953 matches
-
cu un chef zgomotos: "„Și pocnind din bici, el o luă înspre Herăstrău, să scoată soarele din lac, de fericit ce era!”". Relația între Urmatecu și boierul Barbu este mult diferită de cea care se formează între Dinu Păturică și postelnicul Andronache Tuzluc. Criticul Perpessicius constata existența unei relații de simbioză socială între personajele din "Sfârșit de veac în București", afirmația lui Urmatecu că „Până la moarte o să am nevoie de Măria-Ta!” nefiind una convențională, ci ilustrând o dependență morală și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
fiind fiul spătarului Costandin Botez (d. 1837) și nepotul medelnicerului Ioan Botez, moșieri din Forăști. Potrivit vidomostiei boierilor din 1829, comisul Alecu Forăscu locuia la Forăști și „nu are sub stăpânire nimic, fiind holtei”. A devenit apoi spătar, agă și postelnic, fiind numit în 1855 în rangul de vornic, „pentru deosăbite slujbe”. Alecu Forăscu s-a căsătorit la 20 iulie 1833 cu Raluca Bașotă (1815-1875), fiica vornicului Andrei (Andrieș) Bașotă din Șoldănești. Data căsătoriei este atestată de o însemnare făcută de pe
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
-lea și transcrisă de episcopul Melchisedec Ștefănescu. Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a refăcut parțial zidurile de incintă, turnurile de colț și acoperișul bisericii și a construit o a doua casă domnească, la sud de biserică. Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de către vornicul D. Șoldan. Într-un document din 12 ianuarie 1664 se menționează că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
o referire la toți martirii Brâncoveni). Legenda locului, referitoare la proveniența numelui, spune că pe aici ar fi trecut Voievodul în ultimul său drum ca domn al Țării Românești, către Istanbul, unde a fost ucis, împreună cu fiii săi și cu postelnicul Ianache, la 15 august 1714. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, satul a revenit la județul Ialomița, reînființat, pierzându-și statutul de comună. În 1982
Constantin Brâncoveanu, Călărași () [Corola-website/Science/301108_a_302437]
-
Principatelor Române. Se presupune că realizatorii lor principali în Țara Românească au fost banul Mihai Cantacuzino, luminatul Chesarie, episcop al Râmnicului, mitropolitul Grigorie și un boier relativ puțin cunoscut, Pană Filipescu, iar în Moldova de Petre Depasta, spătarul Ioan Cuza, postelnicul Manolachi Drăghici și postelnicul Ienachi Chirică. Istoriografia rusească susține că rușii sunt creatorii capitulațiilor. Ele reprezentau un amestec de adevăr, acte originale și reconstituiri. Nu au fost declarate false și respinse de Poartă în mod oficial, clar și ferm niciodată
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
că realizatorii lor principali în Țara Românească au fost banul Mihai Cantacuzino, luminatul Chesarie, episcop al Râmnicului, mitropolitul Grigorie și un boier relativ puțin cunoscut, Pană Filipescu, iar în Moldova de Petre Depasta, spătarul Ioan Cuza, postelnicul Manolachi Drăghici și postelnicul Ienachi Chirică. Istoriografia rusească susține că rușii sunt creatorii capitulațiilor. Ele reprezentau un amestec de adevăr, acte originale și reconstituiri. Nu au fost declarate false și respinse de Poartă în mod oficial, clar și ferm niciodată (singura punere sub întrebare
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
prima dată la 9 octombrie 1492 de cancelaria lui Vlad Călugărul. În sec. al XVI-lea erau desemnați dregătorii cei mai importanți ai sfatului domnesc (banii, vornicii și logofeții). În două cazuri se făcea referire la mare clucer, respectiv mare postelnic. Ultima mențiune a acestui titlu datează din 10 martie 1641, în timpul domniei lui Matei Basarab. "Sfetnic", în sensul de membru al sfatului domnesc, este menționat prima dată în 13 octombrie 1533. În acest document, sfetnici sunt considerați toți membrii sfatului
Sfatul domnesc () [Corola-website/Science/302172_a_303501]
-
Biserică „Sfântă Treime” din Rotopănești este o biserică ctitorita în anul 1856 de postelnicul Nicolae Istrati în satul Rotopănești din comuna Horodniceni (județul Suceava). Biserică „Sfântă Treime” din Rotopănești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . În afară de aceasta, este înscrisă pe lista monumentelor istorice
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
