2,403 matches
-
orice scepticisme, prejudecăți sau entuziasme necugetate (după caz). Această ediție selectivă în trei volume e un imbold de explorare a imaginii pe care o avea autorul despre sine însuși la senectute și pe care voia să o impună în ochii posterității. E partea onorabilă a operei sale, cea mai rezistentă estetic. Sunt și aici evidente mari pete de coroziune a pânzei epice, de corupție ideologică a viziunii și de afectare profundă a moralității creatorului subjugat de vremi. Petru Dumitriu merită cunoscut
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
a moralității creatorului subjugat de vremi. Petru Dumitriu merită cunoscut și dincolo de onorabilitatea sa, dincolo de o selectivitate care menajează. De aceea ar fi necesară o ediție integrală Petru Dumitriu, cu toate scăderile și cedările prozatorului puse alături de izbânzi și cerbicii. Posteritatea va fi, oricum, din ce în ce mai necruțătoare, împotriva sentimentelor noastre trecătoare de pietate.
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
la sânu-i să asculte doină din leagăn frântă. E rug aprins prin viață, prin ziuă și prin noapte, femeia când e mamă și-i de fii, iubitoare. Că prin credință este de rău biruitoare, ea va fi prețuită abia-n posteritate. Se stinge-a sa menire ca muc de lumânare, povara să își ducă în lumea nevăzută, neprețuita mamă, de ramul vieții ruptă. Simbol se suferință, de viață purtătoare. La căpătâi, de-a pururi prin vremuri să vegheze un simbol al
DESTIN DE MAMĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382671_a_384000]
-
încă, în anii lui de bătrînețe, Mircea Eliade, mirat că bardul Plumbului a urcat între timp la cota celor mai mari valori lirice. Mai susține Ovidiu Cotruș, credem că fără dreptate: "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega pe tine însuți". Adevărul e că Bacovia poate fi regăsit nu doar în imitatori servili, ci și în vocații congenere, de la Ion Caraion la M. Ivănescu, Dan Laurențiu și mai cu seamă Ileana
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
curs, prin redobândirea lucidității de cei care și-au pierdut-o, de o vor fi avut cândva, a simțului de observație critică sau măcar a spiritului de prudență. Până atunci se pare însă că asistăm la un moment dificil al posterității lui Caragiale. Nu a celei literare, cum am văzut. Învingător în sfera artisticului, Caragiale ni se înfățișează ca învins, cel puțin deocamdată, în sfera criticii lui sociale și de moravuri. Învins de propriile personaje care au găsit acum prilejul să
Învingător și învins by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16111_a_17436]
-
scamele pe culori și le-a ținut în borcane speciale, pe care le-a vândut unui muzeu. Să fi știut alde Michelangelo și Da Vinci cât de ușor se intră într-un mu-zeu, s-ar fi prezentat și ei în fața posterității c-o colecție de unghii sau de șosete murdare. • Americanul Matt Gone, care are corpul tatuat în proporție de 98%, tocmai ce și-a injectat niște cerneală și în albul ochilor (stiri.rol.ro). La stângul - albastră, la dreptul - verde
Cuvîntul care… se căsătoreşte cu sine însuşi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19865_a_21190]
-
Cu 375 de ani în urmă s-a născut scriitorul francez Charles Perrault. A scris poeme epice în proză și versuri, două volume de scurte biografii în proză, poezii religioase și lucrări de polemică și teorie literară. S-a impus posterității prin culegerea de basme în proză publicată la bătrânețe (ce include, printre altele, poveștile „Motanul încălțat“ și „Scufița roșie“). Luni, 13 ianuarie Convenția asupra armelor chimice Se împlinesc 10 ani de la semnarea, la Paris, de către reprezentanții a 130 de țări
Agenda2003-2-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280567_a_281896]
-
în suferință, ridicându-se, însă, și împotriva bogaților și asupritorilor. Toți trei au luptat, prin cuvânt și prin scrisul lor, pentru lămurirea adevărurilor de credință, împotriva rătăcirilor și credințelor deșarte. Toți trei au fost mari predicatori și scriitori bisericești, lăsând posterității un număr mare de cărți de învățătură, alcătuind felurite cântări și rugăciuni. Sf. Vasile și Ioan ne-au lăsat și Liturghiile care le poartă numele, mult asemănătoare între ele. Toți trei au scris lucruri frumoase despre prietenie, iar chipul prieteniei
Agenda2003-4-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280618_a_281947]
-
