3,486 matches
-
tren; spre orizont, pe linia întinsă săream din doi în doi în salt de ren. Mergeam locomotivă spre izvor și-n urma mea trăgeam în șir vagoane, și eram mie însumi călător șezând la geam pe două geamantane. Vedeam apoi poteca spre poiană și deraiam din mersu-ntr-un picior, îmi regăseam ființa mea umană și alergam cu sete spre izvor. 23 martie 2016, București Referință Bibliografică: SPRE IZVOR / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016
SPRE IZVOR de ION MIHAIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/ion_mihaiu_1458720706.html [Corola-blog/BlogPost/348620_a_349949]
-
jenată. îmi cer iertare. primesc iertarea dar ceva în mine s-a rupt. ascult glasul cald mai departe. sunt departe de el, de mine, de prezentul obositor în care, pentru o fracțiune de timp, am părăsit un om, am părăsit poteca revenind obsedant la un dialog învechit sau dialogul cu alte voci... ziua trece prea repede peste ochii și timpanele obosite. mi-e dor de liniștea muzicii, de armonia în care mă arunc de câte ori viața înghesuie în acolada mare a gândurilor
O ZI OBIŞNUITĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/O_zi_obisnuita_anne_marie_bejliu_1351899035.html [Corola-blog/BlogPost/344982_a_346311]
-
în miezul dulce de cuvânt Ca talisman de preț în versul meu Dă-mi veșnicie-aicea pe pământ Și liniște-n lumini de Dumnezeu. Închis-am moartea între lespezi reci Și vieții-i cânt în imnuri de iubire Aștern crâmpeie-gânduri pe poteci Să-ți dărui pace-n ceas de rătăcire. Te naști din nou, un arc de curcubeu Din tihna zorilor 'și înalță trupul, Alungă-ți noaptea-n care mori mereu C-ai să-mi găsești pe fruntea ta, sărutul. Georgeta Resteman
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1330073507.html [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
răstignirii să moară tot păcatul, Durerile din lume să se prefacă-n scrum, Din noaptea de tăciune să se ivească zorii, În clopotul învierii să ne trezim acum! Cu semnul crucii Tale să biruim vrășmașul, Toiagul rugăciunii ne-ndrumă pe poteci, Pe altar de flori și lacrimi să ducem fapta bună, Un semn frumos să punem pe scara către veci! Camelia Cristea Referință Bibliografică: Crucea biruinței / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1353, Anul IV, 14 septembrie 2014. Drepturi
CRUCEA BIRUINŢEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1410710865.html [Corola-blog/BlogPost/349958_a_351287]
-
fizic și ne electrizează anumite sinapse nervoase (acei fluturi din piept), apoi încercăm să o domolim, să o anihilăm, prin gândurile rațiunii! Cine spune ce este drept și ce nu? Cine decide ce trebuie să simțim? Nimeni! Nu avem decât poteca pe care am pornit și care duce spre același focar al hiperbolei. Înțelegerea lucrurilor simple mie îmi pare un mister. Caut ceea ce se ascunde în spatele banalului, în spatele urâtului, caut frumosul și sămânța de iubire sădită în fiecare lucru sau ființă
GÂNDURI DE SEARĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_seara_mirela_stancu_1339437811.html [Corola-blog/BlogPost/341967_a_343296]
-
zonă păduroasă. Omătul acoperise complet crengile copacilor și datorită frigului, înghețaseră, dând un aspect feeric locului. Așa, cu frunzele încremenite în gheață, peisajul părea mirific, încât părea că, oricând, ar putea apărea din tufișurile dese, Zâna zăpezii. Mergeau toți pe poteca mărginită de copaci și arbuști. Se făcuse parcă din ce în ce mai frig. Deodată se auziră niște țipete de fată, disperate. - Am ajuns, exclamă băiatul victorios, arătând intrarea îngustă a unei peșteri. Erau catacombele din munte, rămase din timpul războiului, în care se
“CRĂCIUN AL COPIILOR STRĂZII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1451151404.html [Corola-blog/BlogPost/370118_a_371447]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BUCOLICĂ Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului BUCOLICĂ Pădurea izbucnește-n primăvară: Potecile se zvântă-n frunze vechi, Mijesc albastru pajiștile-n soare De toporași, brândușe, tămâioare, Adună cuiburi păsări în perechi A câta oară? Izvoarele au izbucnit în cântec: Și-aruncă-n vale unda cristalină, Ce-n șipot proaspăt, clar se răsucește, Apoi din
BUCOLICĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1459448627.html [Corola-blog/BlogPost/381372_a_382701]
-
își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți. Gerul aspru, care face să scrâșnească încheieturile caselor, face atmosfera de afară de neuitat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au îngrămădit în culcușuri ferite
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1488091559.html [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
