296 matches
-
reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor, priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați ciobănești. Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să intru direct la tine în casă, nu-i așa? Luase un ton destul de periculos și mă temeam să nu se sature de vorbit și să plece, cu Jerry cu tot. Nu m-ar fi deranjat câtuși de puțin ca potaia să se tolănească pe o canapea și s-o băloșească, atâta timp cât Sdgsgff era alături de mine, discutând și bând vin. Poate că idealizam frumusețea ei și mintea mi-o luase puțin razna. Văzută de la înălțimea balconului, te ducea cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și mă ridic. - Asa, acum te-ai supărat. De ce mai vii aici, numai să mă enervezi? Îmi stă pe limbă un raspuns dur, dar prefer să plec. Mă arunc în pat și simt pleoapele pline de lacrimi. „Ce e rău, Potaie?”, mângâi pisică ce mi s-a încolăcit, pufăind, în brațe. „Tu de ce nu zici ceva?” Probabil nici ea nu știe... <sima35>: bună, vick <victor45>: bună. Te știu? <sima35>: sidonia <victor45>: sidonia? Oh, sidonia... <sima35>: nu mi-ai răspuns <victor45>: ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
părul ca sârma, des și încîlcit, și cu ochi mari, rotunzi, triști și plini de ape. Le-ar fi dat inima dulăilor! Se opreau în fața vergelelor de fier, miroseau mârâind, săreau cu labele pe gard, se încingea sângele în ei. Potăile erau gătite cu funde și cojocele de postav. Nici nu se uitau. Nu erau de nasul lor asemenea cățele lățoase! Privirile animalelor sătule treceau peste capul mândru al câinelui lui Gogu, care pândea ceasuri întregi în fața grilajului cenușiu. Ce le-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
câinele a dat peste o jumătate de* porc spânzurat într-un cui. A sărit de două ori și a apucat hartanul. A mâncat ce-a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de loc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii lui ageri, își alegea potaia. O târcolea înfiorat, cu coada ridicată, mârâind. Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai era nimeni primprejur să-l audă. Își puse șapca și porni, după ce cortegiul se depărtase binișor. Blocurile rămăseseră în urmă, străzile se îngustau. Când și când, din spatele gardurilor strâmbe, făcute din uluci puse la întâmplare, se repezea câte o potaie lătrând. Petrache săltă poarta cu amândouă mâinile, dar și așa marginile îi scârțâiră pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cartea, du-te și linge-o... Melania o strânse la piept, dar nu plecă de lângă ei până ce Golea, potolit dintr-odată, nu se așeză în celălalt colț. — Dă-mi să mănânc, ceru bărbatul, lovind cu palma în masă. Și du potaia de-aici, să citească în camera ailaltă, să nu-l văd cum întoarce foile cu limba aia de șopârlă. Privi neclintit cum Melania se căznește să-l pună pe fra te-su pe căruț și, din nou, în camera cealaltă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hotărî Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și împiedică să înțelegem femeia. Tăcură, ținându-și răsuflarea și ascultând fiecare ce fac ceilalți. La sfârșit, Maca se întoarse mulțumit și privi în jur. — Acum, că am scăpat temporar de apăsarea regulatului... să privim cu atenție locul, ca niște potăi ce-am fost. Suntem stăpânii teritoriului, pentru că l-am marcat. — Și la ce-ți folosește ? întrebă Jenică, neștiind încă ce fel de cuvinte să folosească atunci când îi va povesti maică-sii. — O să fie locul nostru, hotărî Maca. Aici o să te
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ochii răi lucitori de o furie adevărată. Perdeaua de la una din ferestrele casei de dădu la o parte și se auzi o voce de femeie mai mult copilărească: „Tarzan, stai cuminte!”. Lui Simiuc îi veni să râdă auzind numele potăii aceleia mici și pipernicite, dar se înfrână la timp aruncându- și ochii spre fereastră unde o fată cu un chip foarte plăcut, cu un păr negru, mătăsos lăsat pe spate, îl privea cu niște ochi mari și parcă nițel mirați
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de știri Regnum, din Rusia, la 7 octombrie 2010 este necesar un bloc antiromânesc a cărui politică să aibă ca obiectiv final distrugerea statului român și încetarea existenței sale în granițele actuale." Aceeași agenție spera, pe 31 noiembrie 2011, ca "potaia" românească să devină atât de "bolnavă" și de "antieuropeană", încât UE s-o azvârle din sânul ei. În context, Republica Moldova trebuie salvată de pericolul românesc, după opinia președintelui Parlamentului de la Budapesta, Kover Laszlo, care a mers special la Chișinău, declarând
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
blînd (2); cadou (2); cățea (2); cățeluș (2); cîine (2); credință (2); deștept (2); Dinamo (2); dragoste (2); fioros (2); frică (2); încredere (2); joc (2); lanț (2); lesă (2); mîță (2); mort (2); pisica (2); pitic (2); pîine (2); potaie (2); cel mai bun prieten (2); prost (2); purici (2); răutate (2); veselie (2); zgardă (2); afecțiune; ajutor; alb; animal de pază; devotat animal; animal domestic; animal fidel; animal pufos; apără; apărător; apropiat; bani; Bim; biscuiți; blănos; Bobi; botniță; Bruno
