3,510 matches
-
numeste "the castle law" adică în traducere liberă "legea domeniului". În esență această lege spune că pe domeniul proprietății personale poți să folosești forță letală dacă ești agresat, tu, ai tăi, prieteni, cățeii personali, etc. sau daca iti sînt pericol posesiunile. Forță letală se poate folosi fără somație, fără rugăminți, fără restricții, de vîrstă, sex, greutatate, profesie, culoarea pielii/părului, numărului de coșuri de pe față, etc., etc. mai știu eu ce alte inepții. Domeniul proprietății nu se restrînge la patul din
Polițist american de origine română: În Texas, ai voie să omori fără somație pe oricine îți invadează proprietatea () [Corola-journal/Journalistic/58576_a_59901]
-
doar urma desenului de demult, devine cu atât mai dureroasă. Un strat de funingine se așază peste naturalețea unei lumi la locul ei. Sub el, mai deslușești doar cu greu, și cu întârziere, logica după care acasă nu era o posesiune, ci o proprietate.
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
va fi renovată și consolidată de mai multe ori, în timpul vieții scriitorului, cu ajutorul arhitectului George Trifu, în 1930, 1932, 1941, 1942. Ar mai fi de menționat că Puia Florica Rebreanu indică în prefața jurnalului (Istoria unui jurnal) anul renunțării la posesiune, 1947: „...cufere întregi de documente (mai ales cele transportate la București, după vânzarea casei de la Valea Mare, în 1947), donate Academiei rămăseseră neclasate...” (p. XIII). Așadar, proprietatea lui Rebreanu, înstrăinată după trei ani de la moartea scriitorului, devine casă memorială în
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
în minte cuvintele Elisabetei de Bavaria, împărăteasa care a adorat Ungaria: există în lumea asta, în afară de egoismul uman, și sălcii plângătoare.” Sunt, până la urmă, două forme de altruism: revolta și melancolia. Pe a doua, care face pereche cu dorul, cu posesiunea, cu încăpățânarea de-a nu renunța la nimic din ce ești, mai ales la cele care-ți fac rău, Cioran o exclude. Rămâne revolta, definind, într-un fel foarte original, un proiect de țară. Care ne îndepărtează de culturile mari
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
de observații nu doar percutante (aceasta e de la sine înțeles), dar și, să spun așa, ingenioase sub raport interpretativ. Lipsite de aerul de déjà vu, pe care, în mod inerent, abordările propriu-zis analitice îl emană: „Cartea de iarnă: așadar nu posesiunea, nu apartenența, nu reflexele lingvistice la care ar recurge simțul comun (Cartea iernii). Genitivul îi aparține omului de rând. Că Ion Mureșan nu intră, de facto, în categoriile obișnuite ale mânuitorilor de cuvinte, poeți sau nu, este limpede, iar lucrul
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele-și arată colții albi, și iarba/ fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile lui ia dimensiunile unui joc cvasi-cosmogonic, în care toate se reașază sau, mai curând, își caută locul, deranjat prin căderea dintr-o stare zeiască, de început. În zămislirea poeziei se amestecă deseori îngerii, sau Dumnezeu, nu atât ca să ajute, ci
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
că amănuntul și secundarul ajung să modifice adevăratele performanțe psihologice ale eroilor. La mijloc e o complicitate cu destinul, înțeles în funcție de capricii. De vârsta capriciilor. Cezar este proiectat ca un îndrăgostit de obsesie („nebunia și durerea și nevoia mea de posesiune”). Or, ea, obsesia, nu are substanța răului consimțit, ci al imposturii, al artificiului. Mai mult actor al vieții decât participant activ, lui Cezar i se potrivește rolul de ostatic ce ajunge să fie deopotrivă doctor și pacient pentru răpitor (care
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
biografiilor" contemporane. Scriitorul publicase deja, în reviste, câteva sute de pagini, alte texte se aflau pe "șantier"; la plecarea sa în străinătate, o parte din ceea ce nu fusese încă publicat luase cu sine, împreună cu numeroase fișe de lucru; Proprietatea și posesiunea îi fusese încredințat lui Geo Șerban; restul manuscriselor fusese ridicat de Securitate. Dar, orwellian, regimul îi șterge opera din registrele epocii. Mult mai târziu, încercările istoricilor literari de a reconstitui proiectul sfârșesc în supoziții și în virtual: Petru Dumitriu însuși
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
el erau suspuse. Cel mai bun dintre prietenii lui nu era altul decît Guido Cavalcanti. Cult, rafinat, desigur, dar și moștenitorul uneia dintre cele mai consistente averi din oraș (familia Cavalcanti „era dintre cele mai puternice din Florența, prin membrii, posesiunile și averea ei”), magnat influent politic, fiul unuia dintre principalii conducători ai partidului guelfilor. Socialmente, însă, între ei era un abis: Guido își putea permite să-l sfideze cu arma în mînă pînă și pe Corso Donati. Manetto Portinari, fratele
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
menționa: „D[omnu]l Constantin I. Karadja descrie în «Analele Academiei Române», 1924, un exemplar aproape complet al Apostolului („Lucrul Apostolesc”) coresian din 1563. Dar foaia de titlu lipsește. Cartea vine din Iașul secolului al XVII-lea și a fost în posesiunea lui N. Istrate. Se dau facsimile și se reproduc majuscule.” (Revista istorică, 11, nr. 7-9, iulie-septembrie 1925, p. 242-243). 12. Florian Zapletal (1884-1969), numismat. Specialist în medalistică.
