349 matches
-
ediției Caragiale). Și pentru că spațiul unei cronici e, totuși, fatalmente limitat, mă voi opri exclusiv la primul volum al ediției. Firește că sumarul respectă împărțirea operei literare în volumele publicate de scriitor în timpul vieții și o secțiune întreagă e consacrată postumelor, încheiată cu titlul atribuit "Ultimele cugetări" reproduse din al treilea volum (1962) al ediției Rosetti, Cioculescu, Călin, unde se și da o descripție a manuscrisului, între timp rătăcit. Iată, de pildă, un fragment semnificativ din Note și comentarii privind receptarea
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
este, în opinia dv., cel mai mare poet român de azi? Mulți dintre confrații noștri au curajul să și răspundă la această incomoda (dacă nu hazardata) întrebare: Emil Manu crede că e Ion Caraion, mai ales după ce i-a citit postumele, Marin Mincu e convins că e Nichita Stănescu, "orice ar spune toate grupulețele sau găștile sau grupările", Mihail Gălătanu spune că "desigur, Eminescu", Alex. Ștefănescu optează cu îndrăzneala pentru un necunoscut care se numeste Mircea Bîrsilă, Simona-Grazia Dima iubește poezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
XXV): în secolul următor, țările sud-est europene, între care un loc de seamă îl ocupă România, și-au extins sau câștigat autonomia până la independența deplină. Între alte scrieri, încheiate sau elaborate în Rusia, tripticul major, care i-a asigurat gloria postuma, este constituit din: Incrementa et Decrementa Aulae Othmannicae, începută - potrivit precizărilor aduse de Andrei Pippidi - în limba greacă, la Constantinopol, în anii 1706-1710, transpusa și încheiată în latină, în Rusia, după 1714; Descriptio Moldaviae, redactată în anii 1714-1716, tipărită mai
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
Ed. Curtea Veche, 190 000 lei); Nina Berberova - Astașev la Paris (Ed. Univers, 99 000 lei); Francis Fukuyama - Viitorul nostru postuman (Ed. Humanitas, 280 000 lei); Thomas Heywood -Femeia omorâtă cu blândețe (Ed. Institutul European, 145 000 lei); Jean-Lorin Sterian - Postume (Ed. Amaltea, 125 000 lei); Ion Ianoși - Sankt Petersburg. Romanul și romanele unui oraș (Ed. Institutului Cultural Român, 174 400 lei); Jane Austen - Mândrie și prejudecată (Ed. Leda, 175 000 lei); Laurențiu Vlad - Pe urmele „Belgiei Orientului” (Ed. Nemira, 195
Agenda2004-27-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282617_a_283946]
-
nu care cumva să dea naștere la poncife sau sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor, Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea specialistului să-și facă singur o părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză La biche - căprioară) s-a formulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine, balade, traduceri, poeme pentru copii, proză, publicistică, eseistică, teatru, folcloristică. 14. Pentru intenția nobilă și realizarea tenace pe care scriitorul și
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
nu exclude evidența că, totuși, Eminescu a tipărit în reviste numai o parte din poezii, admițând, de voie ori de nevoie, ca volumul din 1883 să le cuprindă numai pe acestea. Așadar, statutul unora de antume și al altora de postume nu e neapărat rezultatul combătut de Creția al unor viziuni estetice opuse (Negoițescu exagerează cu siguranță deosebirea dintre ele), dar este, în orice caz, dorința poetului de a se arăta în lume doar cu o față, nu cu cealaltă." (pag
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
la Mișcarea literară a lui Liviu Rebreanu și, editorial, în 1929, cu Romanul lui Mirel. A colaborat la Sburătorul (frecventînd regulat cenaclul), Viața literară, Rampa, Vremea, Azi, România literară. Două dintre cărți (nuvelele intitulate Halucinații și romanul Jocurile Daniei) sînt postume. E mare iubitor de muzică (și cînta bine la pian). A avut mai multe legături (toate reflectate în romane), una singură oficializată, cu Maria Dumitrescu (Ioana din romanul titular), fiind prieten, și apoi, din pricini sentimentale, dușman cu O. Șuluțiu
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
echivala cu mărturisirea intenției de a oferi prin dicționar imaginea "publică" a scriitorului (nu și a jurnalistului). Din lista de cuvinte lipsesc astfel numeroși termeni "marginali" - arhaisme, neologisme, cuvinte populare și colocviale - pe care îi descoperim în diversitatea lexicală a postumelor și a publicisticii eminesciene. Junimismul caracudă și familia sa lexicală (caracudesc, caracudistic) apar în versurile glumețe cuprinse în vol. IV al Operelor (Caracuda în război, Cîntec caracudesc, Felicitare lui Samson Bodnărescu) și le găsim foarte ușor în textul reprodus pe
