329 matches
-
au văzut. Jonathan este tulburat, dar Gittens pare ușurat, amuzat. A fost doar o sărbătoare, zice e. Așa au sărbătorit venirea noatsră. Profesorul Chapel nu este deloc mulțumit de ce aude. Ignoră descrierea agitată pe care io face Gittens despre ritualul posedării și ține un discurs aprig folosind cuvinte precum escapadă, scandalos și vrând nevrând. Orice interacțiune cu Fotse ar fi trebuit sancționată de el, le spune. El este conducătorul expediției și nu vrea să i se conteste autoritatea. De cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puteam dormi, plănuiam în șoaptă fel de fel posibilități de a o aborda cât mai repede, nelăsându-i timp să se dezmeticească... să o conducem noi cum dorim spre deznodământul pe care vărul meu nu-l vedea decât fiind unul: posedarea profei... Mie însă îmi convenea un plan mai viclean, mai parșiv: să o facem pe nătăfleții și să o obligăm pe dânsa, exasperată de stângăcia noastră, să atace, să ne seducă! Îți dai seama, îl întrebam pe vărul meu, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
statuia sau obiectul fetiș în funcția lor de dublu al celui mort. Mort care poate intra în legătură cu cei vii prin intermediul unor „apariții efective”, dar care poate și să se arate în vis sau să-și facă simțită prezența în actul posedării. Oare antropologia nu ne pune astfel la îndemână uneltele cele mai potrivite pentru a circumscrie cât mai bine mizele prezenței fantomelor în teatru, în relația lui cu o estetică a întrupării invizibilului în vizibil, în cadrul căreia actorul ar avea sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unei alterități. Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la mască, indică, observă Vernant, alteritatea extremă, cea a lumii morților de care nu se poate apropia nici o ființă vie. Gorgo se află totuși în relație cu Dionysos, divinitate mascată și zeu al posedării, procedură rituală în timpul căreia este incarnat Celălalt, adică puterea nevăzută, puterea venită de pe tărâmul umbrelor care a pus stăpânire pe trupul posedatului. Și se poate întâmpla ca unui bacant (variantă masculină a bacantei) al lui Dionysos să i se substituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
poate reveni printre cei vii pentru a intra în contact cu ei, iar întoarcerea lui (legată întotdeauna, mai mult sau mai puțin, de o perturbare, de o situație conflictuală) se poate realiza în felurite chipuri: apariție efectivă, apariție în vis, posedarea trupului intrat în transă sau o posedare mai subtilă, constând în pecetea pe care womi o lasă asupra pruncului încă nenăscut (așadar, o revenire a celui mort în identitatea celui viu). Ceea ce definește un mort care se întoarce printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
intra în contact cu ei, iar întoarcerea lui (legată întotdeauna, mai mult sau mai puțin, de o perturbare, de o situație conflictuală) se poate realiza în felurite chipuri: apariție efectivă, apariție în vis, posedarea trupului intrat în transă sau o posedare mai subtilă, constând în pecetea pe care womi o lasă asupra pruncului încă nenăscut (așadar, o revenire a celui mort în identitatea celui viu). Ceea ce definește un mort care se întoarce printre oameni este dubla lui poziție: situat la hotarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nu sunt reprezentate pe scenă ca în Eumenidele lui Eschil, ele există totuși în privirile halucinate ale lui Oreste, victimă a propriilor obsesii, târât într-un delir în care experiența întunericului și a nebuniei se împletește cu experiența morții. Această posedare a individului de către morții care se întorc deschide o perspectivă esențială pentru o reflecție asupra legăturilor dintre raporturile teatrului cu fantoma, pe de o parte, și cu nebunia, pe de altă parte. Eidolon-ul lui Agamemnon nu-și face apariția nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin excelență instrumentul transei, al delirului, al posedării. El este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al lui Hades. Se întâmplă, într-adevăr, ca uneori bacantul lui Dionysos să devină, cum am mai arătat, un veritabil bacant al lui Hades, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unei crime, miasma, care îl apasă sau pe care a moștenit-o din neam1. Eroul tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între victimă și asasinul pătat de sîngele ei. Posedarea de către Dionysos se înrudește astfel cu posedarea de către Gorgo. Eroul intră în câmpul dublei fascinații de a vedea și de a fi văzut, în confruntarea directă, frontală cu masca. Trăiește o revelație, dar riscă în același timp să se distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe care a moștenit-o din neam1. Eroul tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între victimă și asasinul pătat de sîngele ei. Posedarea de către Dionysos se înrudește astfel cu posedarea de către Gorgo. Eroul intră în câmpul dublei fascinații de a vedea și de a fi văzut, în confruntarea directă, frontală cu masca. Trăiește o revelație, dar riscă în același timp să se distrugă, să cadă pradă delirului nebuniei sau morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de a fi văzut, în confruntarea directă, frontală cu masca. Trăiește o revelație, dar riscă în același timp să se distrugă, să cadă pradă delirului nebuniei sau morții. Omul dă piept cu zeul și cu moartea și încetează atunci, prin posedare, să mai fie el însuși, devine întruchiparea unei puteri de pe cealaltă lume, putere care a pus cu totul stăpânire pe el. Cu Gorgo, omul se vede proiectat într-o alteritate radicală. Chipul lui Gorgo este chipul Celuilalt, este Straniul, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pentru eternitate, am înțeles că ochii ei frumoși m-au întrebat de atâtea ori: Ramses, unde-ți este trupul? Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în deciziile de consum (și de investireă: utilitatea achiziției și utilitatea tranzacției. Utilitatea achiziției reprezintă măsura valorii unui bun în raport cu prețul său. Această noțiune este foarte aproape de noțiunea economică de surplus al consumatorului. Consumatorul cumpără bunul atunci când confortul pe care posedarea sa i-o va procura depășește prețul pe care va trebui să-l plătească. În acest caz dă dovadă de raționalitate. Utilitatea de tranzacție măsoară valoarea tranzacției însăși. Ea este definită prin diferența dintre suma totală plătită și prețul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima în nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict despre posedare demonică și vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba despre un șir de vindecări, printre care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu aduce vreun element suplimentar care să ne îngăduie identificarea bolii Magdalenei și, cu atât mai puțin, identificarea „bolii” respective cu un viciu anume: desfrânarea. Posedarea nu înseamnă automat viciu carnal; chiar dacă în limbajul evangheliei există tendința de a echivala boala cu păcatul și vindecarea cu absolvirea de păcat, nicăieri boala nu este redusă ori identificată cu o deficiență de ordin moral. Este așadar ilegitim și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mărturisește că i-au fost scoși afară șapte demoni. și ce înseamnă șapte demoni, dacă nu toate viciile la un loc?”) Pe de o parte, Grigore suprapune personajele, pe de altă parte, el interpretează în cheie morală, mai precis imorală, posedarea Mariei Magdalena. Imaginea pe care acest papă o oferă despre ucenica lui Isus, o femeie slabă, ezitantă (stă la gura mormântului și nu crede în înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
le oferă despre Maria Magdalena, făcând distincția între cele trei Marii, distincție acceptată de lumea științifică cinstită a Occidentului încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atacul împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat în sufletul acestui discipol, obligându-l să facă ce-a făcut. Apogeul diabolizării e atins în Evanghelia lui Ioan. Autorul nesinopticei pare obsedat de personajul Iuda, pe care-l taxează drept „diavol” prin gura lui Isus Însuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este complet posedat. Iar Origen se declară incapabil să răspundă la întrebarea: cui i se adresează Isus atunci când poruncește „Ce ai de făcut să faci repede!”? Lui Iuda sau diavolului? Într-atât de contopiți par a fi cei doi. Totuși, posedarea ia sfârșit în clipa în care Isus ajunge în fața lui Pilat. În acel moment, spune Origen, diavolul se retrage din sufletul lui Iuda, iar apostolul realizează brusc enormitatea răului pe care l-a comis. Iuda acționează deci în transă? Da
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Trădarea constituie a patra ispită a diavolului, cea mai teribilă, pentru că începe cu o răstignire, dar și cea mai zdrobită, pentru că sfârșește cu învierea. Cât este vina lui Iuda, cât este vina diavolului? Cât se datorează liberului arbitru și cât posedării? Origen nu tranșează și nici nu cred că se poate tranșa. El duce însă problema până la ultimele consecințe, încercând să înțeleagă resorturile teologice ale trădării. În fond, aceasta ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
umbră. Mai devreme sau mai târziu, umbra este absorbită de lumină și retransmisă Înapoi pentru a ajuta la evoluția altora. Pentru că, să știți, chiar și cel mai posedat om de pe Pământ poate să se sustragă Într-un fel sau altul posedării, fie prin pierderea vieții și Încercarea sufletului de a se uni cu spiritul, fie prin Încercări din viața de zi cu zi, fie prin boală, fie printr-un șir nesfârșit de Întrupări pe care voi Îl numiți karmă și care
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
mai repede sau sunteți transpirați sau tremurați. Asta se Întâmplă pentru că sufletul a forțat intrarea ca să vă dea șansa de a trăi. Sunt unele suflete care refuză să mai intre În astfel de trupuri, și atunci poate exista fenomenul de posedare, când sufletul pur, Încărcat cu lumina Matricei, este Înlocuit cu Întuneric. Dar asta se Întâmplă numai În cazul trupurilor care au o conștiință, un mental dezechilibrat. Mentalul, conștiința, poate fi tradus ca spiritul pe plan fizic, care are o conștiință
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu m-a deochiat nimeni! se revoltă Mariana, cu o față care o îngrozi pe doamna doctor. Să fie caz de posedare? Să cheme preotul? Văzuse și ea filme cu exorcism, dar nu-și amintea exact formulele și nu voia să riște. - Lasă, dragă, nu te agita. Hai, mai bine mănâncă puțin. Uite niște fasole bătută, suntem în post, te mai cureți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
utilitară, se întoarce asupra sa încercând să se vadă ordonată în același mod. Conceptul de intimitate este creat de femei pentru a ascunde cele întâmplate. În bună măsură, el este o contrapondere a tendinței bărbaților de a considera că orice posedare trebuie să lase semnele posesiei. Cum în materie sexuală singurul semn al posesie, excluzând sarcina, îl constituie faptul de a ști și alții că s-a asta întâmplat, bărbații au mutat semnele posesiei pe zona lui a se ști, creând
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ele își aveau locul pregătit de mai înainte, dacă erau cumva așteptate. Altminteri rămânem surzi la orice chemare din partea gândurilor pe care le întâlnim. În felul acesta putem gândi înțelepciunea și drept rezultatul mai multor întâlniri fericite cu ideile. Locul posedării de către Diavol a fost luat de nebunia ca diagnostic. Psihiatria nu ar fi existat fără Iluminism. Orientarea societății contemporane către viitor ascunde o capcană pentru indivizi: în viitor este moartea. Autenticitatea (Heidegger), care este dată de raportarea la propria moarte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]