de a-și menaja dușmanii, trecînd sub tăcere amănunte care ar fi putut să le divulge identitatea. Cînd te apuci să scrii memorii, lași deoparte grija filantropică pentru delicatețea sufletelor semenilor. Scrii ce ai trăit și lași judecata în plata posterității, dar în nici un caz nu-ți cruți adversarii în numele blîndeții. A doua însușire bizară, de data aceasta recunoscută de autor, stă în înclinația de a găsi oricărui gest o explicație logică. Numai că viața nu e logică, și cine vrea
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
într- o complexă postfață cum figura lui Berryman devine tot mai importantă după moartea sa, într-o revanșă a chipurilor: pe măsură ce unele, prodigioase în timpul vieții, se estompează, al lui Berryman se profilează tot mai mult în memoria afectivă a unei posterități încă uimite de viața și poezia sa, dar care se trezea lent la realitate. Era, după cum remarcă poetul sibian, un caz asemănător cu cele din spațiul literar românesc, ale lui Bacovia sau Mircea Ivănescu, adevărate „cazuri” față de care contemporanii nu
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
Făcând o simplă comparație, se constată o mare diferență. Crimele coordonate de guvernul condus de Ion Antonescu, în perioada 19401944, au fost pedepsite drastic de instanțele vremii, recunoscute și asumate de urmași, înfierate cu multă mânie de comuniști și de posteritatea motivată. În schimb, crimele coordonate de cei trei secretari ai CC ai PMR, Ana Pauker, Teoharie Georgescu și Vasile Luca, în perioada 1948-1952, nu au fost niciodată pedepsite, recunoscute sau asumate de cineva. În ziua de 22 decembrie 1990, la
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice ale autorului. Lipsește acel minim patos fără de care istoria devine un sec procesverbal destinat posterității. Cititorul găsește radiografia Balcicului, nu aerul lui, dar în comparație cu precizia informației, obiecția stilistică își pierde gravitatea.
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
măsură. O formă de prostituție. Sau, vorba olteanului, cea mai sigură cale de-a trage singur pământ peste tine. Dincolo de a spune da sau nu, preciza Călinescu, un critic educă. Ei bine, cei deciși să calce strâmb o fac pe posteritatea lor, ca să zic așa. Dar lucrurile nu se opresc aici. Nu doar cronicarii, ci întreaga cultură română o dezamăgește pe Marta Petreu. Mai întâi, ea are ambiția să scrie o sinteză a generației ‘27, și află, citind Agendele lovinesciene, că
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
docte, dar academice și șterse ale unui Philippide, cele ale lui Pillat, sclipitoare, ne descoperă mult mai mult decît un amator cultivat. Nu-i de mirare că, fără prezumție, Pillat și-a schițat și cîteva autoportrete dincolo de timp, adresîndu-se direct posterității și încercînd să-și aproximeze locul în galeria nemuritorilor. Există la el cîteva poezii confesive, transmițînd un ultim și sintetic mesaj. Astfel piesele Poetul, De voi muri, Unui cititor peste veacuri, Umbra, Menire, Post-mortem scot mai degrabă la iveală frustrările
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
mare”, vândut pe 1150000 de ducați prin intermediul mai multor venețieni influenți (între care și Pietro Zen, viceambasadorul Veneției la Istanbul), pe care Suleyman l-a purtat în campania germană. Acest coif care „semăna foarte mult cu coroana Papei”, îl înfățișează posterității ca fiind preocupat nu numai de cuceriri sau de fast, ci și de estetică - și nu în ultimul rând, de religii. (De altfel, lui Suleyman i se datorează, la Istanbul, moscheea Suleymaye și complexul din jur - loc pentru care vestitul
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
va face în cîrje la Aiud. Vasile Paraschiv, după ce este bătut șapte zile cu săculeți de nisip pînă ajunge să urineze sînge, de cum scapă se duce acasă și pune pe hîrtie totul, ca nu cumva să uite vreun amănunt destinat posterității. Ion Gavrilă-Ogoranu stă ascuns 21 de ani pînă în 1976, cînd, după arestare, securiștii se uită la el ca la urs, neștiind ce să-i facă celui pe care îl vînaseră trei decenii: să-l execute sau să-l supravegheze
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
asociației (...) poeții aceștia au combinat în egală măsură sarcasmul cu ingenuitatea, descriptivismul cu ironia, rafinamentul cu anecdoticul.” Că generația ‘80 își are maeștrii autohtoni în poeții enumerați mai sus este acum deja un lucru general acceptat. Filiația pare evidentă. Dar „posteritatea” lui Dimov ar putea începe chiar din cursul vieții sale, cu prietenul și discipolul său Emil Brumaru, care-i scria mai în glumă, mai în serios, prin 1970: „Tinerețea e un vis!/ Țepe pleacă la Paris,/ Ivănceanu la Viena!/ Doamne