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
Călinescu („imensă capacitate de iluzionare” zice colegul meu în volumul citat) și în orice caz o enormă părere despre sine. Ea are avantajul de a fi cuprinzătoare și structurată, pe când o lectură „pedestră” din textele respective ale volumului XII, cuprinzând postumele, nu distinge decât un haos în care intenția inițială se pierde adesea pe drum și cititorul prezumtiv alege ce vrea. Într-un text foarte interesant, numit de editori „Progresism” și „realism” în literatura română veche și datat 1949- 1955, progresismul
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
național" este doar Bolintineanu 10. Însă intervențiile celor trei nu au avut nici o urmare și presa va înregistra mereu, mult după încheierea primului război, ceea ce numea în continuare "cultul lui Eminescu"11. După 1902, atenția a fost acaparată de comentarea postumelor, conservate, pînă atunci, de Maiorescu, astfel încît discutarea specificității naționale a trecut pe plan secundar. Chestiunea a fost reluată abia după 1920, în contextul augmentării sentimentului național prilejuit de constituirea României Mari. Se pare că dintre românii deveniți atunci regățeni
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
reflectarea acestora pe ecranele, greu conciliabile, a două paradigme critice de lectură: "Versurile lui Dan Laurențiu constituie, probabil, întâiul efect notabil în lirica românească de după al Doilea Război al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume. Se poate vorbi, în acest sens, de eminescianism în legătură cu toate culegerile poetului, de la aceea de debut din 1967 (Poziția aștrilor) și până la cele din urmă, dar îndeosebi în legătură cu Imnuri către amurg din 1970, pline de imaginile somnului și morții Plutoniei
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
Pillat, Prefață și dosar de referințe critice de George Ardeleanu, București, Edit. Humanitas, 2013, 312 pag. Seria de autor Dinu Pillat continuă cu un al patrulea volum, ce reprezintă a patra ediție a Mozaicului istorico-literar (precedentele, două antume și una postumă, apărând în 1969, 1971 și, respectiv, 1998). În ciuda caracterului eterogen al eseurilor de aici (acoperind, prin sondaj, o plajă imensă, de la sinteze asupra poeziei moderniste la chestiunea romanului post-proustian și, în materie de cazuistică, de la Serghei Esenin la M. Blecher
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
spiritelor împăcate cu sine, ideal de netăgăduit sub unghi hristic, dar nefertil sub unghi literar. În fine, privilegiul de a fi stat în preajma lui Steinhardt tinde să devină pentru Pîntea o povară. Nu e vorba de discordia iscata de publicarea postuma a operei marelui convertit, ci de inerția unui discipol care, trecut de pragul a 50 de ani, continuă să se complacă în trena învățătorului. La mijloc e neputința de a se rupe de umbra maestrului spre a căpăta un chip
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
cotidiene; poezia lui se rezumă la antume, adică la acele texte apărute cît timp a trait poetul însuși; publicistica politică rămîne în umbră, curentul eminescian, sesizat de Ibrăileanu, fiind exclusiv poetic. Al doilea Eminescu începe să se impună după descoperirea postumelor, pe care Maiorescu le donase în 1902 Bibliotecii Academiei, fără să fi avut curiozitatea de a le cîți. A fost nevoie de cîteva decenii pentru că acest tezaur să fie cunoscut și recunoscut. Opoziția a fost energică. În perioada interbelică se
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
spre metafizică într-un moment cînd, în alte părți, poezia se orientează către recuperarea realului. Dar un poet ca Blaga mai poate fi oricînd descoperit; e suficient să variem sistemul de lectură. Astfel, recent, unii critici Ťtematiștiť îl descoperă în postume ca pe un mare poet erotic, însă mitul modern al poeziei blagiene se restituie treptat pe măsură ce iese la iveală marele poet expresionist european". Izbită însă de un discredit acut se arată producția lui Dimitrie Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
științifică a expunerii de ansamblu a ediției actuale, este referirea constantă la ediția din 1923-1926, nuvelele pregătite pentru tipar chiar de autor, și apărută la Cartea Românească, la ultimele două volume apărute cu întârziere, în 1926-1927 și apoi volumul de Postume, din 1928. Și, cu atât mai mult, la proiectul lui Slavici, în 22 de volume. Motivările, bine argumentate, însoțesc fiecare luare de hotărâre, în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