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
care vi-l port, rămân al domniei voastre, Al. Ciorănescu * Fontenay, 12 ianuarie [19]37 Stimate domnule profesor, Am avut onoarea a vă vorbi în vara trecută, la Veneția, despre manuscrisele cardinalului Anton-Maria Graziani, autorul vieții lui Despot, aflătoare în posesiunea descendentului acestei familii, contele Niccolò Magherini- Graziani. Intrând în corespondență cu el, am constatat că ar fi dispus să vândă această colecțiune, fie parțial, fie în întregime. Vin deci a vă propune cumpărarea ei, în numele unei instituțiuni de la noi, fie
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
eșec electoral... I-aș răspunde că momentul potrivit pentru realizările cele mai mari ar fi fost înainte de alegeri! Ni se spune că ar putea fi păstrat numele partidului... Nici simpla folosire a cuvântului "liberal" în denumirea partidului și nici simpla posesiune a ștampilei partidului nu sunt suficiente pentru a putea păcăli electoratul. Cuvântul "liberal" este prezent și în denumirea partidului care este legat de întreaga activitate a lui Traian Băsescu, Partidul Democrat Liberal. Dar nimeni nu a fost vreodată atât de
Călin Popescu Tăriceanu, scrisoare deschisă către liberali. Apel împotriva predării PNL către Traian Băsescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29807_a_31132]
-
indigenței, a acelei mizerii cu decență ascunsă, pe cât de împovărătoare. Singur în mulțime, sociabil în singurătate - acesta este chiar portretul artistului la tinerețe, atât de expansiv în ceasurile lui de comunicare, atât de închis la orice încercare de luare în posesiune. Mi te amintesc, în acei puțini ani dintre terminarea războiului și intrarea în pata comunismului, între boema irepresibilă a lui Dimitrie Stelaru și goliardeștile inițiative ale lui Constant Tonegaru, în ghirlanda de tinere fete în floare sau de mai împlinite
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
autorul ne face să observăm schimbările infinitezimale din cadrul raportului esență-aparență. Cele mai multe personaje ar putea ilustra specia "ipocriților sublimi" de care vorbea G. Călinescu, întrucît comportamentul lor ne lasă să întrezărim, sub o mare diversitate de măști, viclenia instinctelor. Setea de posesiune, dorința irepresibilă de a avea întunecă și subordonează toate celelalte aspirații. Aceia dintre cititori care, născuți în comunism, nu au decît o idee vagă despre ce înseamnă sentimentul proprietății, pot să fie contrariați de imaginea mulțumită de sine a lui
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
al setoșilor de putere și huzur, al sexopaților, al egoiștilor mîrșavi și lipsiți de scrupule. Răniți, loviți mortal de istoria care le-a împuținat treptat privilegiile, ei nu-și mai pot satisface după voia inimii pofta de avere. Dar instinctul posesiunii le rămîne tot activ; el se preschimbă în dorință de parvenire, în lăcomie sexuală și delir pasional, în apetit alimentar monstruos, într-un hedonism deșănțat și cinic, într-o nevoie continuă de scandal, amuzament și farsă crudă, în histrionism "sans
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
prelungirea unui comportament pe care cei mai mulți l-au impus deja cu o mare forță, este o manifestare liberă, complet dezinhibată, în fața modelului și transformarea privirii și a gestului în formă de cunoaștere, în tehnică de analiză și în strategie de posesiune.Deși, aparent, în cele zece zile ei și-au ales priveliști și au identificat expresii ale formelor naturale, în esență actul lor de observație este unul de restituire culturală, de reorientare a peisajului către sine însuși. Pentru că, în acest caz
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
sau în vîrtejuri minuscule, clipocitoare și translucide ca o cădere de ape. Apoi ar face o expoziție și ar vedea că e bine așa. ION Vlasiu: unul dintre puținii artiști pentru care, în mod vizibil, arta este o formă de posesiune erotică. Vitalitatea sa ieșită din comun, spiritul de luptător și inevitabilele melancolii și îndoieli l-au pus față în față cu toate ipostazele materiei. Piatra și lutul, gipsul și bronzul, marmura și lemnul, alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
conștiinței ideologice 3. Conform unei idei a aparținând sociologului Pavel Câmpeanu 4, muncitorii sunt proprietari, dar nu controlează procesul producției, în timp ce statul ar fi doar un instrument prin care aceștia gestionează activitatea economică, controlând-o fără a avea drept de posesiune asupra ei. Acest sincretism, sub forma contradicției permanente care îi opune pe producători prezumtivei lor identități colective instituționalizate, rezonează și la nivelul tensiunii dintre partid și stat: în timp ce partidul încearcă să îi organizeze pe muncitori că proprietari care înțeleg logică
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta este poezia lui Coriolan Păunescu.
