811 matches
-
Ioan, mulțimea de săteni, din Poiana Teiului, încă sub un simțământ de adâncă îndurerare, stătea neclintită și mută, pe la porți... numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor, posomorâte și încrâncenate... Căsuțele mici și albe, ascunse printre copaci, din satul de la poala Stânișoarei, erau triste... păreau că lăcrimează și ele, după tihna de altădată... Cât.. despre feciorul lui Tudor și al Anghelinei din Poiana Teiului, „luptătorul din munți”.. nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
este prilej de reflecție.. de interiorizare.. După masa de prânz, toată școala avea liber în oraș,.. Cei mai mulți, dintre colegii de clasă au rămas în școală... în „repetitorul mare”, tulburați de sfârșitul tragic, al luptătorilor din munții Neamțului. Toți erau întunecați.. posomorâți.. chinuiți de gânduri. Înserarea zilei de iarnă se lăsă repede... Peste puțin, se înnopta. În minte îmi reveneau, cuvintele Evangheliei.. „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția Cerurilor !”. Orarul din prima luni, după vacanța de iarnă, începea cu matematica... Profesorul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un simțământ de adâncă mâhnire, stătea neclintită și mută numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând, parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor posomorâte și încrâncenate. Mulțimea din Piață se înfierbânta din ce în ce.. uralele dând în clocot. Era o dezlănțuire de energii de nestăvilit. „ - E un fel de... „a se vinde pe un blid de linte..!”, cum se zice..!”. Murmură un bărbat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
calm rar, grav.. fără să ne scape din ochi. „Pentru că părinții voștri... sfinții voștri părinți, fac mari sforțări să vă țină la școală.!”, adăugă el cu mai multă fermitate în glas. Tăcu o clipă, ne privi îndelung, cu o privire posomorâtă... tristă, apoi, cu o voce molcomă, mai caldă ca la început continuă. Am să vă povestesc ceva.. ceva, care...”, dar, noi n-am auzit ce-a spus, pentru că a vorbit prea încet, ca un suspin. Și, se apropie de fereastră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
complementară la virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
Și au murit pentru drapel sute de mii, chiar milioane de oameni de rând, iubitori de neam și de țară. Cei mari însă au știut să se ferească de pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nehotărâtă, apoi se îndreptă spre ușă și o deschise...Aproape târându-se, cel pe care îl așteptaseră cu înfrigurare atâta timp pătrunse în odaie și, fără să scoată o vorbă, se prăbuși pe lavița de la intrare...Era sleit de puteri, posomorât. Prin două cuvinte smulse anevoie din pieptul slăbit ceru apă și-și umezi buzele arse de ger și vânt, pe urmă înghiți setos două-trei gâturi din lichidul călduț...După ce-și reveni, fața-i crispată încă i se înveseli ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prinde iepurașul și-l voi aduce acasă. Nu știu dacă ai să te scoli dis-de-dimineață. Mă scol! Mă scol! spuneam eu cu înflăcărare. A doua zi m-am trezit mai devreme, dar tata plecase deja. Prin fereastră vedeam un cer posomorât, înnorat. Supărarea mă stăpânea. Mă întrebam cum e acum la vie, pe deal. Dacă plouă, tata n-are unde să se adăpostească, doar sub căruță, cum am făcut-o amândoi când ne-a prins o ploaie în câmp. Un picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
continua, imaginându-și cum bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai să nu-l mai audă lătrând, să nu-i mai tulbure somnul liniștit din toiul nopții. Îndată ce se dezmetici aerul răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva (poate vroia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
pe nesimțite, trenul alerga repede pe câmpia albastră și întinsă. Peste trei ore, începu să se plictisească. Ieși pe coridor, privi pe fereastră zăpada sclipitoare. N-avea ce să vadă, încât reveni în compartiment. Acolo se aflau câteva persoane, oameni posomorâți, unii moțăiau, alții priveau absenți pe fereastră, în jur. Doar mișcări controlate de mâini, clipiri obosite de ochi, trupuri grele apăsând bancheta moale, lâncezind. Porni atunci cu pași mărunți spre vagonul restaurant să-și alunge somnul și plictiseala, să bea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