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
de internet, Florin Dumitrescu scria în 2010: „Maestrul șIon Bogdanț Lefter mă fixase just (subl. mea, L.C.) în insectar: sînt un epigon dimovian pe filiera ‘80-iștilor”, pentru a continua un alineat mai încolo: „Am convingerea că Dimov merită o posteritate clasicizantă, precum cea de care are parte în ultimii ani Gellu Naum. Am mulți prieteni în confreria naumiștilor ș...ț Îl citesc pe Naum cu plăcere, am preferințele mele în opera lui (atît cît o cunosc)... dar nu rezonez întru
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
Nicolae Manolescu a avut, deci, dreptate: geniul criticului stă în contradicție, pe care și-o asumă și o creează în mod voluntar. Titu Maiorescu a fost, se știe, un scriitor care-și regiza efectele și care s-a preocupat de posteritatea sa. Caietele ce găzduiesc însemnările sale zilnice au suferit relecturi și revizuiri repetate (ultima dată în 1917, cu puțin timp înainte de moarte). Clara Maiorescu, Mite Kremnitz, Ana Maiorescu, apoi fiica scriitorului, Livia Dymsza, ca și ultima sa secretară, Olga Neuman
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
cu exact 15 ani în România, pe teritoriul unei țări ortodoxe, în mijlocul unei națiuni dragi Sfinției Sale, cunoscut fiind pretutindeni ca dramaturg, actor, muncitor într-o carieră de piatră, dar mai ales ca poet și teolog. Subliniem că El a lăsat posterității peste 70.000 de pagini scrise despre evenimentele de la îngemănarea celor două milenii cât și despre ceea ce a înfăptuit Biserica Universală sub Pontificatul său. Scriam, într-un eseu publicat cu ceva timp în urmă, că poetul și sacerdotul cracovian a
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
exclud orice formă de dialog cultural. Să ne mai întrebăm, în aceste condiții, de ce un procedeu la fel de legitim ca oricare altul cum e acela al intertextualității e încă privit cu suspiciune ? Dincolo de această mefiență generală, George Panu se confruntă, în posteritate, și cu o serie de rezerve așa zicând particulare: dezerțiunea nu i-a fost iertată. E drept, că, într-un fel, Panu a căzut într-o capcană pe care el însuși a întins-o, contribuind la consolidarea „mitului” acestei societăți
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
șapte volume groase, din care a apărut primul, sute de scrisori, documente și fotografii legate de marele poet, cele mai multe datând după moartea lui, majoritatea inedite sau rarisime. Primul volum cuprinde anii 1912-1920. Cele care urmează vor împinge interesul arătat de posteritate autorului „Iluminărilor” până în 1935, 44 de ani după moartea acestuia pe un pat de spital din Marsilia. Multe provin de la scriitori din generația lui Paul Claudel, legatar testamentar al lui Rimbaud, cu care nu se întâlnise însă niciodată. Cea care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
fiind legendă și arderea, fictivă, și azi există librari care susțin că volumașul costă mult mai mult. Altă legendă se confirmă, în schimb, și anume aceea a lui Rimbaud, negustor și om de afaceri abil, care a reușit să convingă posteritatea că și-a distrus cu mâna lui cartea cea mai cunoscută, sporind vânzările și crescând prețul. Un roman inedit de Pearl Buck Numele romancierei americane Pearl Buck (1892-1973) nu mai spune nimic cititorului contemporan, și nu doar de la noi, deși
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2589_a_3914]
-
peste regăsirea imaginii plastice a unui trecut totuși apropiat: lexic și expresii, veșminte, podoabe, arme, proiect cu care pornise la drum. Dincolo de ceea ce ceruse Călinescu pentru aprecierea lui Odobescu, în Tehnica criticei..., adică „suficiente îndrumări” în domeniile parcurse, cunoaș terea posterității sale adaugă un unghi valorizator care leagă neîmplinirile sale de reușitele unei proze pe care el nu o va mai vedea. Este tot o idee călinesciană.
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
culturii și al indignării sale. Bine gândit în articulațiile sale, erudit cu naturaleță, echilibrat în împletirea biograficului cu planul imaginar al operei, deci convingător în analiza textului lui Cantemir, cel mai secret în timpul vieții sale și cel mai discutat în posteritate, studiul lui Bogdan Crețu este un bun început și pentru a repune în discuție felul în care citim astăzi literatura mai veche și chiar literatura în general.
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]