorică, de altul mai breaz, nu se supără și nu
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
cu adevărat viața lor. 1 ■ Mătușa soțului răposat al Florei Finching din romanul Mica Dorritt de Charles Dickens. Lăsată în grija Florei, era cunoscută pur și simplu drept „mătușa domnului F.". Însușirile ei de bază sînt „severitatea extremă și taciturnitatea posacă, uneori întreruptă de o pornire de a face observații cu o voce joasă și amenințătoare, care, nefiind cîtuși de puțin legate de discuția celorlalți, prin nici un fel de asociere posibilă de idei, te bulversa și te îngrozea". E posibil ca
GEORGE ORWELL - Jurnalul unui culegător de hamei by Vali Florescu () [Corola-journal/Journalistic/6069_a_7394]
-
o fisă și-ți iei cafeaua, veți spune. Ei bine, nu! Lîngă aparatul cu pricina, lucios, cu un design hipersofisticat, zace, neclintit, un scaun scorojit, rablagit, design stalinist. Iar pe scaun zace, neclintită, o femeie. Halat gri, batic gri, aer posac și sceptic al plebei proletare. Ce face femeia în gri, ore și ore, lîngă aparatul la care, se pare, nu se prea înghesuie lumea? Am aflat pentru dumneavoastră: femeia e acolo "ca să vîndă fise pentru automat"! După ce bei o cafea
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
a turcismelor păstrate popular și regional (ca urdu-belea "pacoste"; "deodată"). Misterioase rămîn cuvintele cu cîte o atestare și cu etimologia necunoscută: de pildă ulubeasnea, atestat de verva colocvială a lui I. Heliade-Rădulescu ("iar de vei fi d’alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea"). Dicționarul tezaurizează membri mai rari ai unor familii de cuvinte (de pildă ucigărie, ucisătură, ucigătură), ca și termeni expresivi din anumite categorii semantico-lexicale (numeroase sînt, în acestă zonă a vocabularului, numele populare pentru diavol: ucanel, ucigaie, ucigan, sau substitutele
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
nu poate să-i fie imputat decât în parte: în copilărie a fost zguduit din temelii de un traumatism foarte puternic, un adevărat cutremur interior. Oricum, scrie autorul ,îmi duc în lume bârlogul, ca Diogene butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A ratat multe prilejuri benefice din spaima de a se face de
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
metafore integratoare, operează cu elemente simbolice, iar tema morții, insinuată obsesiv în subtext, apare convertită nu numai într-o sursă de neliniști, ci și de meditație: „A murit încă o statuie în oraș/umilă cu leopardul în brațe/concavă și posacă/după ce fiii statuilor/au fost copleșiți de glorie/după ce fiicele lor mânioase/au trecut strada/năpădită de ierburi/în oraș se auzea numai orga/cu limbă de junglă/mireasa cu ochi verzi/temătoare și umedă/cu leopardul în brațe/ iar
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
certați rău cu geografia. întrebau mereu dacă Berlinul e departe și câți kilometri mai sunt până acolo. Memorialistul conchide semnificativ: "De la "Sehr gut" la "Harașo". Culoarea pitorească și atmosfera destinsă din Târgul Moșilor dinaintea războiului e deodată înlocuită cu una posacă și încruntată, lăutarii și petrecăreții din cârciumi, cu tâlharii și speculanții, urmăriți prin toate colțurile țării de către faimosul comisar Alimănescu, spaima infractorilor pe care-i trimitea fără prea multă ezitare la moarte. Și curând s-a instaurat o altă teroare
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit. P.S.
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
sept. 1976. La granița italo-helvetă, privirile oamenilor se schimbă. Curios, în Franța nu observasem acest lucru. Îl observ abia în mica localitate de trecere italiană. Oamenii devin normali cu toții. Nu mai par a fi inspectați cu rele intenții... cu aerul posac, suspicios... La Siena, timpul s-a oprit. Piața înclinată pe care aveau loc în Evul Mediu cursele de cai... Scânteile ce le scoteau cu potcoavele atingând aplecați în viteza lor pietroaiele de granit ale pavajului, neschimbat de atunci. Italianul din
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
un sclav al lumii vizibile. Vreme de treizeci de ani Ion Dumitriu a pictat pămîntul. Pămîntul frust, pămîntul fertil, pămîntul în plină jubilație germinativă și pămîntul metafizic, cutremurat de melancolii și de presentimentul extincției și al pustiului. Dintr-o existență posacă și dintr-un principiu abstract, așa cum este pămîntul în ordinea realului nemijlocit și în vechile reverii cosmogonice, Ion Dumitriu a făcut o lume polimorfă, un spectacol neîntrerupt și o imensă matrice în care se plămădesc toate cele vii și cele
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]