a instruit că autodidact. El a intrat în administrație sub domnia lui Mihail Sturdza (1834-1849), fiind făcut căminar și numit președinte al Judecătoriei din Iași. După 1848 primește rangul de spătar, devenind și membru în Divanul apelativ. Apoi este făcut postelnic. A participat la Revoluția din 1848 din Moldova, luptând împotriva regimului feudal abuziv. A fost arestat pentru o perioadă. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), Nicolae Istrati a fost ministru al cultelor (1853) și șef al Departamentului Lucrărilor Publice
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
conacul sau după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia să din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia născută Ciudin, si a fiului lor, Titus Istrati. Construirea lăcașului de cult s-a făcut cu binecuvântarea episcopului Meletie Istrati al Hușilor (1851-1857
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
Beldiman beneficiază de o exegeză completă („Arhiva românească”, 1940). Cât privește literatura veche, povestirea versificată Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Rumânești, compusă în grecește și istorisind uciderea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, este pusă în valoare (în forma tipărită la Veneția) alături de tălmăcirea românească datorată lui Radu Greceanu (O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, 1940). V. a editat separat și două texte ce își au sorgintea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
Constandin Cantacuzino, marelui postialnic al Țării Rumânești, compusă în grecește și istorisind uciderea marelui postelnic Constantin Cantacuzino, este pusă în valoare (în forma tipărită la Veneția) alături de tălmăcirea românească datorată lui Radu Greceanu (O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, 1940). V. a editat separat și două texte ce își au sorgintea în preajma lui Constantin Brâncoveanu: Însemnările de taină (scriere eteroclită, de unde Radu Greceanu a aflat destule știri pe care le-a transcris literalmente în paginile sale) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
1968. Ediții: Ion Heliade-Rădulescu, Acte și scrisori, București, 1928, Scrisori inedite către preotul Cosma Moșescu din Brăila, între anii 1857-1872, București, 1940; Însemnările de taină ale lui Constantin Vodă Brâncoveanu. 1693-1707, București, 1940; O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, București, 1940; „Foletul novel”, calendarul lui Constantin Vodă Brâncoveanu. 1693-1704, introd. edit., București, 1942; Ionică Tăutu, Scrieri social-politice, introd. edit., București, 1974. Repere bibliografice: S.T.S. [Sandu Tzigara-Samurcaș], „Tudor Vladimirescu”, CL, 1928, 1-4; Erasm [Petru Manoliu], „Tudor Vladimirescu, „Credința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290582_a_291911]
-
intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte chestiuni nesatisfăcător soluționate, cum ar fi cea a paternității cronicii. Cu totul demnă de relevat este tentativa lui V. de a identifica în postelnicul Constantin Strâmbeanu pe autorul Istoriei Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717. O cercetare din 1989, prin care cercetătorul se întoarce la cronicarii moldoveni, Cronica anonimă a Moldovei (1661-1709). Pseudo-Nicolae Costin, încearcă să lumineze starea unui text asupra căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
incintă d)18. Ansamblul Palatului Comuna Mogoșoaia, satul Mogoșoaia Ilfov Brâncovenesc și biserica d)19. Castelul Bethlen Comuna Daneș, satul Criș Mureș d)20. Palatul Teleky Comuna Gornești, satul Gornești Mureș d)21. Ruinele palatului Comuna Filipeștii de Târg, Prahova postelnicului Constantin satul Filipeștii de Târg Cantacuzino d)22. Conacul Filipescu Comuna Filipeștii de Târg, Prahova satul Filipeștii de Târg d)23. Ansamblul Castelului Orașul Sinaia Prahova Peleș d)24. Castelul Lonyai Comuna Medieșu Aurit, Satu Mare satul Medieșu Aurit d)25
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești este o biserică ortodoxă construită între anii 1859-1860 de către Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu și mama doamnei Elena Cuza) în satul Solești din comuna omonimă din județul Vaslui (la o distanță de 15 km de Vaslui, pe DN24, spre Iași). Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești se află pe Lista monumentelor istorice
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
Vaslui din anul 2015, ca parte a Ansamblului curții boierești de la Solești. Ea se află la est de conac și are codul de clasificare . Biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Solești a fost construită între anii 1859-1860 de către Ecaterina Rosetti (văduva postelnicului Iordachi Rosetti-Solescu și mama doamnei Elena Cuza), cu ajutorul fiilor săi Elena și Constantin. Lăcașul de cult a fost zidit în partea de est a curții boierești de la Solești. După finalizarea construcției, într-o criptă din partea de sud a pronaosului bisericii