povestit atunci despre el că făcea treaba a trei contabili, Încât de bună seamă că numai de la atâta muncă i s-a tras. Se Întorcea Într-adevăr doar seara târziu acasă și se ducea la lucru și duminica. Firea lui posomorâtă Îl făcea să se poarte cu mine și cu mama cu un fel de răceală Îngăduitoare și lesne ai fi văzut că-i mai vârstnic decât ea cu aproape douăzeci de ani. Mama n-a avut deloc serviciu cât a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care o slujim. — Ai luat o sticlă de vin ? revine el la un moment dat, asigurându-mă că are și el o surpriză cam de același gen. Cred că mi-a pus nevasta și ceva bun de mâncare, continuă fals posomorât. Nu am putut să scap nici de această dată. Iar am să pun câteva kilograme, ca Întotdeauna când mă deplasez În străinătate, de o să mă certe Diana. Ajungem acolo unde trebuie, ne așteaptă cineva la aeroport, schimbăm trenuri, autobuze, taxiuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Am plecat pe drumul pe care venisem. Intrasem în feed-back-ul sistemului, neînchipuit de draconic, pe aceeași vreme păcătoasă ( păcătos de romantică ), târând aceeași geantă grea, albastră și destul de deranjantă după mine. Ploaia devenea din ce în ce mai deprimantă: chipul cerului devenea tot mai posomorât... Am ajuns în holul de unde plecasem. Masa, scaunele și televizorul erau în același loc, în aceeași stare de tristețe, în același semiîntuneric sinistru totul în ton (cenușiu) cu vremea lacustrelor bacoviene (la fel ca starea mea interioară ). La un moment
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Încerc s)-l ajut f)când conversație În timp ce el frunz)rește ziarul Ha’aretz. În fine, masa e servit). Spiritul meu tulburat ofteaz), iar eu iau lingură În mân). Domnul Eban este timid, dar și foarte sigur pe șine - este posomorât, dar nu Într-atât Încât s)-si deranjeze interlocutorul. Vrea și nu vrea s) fie unde se afl). Gândurile lui Înconjur) lumea că un satelit. Sunt obișnuit cu acest gen de oameni. Chelnerul ia farfuriile de sup) și Îi servește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu se întîlnesc, nu se vor lua. La zi întîi mart se ursesc, prieteni și rude, cele nouă babe, cîte una de persoană, numindu-se zilele în care să fie fiecare ursit, și cum va fi timpul (luminos, noros sau posomorît) în ziua unui ursit, așa îi va fi și inima lui tot anul. Se crede că dacă o fată vrea ca un flăcău să vie și să o ieie de soție, își ajunge scopul dacă fură în sara Sf. Andrei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scrii, ca pereche, câte un cuvânt cu înțeles opus Concursul Ziua mult așteptată sosise. Concursul pentru care făcusem atât de mult antrenament urma să se desfășoare în sfârșit.Era o zi nu tocmai bună pentru un concurs de atletism. Cerul posomorât stătea gata-gata să-și reverse supărarea asupra pământului. Vântul își făcea de lucru printre crengile copacilor, nu prea grăbit, dar destul de rău prevestitor. - Ce facem? Mai mergem la concurs? am întrebat-o pe doamna învățătoare. Mergem, Iulian. Doar nu te-
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
următoare sosirii lui Țurcanu, Avădanei a dat ordin să se oprească bătăile. Schimbarea de atitudine a lui Țurcanu a fost sesizată și de victimele sale. La sfârșitul lui 1951, „Țurcanu nu mai era ș...ț cel de altădată. Era abătut, posomorât, vorbea puțin și prezența lui nu mai îngrozea pe nimeni”1. Pe de altă parte, alți deținuți afirmă că, la plecarea din Gherla, el se lăuda că se duce să fie eliberat și să primească gradul de colonel promis de către