ilusiuni nobile, sublime, sacre, care ca la Avram Iancu nu s-au realizat precum doream noi”10. În această vreme colindând pădurile Tîmpei, murmurând frânturi din poeziile sale, poetul ne apare apropiat de imaginea făurită de Eminescu cu câteva din postumele sale. Manifestările din ultima fază a bolii au cutremurătoare asemănări cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în foc, socotește ceasuri în șir, combinând cifre pe hârtie
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
în viață și în culmea gloriei), în nr. 207/1984 (cînd era pe moarte) și în nr. 325/1994, la un deceniu de la dispariția sa. Dosarele nu se repetă, ci se completează cu noi interpretări datorate unor specialiști, opinii despre postumele apărute între timp, despre bibliografia critică mereu sporită. Ancheta cu titlul Enigmaticul domn Schulz e prilejuită de reeditarea la Ed. Denoel a operelor complete ale lui Bruno Schulz și de expozițiile pariziene cu grafica lui. Despre miticul scriitor și desenator
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
Monoran, Dragă poezie, Timișoara, Edit. Brumar, 2013, 312 pag. Deși nu-și propune explicit asta, Dragă poezie poate trece drept o ediție integrală Monoran. Volumul reunește, într-adevăr, cele trei cărți apărute până acum sub semnătura regretatului scriitor timișorean. Toate postume, cum se știe. Cu prima dintre ele, Locus periucundus, povestea e mai complicată: murind chiar în decembrie 1993, Ion Monoran n-a mai apucat s-o vadă tipărită. O văzuse, însă, în șpalt și ținea să mai regleze câteva chestiuni
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
de Petru Creția îl formulează, postmodern, în prefața volumului de acum, Mircea Cărtărescu, atunci cînd compune imaginea unui Eminescu în mod esențial fragmentar în creație „[...] modernitatea lui Eminescu constă tocmai în iregularul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd imprecizia denumirii și a descrierii procedeului propus
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
-l traduce. În comparație cu Hegel, Schopenhauer pare un nedreptățit tremurând de nerăbdarea de a-și vedea cât mai repede recunoscute meritele. Și fiindcă intuiește că recunoașterea nu-i va veni în timpul vieții, își cultivă speranța într-o afirmare tardivă, chiar dacă una postumă. E un morocănos acru cu subtilități tenebroase, plângându-se de puțina atenție primită și perorând neobosit împotriva celor care se bucură de prea multă. E un scorțos dificil cu profunzimi autentice, dar niște profunzimi hrănite din dezamăgiri orgolioase și din
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
e exagerată opinia păltinisenilor că Noica este filosoful prin excelență, cu prestigiul autorității supreme în toate ale filosofiei. De fapt, există, cum arătăm mai înainte, două culturi filosofice în lumea românească. Iar direcția scientist-rationalistă maioresciana cîștiga în dimensiune prin cartea postuma a lui Mircea Florian, Recesivitatea că structura a lumii, asezîndu-se pe același piedestal (dacă nu chiar mai sus) cu opera lui Blaga sau Nocia. Dar (voi reveni la lucrarea lui M. Florian) Recesivitatea nu e citită mai de nimeni, pe
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
Noica știa bine că filosofiile majore sînt, toate, sisteme. De aceea și-a intitulat al doilea volum din Devenirea intru ființă, Tratat de ontologie. De o bună prezentare are parte tendința sistemică a lui Mircea Florian, întruchipata în cartea sa postuma Recesivitatea că structura a lumii, cu căutarea unei formule a universului, exprimată prin cuplurile conceptuale atît de diversificate, care au parte, în studiul d-lui M. Flonta, de o atentă analiza. Dl. Mircea Flonta a publicat o carte de filosofie
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
plagiat), dar și cu de el apreciatul Paul Zarifopol. N-a avut, ce-i drept, antene pentru poezia modernă (ceea ce se vede cu ochiul liber și an eseul lui cu același nume). După cum istoria a invalidat opiniile sale exclusiviste despre postumele lui Eminescu, postulând, ăn polemici de pomina, că publicarea lor ar fi o blasfemie. Dar, important lucru subliniat bine de dl. Liviu Leonte, Ibrăileanu a continuat să fie un consecvent apărător al democrației (urmat ăndeaproape și, apoi, ăn continuare, de
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
importante, beneficiază de interpretări înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor. Oare Eminescu cel văzut de Maiorescu sau Iorga n-a "evoluat" radical în viziunile unor G. Călinescu sau I. Negoițescu care i-au anexat revelația continentului mirobolant al postumelor? Oare Creangă, povestitorul mucalit, circumscris toposului "poporan", nu apare cu totul altul în interpretările, începînd cu cea călinesciană, în care i se dibuie un substrat erudit sui generis? Spre a nu mai vorbi de Caragiale, ale cărui avataruri critice i-
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]