că el i-a fost mulți ani duhovnic sfântului episcop Ioan. În anul 1931 a fost întâlnit pe obcina Sihlei de către Arhimandritul Cleopa Ilie, pe atunci fratele Constantin, care păștea oile Mănăstirii Sihăstria, împreună cu fratele său, Vasile. Episcopul mergea pe potecă spre Sihla și în urma lui mergea un ierodiacon basarabean, care îi era ucenic. Episcopul s-a oprit o clipă și i-a spus ucenicului său în limba rusă: „Spune-i fratelui Vasile să se pregătească, că are de mers o
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
Ștefan a ținut taina aceasta doar o săptămână, căci la spovedanie i-a spus starețului Ioil cum s-a întâlnit cu acel sihastru sfânt. Auzind aceasta starețul, a plecat îndată cu egumenul Sihlei, Visarion, și o săptămână întreagă au străbătut potecile pădurilor și locurile pustii, dorind să întâlnească pe sfântul episcop. După încă o lună de zile, fericitul episcop Ioan l-a întâlnit pe fratele Ștefan cu oile prin pădure și i-a zis: „Frate Ștefan, te-am rugat un lucru
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_ioan_episcopul_cel_minunat.html [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
cărunt. Se urcă iarna în copaci și ninge, și te-aș iubi ca pe un țurțur frânt, e încă iarnă în copaci și ninge cu fulgi de tine, pe pământ. IUBEȘTE-TE TOAMNĂ Iubește-te toamnă cu mine în pântecul potecii gravide, până copacii rămân goi și singuri după ce vântul i-a ucis în coride. Iubește-te toamnă cu mine, în grădina cu păsări lehuze, până copacii rămân singuri și goi cu oasele frunzelor uscate pe buze. Iubește-te toamnă cu
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_george_baciu_1330020440.html [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
si comprimată a visului înregistrat. AMINTIRI Din dimineața aceasta, parfumul s-a răspândit în întreaga casă și am căutat pentru fiecare moleculă rătăcită câte o vorbă, niște idei chimice cu valențe perfect ordonate, în încăperile răvășite de soare și oglinzi. POTECA Îndată ce am pierdut cercelul, am fost robită pietrei lui, - aveam una, iar pe cealaltă nu. O dezlegare, așadar, ar fi fost imposibilă, nici nu știam unde să caut, unde să adorm și unde să mă trezesc, acolo, pe drumul de
ACROASIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Acroasis_mihaela_cristescu_1327397044.html [Corola-blog/BlogPost/360551_a_361880]
-
în boemă ci urcă în frunte, ridicol și artificial. Se lasă întunericul peste lumea romanticilor, peste pansamentele calde ale sufletului. În camerele inimii s-au pus lambriuri geluite, lustruite și reci. Pe când coridorul adevăratei muzici ușoare se strâmtează ca o potecă intrând în defileu. Ușa lui e veche și ruptă. Prin ea pătrunde parfumul dinspre cortinele din stofe purpurii, pe când suflă din partea cealaltă vântul în canafii destrămați sub obloane căzute. Pe acest coridor murmură încă melodii romantice. În lumea tărcată a
GABRIEL DOROBANŢU. MAI ESTE DOR ŞI IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1398665908.html [Corola-blog/BlogPost/347992_a_349321]
-
care se baza Constantin Brâncoveanu în Oltenia, pentru ca viața oamenilor și interesele domniei să se desfășoară normal. Acești boieri mari, mijlocii și mici, în frunte cu marele ban al Craiovei și slujbașii săi, asigurau paza granițelor ( cu supravegherea drumurilor și potecilor de graniță), ordinea internă și activitatea slujitoresc-militară în cele cinci județe ale Olteniei, strângerea birurilor, contribuțiilor și asigurarea transporturilor, livrărilor de materiale, produse și animale cerute de domnie, siguranța târgurilor, ocnelor, vămilor și drumurilor mari. Acestor obligații aferente dregătoriilor mari
DR.MITE MĂNEANU.BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1406805927.html [Corola-blog/BlogPost/349555_a_350884]
-
mai rămas un singur avanpost Întins pe tavă, sufletu-mi adus. La ceasul iernii când se visează Tăceri în cuvintele uitate, Dorința-n flăcari la amiază, Sparge clipe de singurătate. Nu-s zăpezi, e secetă-n stele Doarme visul pe poteci pierdute, Fantome închise în castele, Se luptă închipuind redute. Noi plecăm pe drumuri ocolite N-avem aripi vrednice de zbor, În inimi puternic răscolite Luceferii pe raze se cobor. La steaua-mi veșnic norocoasă Mă înfășor în lumină rece, Iubito
LUCEFERII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Luceferii.html [Corola-blog/BlogPost/357062_a_358391]
-
să adoarmă, tăcerea aceea anostă care se cuibărea pe pernă alături de ea, golul haotic în care simțea cum se înfing minciunile, când trebuia să îl creadă. Analiza acum fiecare lacrimă căzută! Orice ar fi atins știa că durerea ei săpase poteci și-și scrisese o poveste. Nu ar fi vrut să rănească niciun dor. Se îndreptă spre ieșire, își luă geanta atârnată în cuier și deschise ușa. Din prag o priveau amintirile, pe sub gene ascunse de comploturi mârșave. Nu mai avea
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1452783682.html [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