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred (Eminescu: 2011, II, 37). (S1f) Luna își vărsa lumina ei fantastică prin ferestrele mari (s.n.) albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți (s.n.) aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase..." (Eminescu: 2011, II, 37). (S1g) Privea în păretele afumat (s.n.) la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut s-ajungă tavanul, iar umbra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cafenelei, trecând pe lângă ferestrele mari care filtrau lumina prin desenele șiroaielor de ploaie 14, am văzut interiorul întunecos din arhiva cancelariei, ne-am întors la spațiul public cu afumatul perete, ca să întregim această primă constelație intratextuală cu pereții negri sau posomorâți ai camerei lui Dionis, cu ferestrele mari și luna care încearcă să își facă aici cuib de lumină; finalmente, ajungem în punctul din care am pornit și închidem cercul cu peretele afumat. De această dată, motivul se asociază lămpii și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un sens giratoriu. Era să ne omori pe-amândoi! — E OK. Nu s-a întâmplat nimic. Haideți, putem pleca? Mă urc în mașină, aranjându-mi rochia în jurul meu și tati se urcă lângă mine. Atunci ne vedem acolo, da? spune Tom posomorât, iar eu îmi dau ochii peste cap. — Tom, vrei să te luăm cu noi? — A, mersi. Ar fi bine. Bună, Graham, spune stângaci către tati când se prăvălește în mașină. Scuze pentru mai devreme. Nu face nimic, Tom, spune tati
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apragmatism fiind caracterizate de indiferentismul aferentiv care transformă comportamentul bolnavului într-o succesiune de atitudini ce par enigmatice, neprevăzute, pentru a se comuta brusc în conduite violente sau agresive. Acest comportament este urmat de o atitudine de izolare, subiectul devine posomorât, morocănos, ursuz, pe acest fundal putându-se decela stări de proastă dispoziție, iritabilitate, intricate cu sentimente paradoxale: preocupări pentru știință, filosofie, artă, politică cu care 42 respectivii fie ca nu au nici o tangență nici competență, fie ca dispun doar
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de la un capăt la celălalt al tribunei sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și posomorât. Nu este învrednicit nici măcar cu o privire de la fostul său colaborator. De altfel, după numai 30 de minute, Maurer se va retrage pentru a nu mai apărea până la sfârșit. Exemplu urmat și de Voitec, mult mai târziu și tot pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
protestanții nu sînt niște petrecăreți înnăscuți. Tipărirea semnelor prejudiciază expresia sufletelor; Rousseau, cetățean al Genevei, va trăi sfîșiat între lege și sărbătoare. După frenezia vitală a unui Ev Mediu foarte decăzut, secolul al XVI-lea evanghelic este cel mai puțin posomorît. Dar această domesticire, această autopedepsire ticăloasă asigură o suveranitate a conștiinței, un "for interior" care garantează mai multă laicitate și, prin urmare, mai multe drepturi democratice. Pentru că în ochii lui Dumnezeu, un laic care citește corect valorează mai mult decît
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
București, mai mult de zece zile. Un București înghețat, inhibant din acest motiv, greu suportabil. M-am întîlnit și cu cine nu țineam să mă întîlnesc, am reușit să le dăruiesc prietenilor prima mea carte, am hălăduit prin zile oarecum posomorît, oarecum indiferent, cel mai des uimit de cîte ceva. Mircea Martin, D.R.-ul, Petre Stoica Dora lui Nichita (Stănescu n. red.) , Eugen Suciu, Nedelciu + Iaru, Bădiliță, don Cezar (minus figurile de la adunarea aceea a lui!), Dinu Flămînd, alții. Dorisem să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pictorul Carl Larsson despre Strindberg, prietenul lui, după moartea acestuia - că era un „desacralizator a tot ce e nobil și sfânt“, că „a răsfoit Biblia În preajma morții, fără Îndoială cu intenția să-și păcălească până și Creatorul!“ -, deveneam și mai posomorât. Dar tot acest Larsson m-a ajutat să văd și altceva În Strindberg și m-a convins să mă apropii de teatrul lui, atunci când am citit că pentru el Strindberg a fost cel mai nefericit om, dar un mare poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]