777 matches
-
Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele sale, trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe masă. ) Mergi, mergi! îmi faci inima așa de grea, așa de posomorâtă. 2v SCENA II HISTRIO, UN SERVITOR DE TEATRU SERV[ITORUL] (îi dă o epistolă) Poftim de la d. director. Pentru mine? o epistolă? Dec! HIST[RIO] SERV[ITORUL] Dec! da' pentru cine? Doar nu pentru mine? Mai e cineva aci afară de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alergă în jos. Eu însă mă reîntorsei în camera mea și căutam afară în întunericul cimitirului. Puțin și văzui mai multe facle mișcîndu-se peste morminte la mormântul menționat. Mormântul se deschise și văzui lumina faclelor între gratie. Era un aspect posomorât, pe care nu-l voi uita niciodată. Înmormântarea simplă se fini și îndată mi se aduse cheia. Mai mulți ani trecură, când același june veni la mine într-o nainte de ameazăzi. - Mă cunoști încă, părinte? mă întrebă. După ce-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
într-un astfeli de castel, a căruia domn ar sta într-un adânc somn de farmec în camerele interioare, cu toată curtea sa, de sutimi de ani. Această închipuință fu însă întreruptă prin pasuri line pe covorul bogat și figura posomorâtă a lui don Caldero sta înaintea mea. {EminescuOpVIII 570} Bine-ai venit, domnule conte, zise el cu afecțiune, ai venit în eremitagiul meu, și într-adevăr n-am invitat pe nimeni altul pănă acuma decât pe domnia-voastră. Am vrut să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt tocmai douăzeci de ani de la ziua de când împărții cu Maria hostia! Eu am ținut jurământul meu... noapte bună, domnule conte, nu uita pe amicul domniei-tale. Alergai acasă; neciodată în viața mea decât atuncea n-am auzit o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
printr-un semn din cap că așa va face. Biata femeie crezu că citește pe chipul schimbat al iubitului său fiu că această scurtă despărțire nu era alta decât trecerea la o despărțire cu mult mai lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos și plânse, saraca mumă!!... Când Pergoleze se depărtă de dânsa, aruncă o căutătură dureroasă către Neapol și zise suspinînd: Ah, Henrietta, când voi putea să te văz? În care zi glasul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de lemn de stejar. Un călugăr din ordinul Snt. Domenic era acolo lângă un om ce odihnea într-un pat foarte sărac. Acesta era Pergoleze pe care religiosul îl ardicase din uliță și îl dusese în chilia sa, goală și posomorâtă ca și mormântul vieții lui, singură apărare și adăpost împotriva nedreptății oamenilor. Toate grijile și căutăturile se deteră nenorocitului maestru, însă izbirile nenorocirii și mișcările cele strașnice doborâseră slaba lui constituție; o tuse seacă ce dobândise din ziua când s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ruina uriașă mai c-a pierdut puntul său de razim și c-o grozavă siguritate prevede năruirea ei totală. Actorul trebuie să mijlocească astfel aparința lui încît puternica răsturnare pe care-a esperiat-o sufletul lui s-o vedem în fața lui posomorâtă, pe care lucrul sufletului a tras deja brazdele sale, s-o vedem manifestîndu-se în[tr-un] ton din care să nu ne vorbească decât un spirit ce se reculege cu greu. Actorul care n-ar putea să facă asta ar rumpe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pierduse mobilitatea-i și când viața însăși se trăda numai prin sorbire, la intervale egale, a fumului din ciubuc [...]. [Boierul fanariot] cade într-un fel de reverie delicioasă, așa-zisul chef sau stare de quietism oriental, în oposițiune cu starea posomorâtă și mânioasă a tiriachiului, a băutorului pasionat de vin și de afion [= opium], căruia [îi] revenea buna dispozițiune odată cu primele filigene de cafea (123, pp. 216-217). Expresiile „a fi cu chef”, „a trage un chef”, „a fi chefliu” etc. se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de foc, foc de fată Și din coadă verde, lungă, Dau să fug, să nu m' ajungă Bătrânețele cu vânt Să m-arunce la pământ. Vișina, dușmană soră, Pe când fetele la horă Ca cerceii la ureche Mă pun pereche - pereche, Posomorîtă'năsprită, Parcă din simț e sărită, Mă tot spune la mierlițe. Pițigoi și grangorițe, Că sunt bună de mîncat: Și când e spre revărsat Mă pomenesc, din visare Că mă iau, cum ți se pare? La ciocneala! Cioc în cap