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
și complexă a dramaturgiei noastre, este regăsirea de către Alta Gralla a celui care o sedusese și abandonase în tinerețe: Act venețian, actul II. Fixația ei o face să-l dorească din nou. El, Don Juan calificat, e interesat doar de posesiunea tehnică, nu de amintiri și explicații. Sosirea intempestivă a soțului Altei întrerupe un moment cu mari posibilități scenice și nu numai. Personajele lui Creangă par să fie asexuale. Se căsătoresc și nasc copii, dar nu e clar ce viață sexuală
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
de la Milan din luna ianuarie anul 313, prin care se acordă libertate religioasă deplină Creștinismului, care devine religio licita = religie permisă în Imperiu. Totodată, se anulau toate hotărârile anterioare, luate împotriva creștinilor și se retrocedau Bisericii lăcașurile de cult și posesiunile confiscate de împărății precedenți. Edictul de la Milan are o importanță epocală prin hotărârile, consecințele și urmările lui. Din religie nepermisă și persecutată, Creștinismul devine religie permisă, ba chiar favorizată, cum arată actele ulterioare ale împăratului Constantin cel Mare. Din nefericire
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
lui 1233, printr-un decret regal al sării, regele Andrei II acordă importante cantități de sare mănăstirilor de pe malurile Mureșului. Astfel, povestește istoricul dr. Ioan Hațegan, Cenadul va primi 5 000 de timini (bolovani) de sare. Pentru a întări vânzarea posesiunii Bobda unor nobili cumani, capitlul din Cenad va percepe 15 mărci. Așadar, un soi de taxă notarială. Undeva între 1369 și 1379, pe lista de socoteli a unui domeniu nobiliar bănățean apare pentru prima dată ca unitate de măsură câbla
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
Pace de la Berlin s-a hotărât reintegrarea Dobrogei în România. La 14 noiembrie 1878 Carol I a emis două documente fundamentale „Proclamația către dobrogeni“ și „Înalt Ordin de Zi către Armata“, prin care se arată că „Dobrogea de astăzi, vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrîn, face parte din România”. Ziua Dobrogei merită să fie sărbătorită în fiecare an că data importantă în devenirea noastră ca națiune modernă, așa cum spune bine cunoscutul istoric conf.univ.dr. Stoica Lascu, președintele Filialei Constantă a Societății
ZIUA DOBROGEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384631_a_385960]
-
cu precădere vizitei lui Carol I la Constantă și a faptului că „Proclamația Domnitorului României către dobrogeni”, datata în 14 noiembrie 1878, era o afirmare, era o asigurare și era un îndemn: „Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnați de un Stat unde nu voința arbitrară, ci numai legea dezbătută și încuviințata de națiune hotărăște și ocârmuiește. Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri
ZIUA DOBROGEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384631_a_385960]
-
care m-au împins să aleg acest subiect. Pentru presă, pelerinajele sunt o temă extrem de generoasă. Ai o mulțime de chipuri, ai oboseală, ai atitudini dintre cele mai diferite, ai nebuni cu iz mistic, ai oameni în rugăciune, scene de posesiune veritabilă, ai chipuri curate, frumoase - este o mană cerească. Apoi pelerinajele sunt un foarte bun barometru al felului în care mass-media și noi ne raportăm la fenomenul religios, care este un fenomen de o mare complexitate, repet. Și în cazul
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]