așteaptă mâini deschise, S-așteaptă răsădit! Asta să afle omul din veac douăzeci Și spune-i, ca să știe, că arma libertății Nu-i nitroglicerina sau luxul surdității, E oxigenul păcii care tocmit pe veci, Va fi lumină coaptă pe crudele poteci Veți ferici cu toții ! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673, Anul V, 31 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1438360885.html [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
de a gândi într-un domeniu care deși era diferit ca scop, folosea în bună parte aceleași mijloace. La sfârșit de viață, mă felicit de alegere și, bazat pe experiența mea, sfătuesc tinerii să aibă curajul să se avânte pe poteci necunoscute chiar dacă le apar nesigure. ND. Nu ai explicat totuși cum de ai putut să-ți faci cel de-al doilea doctorat la Viena, la o universitate despre care se știe că la data aceea avusese deja 18 laureați ai
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_claudiu_matasa_consul_onorific_al_romaniei_in_statul_florida.html [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
cutra gheonoaie, Iar drumul se deșiră în tăcere. Nici ploaie n-a venit, și nici răcoare, Dar duc bagajul voinicește-n spate, Cum un sportiv recordul să doboare, Prin codrul copleșit de nestemate, Cu fantezia dornică să zboare Pe multele poteci întortocheate. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sportivă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SPORTIVĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sportiva.html [Corola-blog/BlogPost/361777_a_363106]
-
fost mișcat de cuvintele pline de sensibilitate, credință, iubire și dăruire ale sale, izvorâte din preaplinul unei inimi bogate în experiențe și sensibile în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1429879788.html [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
în a le împărtăși și altora, spre descoperirea adevăratei căi spre desăvârșire și prin împreună călătorie pe „poteci” de credință. O astfel de cunoaștere a sufletului său larg, în care Dumnezeu și aproapele ocupă locuri privilegiate, ne oferă lucrarea sa “Poteci de lumină. Douăzeci și una de trepte spre rai. Gânduri rostite”, publicată la Editura “Andreiana”, a Mitropoliei Ardealului, în anul 2013, care cuprinde dialoguri teologice cu Părintele Cătălin Dumitrean pe marginea textului unor Sfinte Evanghelii, abordând realități pastoral - misionare specific lucrării Sfintei
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1429879788.html [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
propria noastră experiență. În acest fel, cartea se recomandă de la sine; te pune pe gânduri, într-un cuvânt, te răscolește. Așadar, cu această carte, Părintele Protoiereu Gheorghe Colțea nu suprprinde ci afirmă și, mai ales, confirmă. După volumul anterior, intitulat „Poteci de Lumină. Douăzeci și una de trepte spre Rai”, ea apare ca o necessitate, ca o împlinire așteptată, realizată, împlinită și desăvârșită. Ca atare, și preotul și credinciosul vor găsi și regăsi în rândurile ei acea învățătură a lui Dumnezeu prin care
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1429879788.html [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > EXPERIENȚĂ TERESTRĂ... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Experiență terestră... Ai umblat rotindu-ți clipa, pe tainice poteci depășite de propria existență. Ți-ai rotit apoi și visele prin multe galaxii... și aberativ, ai încercat oprirea clipei ce moare instantaneu. Te-ai reconfigurat până-n atomi colbuit de praf de stele, miruindu-ți fruntea grea de gânduri pe ramura
EXPERIENŢĂ TERESTRĂ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Ecaterina_serban_1395830692.html [Corola-blog/BlogPost/353575_a_354904]
-
să se reașeze pentru a-și reveni complet. Nu voia să zăbovească mult acolo, simțea nevoia să plece cât mai iute. Privind pe cărare la vale, i se păru că are halucinații. De o parte și de alta, vedea cum poteca era mărginită de flăcări mici, cu irizații extraordinare, de o frumusețe uluitoare. Chiar și rucsacul pe care îl luase în mână avea acea margine de foc. Oare visa ?! Cu greu porni pe potecă la vale. Avea impresia că merge pe
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1490258932.html [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]
-
o parte și de alta, vedea cum poteca era mărginită de flăcări mici, cu irizații extraordinare, de o frumusețe uluitoare. Chiar și rucsacul pe care îl luase în mână avea acea margine de foc. Oare visa ?! Cu greu porni pe potecă la vale. Avea impresia că merge pe o alee flancată de un roi de stele. Credea că pornind, vedenia o să dispară. Făcu primii pași încet, încet, iar țiuitul din urechi persista, la fel și privirea încă tulbure. După ceva timp
CORIDORUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1490258932.html [Corola-blog/BlogPost/379082_a_380411]