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
protestanții nu sînt niște petrecăreți înnăscuți. Tipărirea semnelor prejudiciază expresia sufletelor; Rousseau, cetățean al Genevei, va trăi sfîșiat între lege și sărbătoare. După frenezia vitală a unui Ev Mediu foarte decăzut, secolul al XVI-lea evanghelic este cel mai puțin posomorît. Dar această domesticire, această autopedepsire ticăloasă asigură o suveranitate a conștiinței, un "for interior" care garantează mai multă laicitate și, prin urmare, mai multe drepturi democratice. Pentru că în ochii lui Dumnezeu, un laic care citește corect valorează mai mult decît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Atitudinea aceasta nu se caracterizează prin arbitrar; un întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-o mistică paseistă, la faza ei de posomorâtă copilărie - neliniștește și incită la reacțiune.” „Formula intelectualismului” este constant promovată de K. prin ancheta deschisă încă din numărul inaugural asupra unor fenomene precum existența unui tip de intelectual autohton, manifestarea unor „direcții noi de intelectualitate pură”, practicarea ortodoxiei, opusă
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
conductor, o antenă cu două ieșiri care atrage energia din mediul Înconjurător către chakre și care trimite energie dinspre chakre În afară. CÎnd vă simțiți fericită, atrăgătoare și spirituală, aura dumneavoastră poate invada Întreaga Încăpere. CÎnd sînteți tristă, deprimată și posomorîtă, aura se strînge În jurul dumneavoastră, formînd un Înveliș energetic care vă izolează de lume. Aurele unora par să vă Învăluie și să vă Îmbrățișeze. Cunoașteți astfel de oameni și, dacă le-ați putea vedea aura, ați descoperi că, Într-adevăr
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
despărțitor. — Credeți c-ar trebui să-l confrunt? Lumea cum face de obicei? — Depinde. Am ajuns Într-un loc cu trafic gîtuit și taximetristul se Întoarce spre mine. Are o față prelungă, ca de cîine polițist și ochi Întunecați și posomorîți. Depinde dacă vrei să ai o căsnicie sinceră și deschisă. — Vreau! exclam. — Mi se pare corect. Riscu’ e că, dacă-i ceri să-ți spuie tot, te trezești că-l arunci drept În brațele lu’ ibovnică-sa. — Aha, zic numai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să se clintească. Să-mi asum vina pentru tot, să le spun ce vor să audă și să merg mai departe. PÎnă cînd se va Întîmpla din nou, zic. — Exact, se Întoarce Luke spre mine și dă din cap scurt, posomorît. Opțiunea numărul doi: să convoc o ședință cu Arcodas. Să le spun În față că nu am de gînd să suport ca angajații mei să fie agresați la modul ăsta. Să-i pun să-i ceară scuze lui Amy. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
A! mă colorez la față, luată total prin surprindere. Serios? Adică Într-un sens bun? Luke străbate bucătăria și-și pune mîinile cu blîndețe pe burta mea. — Ființișoara asta e foarte norocoasă, șoptește. Doar că nu știu nici un cîntecel, zic posomorîtă. Și n-o să fiu În stare să-l culc. — Să știi că nu e chiar așa mare lucru de capul cîntecelelor de copii, spune Luke. O să-i citesc din FT. Și-o să adoarmă imediat. Ne uităm amîndoi o vreme la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
35; Piru, Debuturi, 9-12; Nicolae Manolescu, Lectura poeziei, RL, 1982, 23; Petru Poantă, „Istoria poeziei românești”, TR, 1982, 29; Ion Bogdan Lefter, Portretul criticului tânăr, VST, 1982, 30-31; Dinu Flămând, „Istoria poeziei românești”, AFT, 1982, 6; Alex. Ștefănescu, O privire (posomorâtă) asupra poeziei române, CL, 1982, 7; Ioan Buduca, De la origini până în prezent și înapoi la origini, AFT, 1982, 8; Mircea Mihăieș, Istorie literară în blue-jeans, O, 1983, 7; Adrian Popescu, Istoria internă a poeziei românești, TR, 1984, 31; Mircea Mihăieș
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
îmi era rușine. Se stătea la coadă și la hârtie igienică, și la chibrituri la tutungerie. Cum funcționa coada? Cel mai puternic, cel mai obraznic câștiga. Le consider foarte educative. Pe mine cozile m-au călit. Lumea, în general, era posomorâtă, nervoasă, chiar rea. Rea și cu copiii. Nu se uitau dacă ești copil. Țin minte că era o dată un moșneag care mă împingea, înghesuia, nu mai aveam aer. Înrăită lumea, foarte rea. Se întâmplau și lucruri dramatice la cozi: oameni