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nici nu te mușcă. Cînd treci pe lîngă un cîne și ți-e frică de el, să zici de trei ori: „Taie-i gura cu custura pîn-oi trece bătătura“ sau „Bate-l drace pîn-oi trece.“ Dacă sare asupra cuiva o potaie de cîni, apoi e bine a zice: „Mut și orb te-a făcut mă-ta, mut și orb să fii“, și ei imediat se împrăștie care încotro. Cînele care urlă și se duce nemaiîntorcîndu-se la stăpînul său voiește binele casei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să târască specia după el. Când târâtoarele nu-ți dau pace, nu ai încotro. Trebuie să zbori. Cele mai crunte datorii le am față de pozele mele din copilărie. Se pare că scopul suprem al viitorului va fi confortul. Prea multe potăi ridică piciorul pe idealurile noastre. Sunt și idealuri care se țin cu degetul de nas. Colivia vulturului e cerul. Trebuie să-i găsim nașterii o consolare. Migălesc aforisme cu disperarea pușcăriașului care roade gratiile celulei. Poți deveni vultur și de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bulangiu În uniformă, al cărui nume Îmi scapă. Bietul bătrân Dode pare beat muci. Comand un whisky triplu și o halbă de Guiness, apoi mă duc la el și la non-persoana. Dode Încă mai plânge cu lacrimi de crocodil după potaia aia Împuțită care a mierlit-o din cauza incompetenței lui Lennox. Pe măsură ce noaptea se scurge, el devine din ce În ce mai plicticos. Până și bulangiul În uniformă se cară-n măsa. La un moment dat, ochii Frumuseții de George se umplu de lacrimi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să stea pe locul din față de lângă șofer. Claire se uită plină de Îndoială la partenerul ei din rolul principal. — Medalia de argint la Royal Highland Show În nouășcinci, ei, băiete, Îi spune Hector cu afecțiune câinelui, pornind motorul mașinii. Potaia se Întinde și Începe să mă lingă pe mână cu limba lui aspră ca glaspapirul. — Te place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat, trecând printr-o sumedenie de copaci acoperiți cu o pojghiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
domnule, am stat opt ani la mititica și a trebuit să stau și io călare pe o femeie“, iar el nu te raportează c-ai întârziat. De Witt trase adânc aer în piept. — Dă pe goarnă tot! îl somă Fritzie. Potaia de Bobby chelălăi rapid restul confesiunii: — Legătura mea de-aici e un amărât de mexican pe nume Felix Chasco. Trebuia să mă-ntâlnesc cu el diseară la motelul Calexico Gardens. Omul din L.A. este fratele unui tip pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
această șansă, dar ea și cu Stella avură câteva Întâlniri pentru a discuta treburile necesare Începerii afacerii. Stella era o femeie elegantă și destul de arogantă, cu o față incredibil de netedă și cu un locțiitor de copil sub forma unei potăi lătrătoare pe nume Blanche. Prima lor Întâlnire a avut loc la The Sanderson. În momentul În care Stella a pus ochii pe Ruby, s-a ridicat pe vârfurile pantofilor ei de piele cu toc pătrat cu gura-i ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pentru a schimba câteva vorbe cu prietena. Următoarele mișcări erau tipice pentru caracterul Stellei. Îi făcu imediat cunoștință cu prietena sa lui Ruby, dar nu și lui Chanel. Și o ignoră de asemenea și pe fetița ei. Abia când Blanche, potaia lătrătoare a Stellei, sări la copil, speriindu-o și făcând-o să plângă, Stella fu obligată să observe prezența fetiței. Ah, ăsta e doar felul ei de a-ți arăta că te place, gânguri Stella, nefăcând nici un efort să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se pișa pe el trăscău d-ăla făcut În pușcărie. Negrotei tîmpiți. N-au creier În dovleac nici cît o javră de cîine! Comutatoarele Închise. — Ray, am auzit că-ți place să tragi În cîini. TÎnărul ridică iar din umeri. — Potăile n-au nici un motiv să trăiască. — Aha! Ai cumva aceeași părere și despre oameni? Omule, ce tot spui acolo? Comutatoarele basculate În jos. — Păi, probabil ai aceeași părere și despre Leroy și Tyrone. — Ei, căcat! Leroy și Tyrone aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai Îndepărtă murdăria de pe varză și luă din mîncare cu furculița. În timp ce mînca, prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mergea, seară de seară, la căminul cultural, incintă supravegheată de indivizi ai Partidului, în frunte cu cel mai de seamă soitar cu șleapcă. În acest loc, goldăneștenii fluturau neîncrezători din cap, precum taurul brav, învrăjbit de îndrăzneața apropiere a unei potăi viclene. Fluturau din cap, ca taurul, atunci când cei mai nepricopsiți și mai mișei, scârțâind din condeie cu penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și cheală, fiindcă potaia, după ce mirosise, cu indiferență, Pepenoaica, și-o alesese ținta nevoilor sale bătrânești, fără măcar să ridice, câinește, un picior în sus, în dreptul ei. Auzi, măi, tovarășe Stalin, n-ai măcar oleacă de rușine? Pișă-te , ceva mai încolo, nu, direct, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cari lucrează în mod hotărât și inevitabil. Scriitori cari în privirea ideilor lor politice sunt foarte înaintați au renunțat totuși de-a mai crede că statul și societatea sunt lucruri convenționale, răsărite din libera învoială reciprocă dintre cetățeni: nimeni afară de potaia de gazetari ignoranți nu mai poate susține că libertatea votului, întrunirile și parlamentele sunt temelia unui stat. De sunt acestea sau de nu sunt, statul trebuie să existe și e supus unor legi ale naturii, fixe, îndărătnice, neabătute în cruda
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]