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
doamnei Elena Cuza), cu ajutorul fiilor săi Elena și Constantin. Lăcașul de cult a fost zidit în partea de est a curții boierești de la Solești. După finalizarea construcției, într-o criptă din partea de sud a pronaosului bisericii au fost mutate osemintele postelnicului Iordache Rosetti și a mamei sale Ecaterina Gavrilița Catargi, ambii decedați în ianuarie 1846. Cele două morminte au fost acoperite cu lespezi funerare. Biserica a îndeplinit funcția de paraclis al curții boierești până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916), proprietarul
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
cu admiratorii lor iliciți. Dacă ar fi să ne luăm după același Bolintineanu, fețele lor deveneau când „pale ca astrul nopții“, când „roșii ca vișina“, semn de-o oarecare tulburare, dacă nu chiar de vinovăție. Lucrurile se complică doar când Postelnicul, anunțat de potențiala infidelitate a soției, își trezește slujitorii și pătrunde noaptea în camera Elenei, cu un fanar într-o mână și pistolul în cealaltă. Surpriză: în pat cu Elena nu e amantul, ci Maria, țăranca devotată, responsabilă cu treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de potențiala infidelitate a soției, își trezește slujitorii și pătrunde noaptea în camera Elenei, cu un fanar într-o mână și pistolul în cealaltă. Surpriză: în pat cu Elena nu e amantul, ci Maria, țăranca devotată, responsabilă cu treburile gospodăriei. Postelnicul se retrage “înjurând cu furie“, împreună cu toată suita; și noi, laolaltă cu el. Să nu-l uităm nici pe Hasdeu, cu duduca lui din 1863; ar fi un sacrilegiu! Naratorul (un pasionat de biliard și fete nevinovate, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rana provocată de o ghiulea care Îl lovise, cu un an În urmă, În fața cetății Chilia. Se aflau acolo boier Vlaicu, unchiul voievodului, vornicul Goian, logofătul Toma Cânde, spătarul Albu, Isaia, vornic de Brănești, comisul Toader, comisul Bourean, vistiernicul Iuga, postelnicul Crasnici și alți boieri ridicați de Ștefan În cei șase ani de domnie. Voievodul era acum mai stăpânit și mai Îngândurat. Cum Îi era obiceiul, sărea din scaun imediat ce afla o veste ce trebuia Întâi rumegată și cântărită, și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
face parte din alai, măria ta? Întrebă Oană, trecând și el la atitudinea de protocol. - Vornicul Isaia, desigur, care va avea prilejul de a petrece sărbătorile la conacul său din Brănești, vornicul Bodea, stolnicul Bârsu, comisul Ilea Huru, pârcălabul Dajbog, postelnicul Iuga, spătarul Mihai. Firește, doamna Maria de Mangop și doamnele din suită. Cei numiți vor veni Împreună cu familiile, căci sfintele sărbători ale Crăciunului nu trebuie să despartă pe nimeni. Chiar și domnia ta, căpitane, vei merge cu familia. Cât despre nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
informațiile vitale pentru apărare, ci mai ales de adâncimea credinței lor În ceea ce aveau de apărat. Bătrânul Litovoi făcu un pas Înainte și puse genunchiul drept pe dalele de piatră ale sălii. Îi urmă Ilea Huru comisul, apoi vornicul Bodea, postelnicul Iuga, comisul Groza, spătarul Mihail, stolnicul Bârsu, Dajbog, pârcălabul Cetății Neamțului și ceilalți boieri și căpitani. - Oasele mele sunt prea bătrâne ca să mai poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În Balcani, dar vrea să-și dovedească geniul militar În Moldova. Trupe numeroase de achingii și spahii sunt comandate de faimosul Ahmed bey, cel care a cucerit cetatea Caffa de la genovezi. - Aliați? Întrebă Ștefan. - În primul rând Hanatul Crimeii, spuse postelnicul Mârza, fiul lui Stanciu, atent observator al frontului de Răsărit. Nu se știe când vor lovi și unde vor lovi, dar e limpede că tătarii lui Mengli Ghirai sunt supuși sultanului și au de răzbunat moartea marelui războinic Ogodai, comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În goană spre codrii Ilișeștilor. - Spahii... murmură Costea. Pentru o clipă, Ștefan se simți singur. Nu era o mare bătălie, dar era, poate, cea mai grea. Nu mai erau, lângă el, nici spătarul Albu, nici boier Stanciul, nici vornicul Bodea, postelnicul Iuga, nici Dajbog, pârcălabul Neamțului, nici Ilea Huru comisul, uciși, cu toții, la Valea Albă. Nu mai era nici spătarul Mihail, căzut În luptele cu tătarii. Și, mai ales, nu mai era căpitanul Oană, umbra lui, salvatorul lui În atâtea Încercări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]