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
coca-i neagră lipită de aceea a corabiei, încît, văzute prin întunericul nopții, care ascundea vergile și partea de sus a greementului, balena și corabia păreau doi boi colosali, înjugați laolaltă, unul în poziție culcată, iar celălalt în picioare. Dacă posomorîtul Ahab era liniștit acum - pe cîte ni se părea nouă, celor de pe punte - Stubb, al doilea secund, îmbătat de victoria dobîndită, vădea o ațîțare neobișnuită, dar veselă. Văzîndu-l atît de agitat, cumpătatul Starbuck, care era superiorul său direct, îi încredința
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atîta zgomot. Pe legea mea, nu-mi mai aud nici vocea! Hai, bucătare, du-te și comunică-le mesajul meu. Uite, ia felinarul ăsta își smulse unul de lîngă cabestan), hai, du-te și ține-le o predică! Apucînd felinarul, posomorîtul moș Țigău porni șchiopătînd pe punte, spre parapet; ajuns acolo, coborî felinarul deasupra apei, ca să-și vadă mai bine enoriașii, iar cu cealaltă mînă își agită solemn vătraiul; apoi, aplecîndu-se peste parapet, începu să le vorbească rechinilor, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de termenul tehnic de „coroană“ te face să vezi în vajnicul monstru marin un rege încoronat al oceanului, căruia i-a fost făurită o cunună verde, într-un chip atît de miraculos. Dar, dacă monstrul e-un rege, mutra lui posomorîtă nu prea se potrivește cu o coroană. Uitați-vă la buza lui de jos, ce urît îi atîrnă și ce îmbufnat pare, din pricina asta, „regele“! O buză pleoștită, care, potrivit măsurătorilor dulgherilor, are o lungime de circa douăzeci de picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
următoare sosirii lui Țurcanu, Avădanei a dat ordin să se oprească bătăile. Schimbarea de atitudine a lui Țurcanu a fost sesizată și de victimele sale. La sfârșitul lui 1951, „Țurcanu nu mai era ș...ț cel de altădată. Era abătut, posomorât, vorbea puțin și prezența lui nu mai îngrozea pe nimeni”1. Pe de altă parte, alți deținuți afirmă că, la plecarea din Gherla, el se lăuda că se duce să fie eliberat și să primească gradul de colonel promis de către
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ta. Ai rămas în picioare, cu mâna ridicată într-un semn de salut ce mi s-a părut absurd. Încărcătorul aluneca în mâna mea ca o bucată de săpun umed. Când am tras, mi s-a părut că țintesc gura posomorâtă a mașinii - rânjetul acela al grilajului de la motor și ochii stinși ai farurilor... În năuceala spaimei, i-am zărit umbra mai înainte de a-i putea auzi zgomotul. A acoperit, preț de o secundă, soarele deasupra refugiului meu dindărătul bărcilor. Am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
complementară la virtuțile limbajului, poetizant în maniera prerenascentistă. Orgoliu sau naivitate, încrederea primilor noștri cronicari în propria capacitate de a persuada un cititor ingenuu creează cel dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
și povestirile, romanele intră brusc în miezul unei situații conflictuale, ca o plonjare directă în ficțiune; explicațiile vin ulterior; în alte împrejurări, cele mai numeroase, debutul are loc într-o atmosferă apăsătoare de claustrare, concretizată de regulă prin încăperi sumbre, posomorâte. Arhanghelii este reprezentativ sub acest raport, primele lui rânduri fiind constituite din descrierea interiorului seminarului pe care urmează să-l părăsească Vasile Murășanu. Este ca o prevestire a caracterului mohorât al conflictului, chiar dacă personajele „pozitive” vor câștiga în final. Lupta
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
lumină pâcloasă aștepta o roată de oameni. Cu mâneca goală vârâtă în buzunar, unul se aplecă din șale și se uită în ograda primarului printre ostrețe. îi tremura bărbia ca unei capre care behăie. în aceeași parte privea cu sprâncenele posomorâte un bărbățel care părea strivit de căciula mițoasă. Un țigan, cu potcoavă vânătă de păr în jurul gurii, ședea umilit în ciubotele ferfenițite. Altul, cu ochii melancolici și capul aplecat pe-un umăr, își încălzea urechea părând, în straiul jerpelit, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]