4,003 matches
-
cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă, cît să le ajungă amîndurora, lupul uita pe dată de foamea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
puiul părea să o asculte și să o urmărească cu atenție pe lupoaică. Copleșită de fericirea de-a fi adus pe lume un pui desăvîrșit, ea îi cînta și-i povestea iar și iar istoria familiei lor, pentru a-i potoli plînsul și pentru a-și ține și sieși emoțiile în frîu. Lupino întorcea capul în direcția din care venea glasul duios al mamei, părînd s-o înțeleagă. Ziua în care a deschis ochii pentru prima dată a trecut aproape nebăgată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și înc-o dată, potolind focul pe-un petec cît o spinare și rupînd ieșire lațului nemilos. Se îndreptă către vietatea căzută fără vlagă, la pămînt. Îi căută urechile, vrînd s-o tîrască prin portița salvatoare, dar, nu-și dădu seama de ce, în fumul dens
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Nu m-aș fi gîndit niciodată. Da, Omul... Am auzit despre el povești înspăimîntătoare. E puternic. E neîndurător. E deștept. Da, tată! S-ar putea să ai dreptate. O, în sfîrșit, o cale de urmat... Înțeleptul se grăbi să-i potolească entuziasmul. Realizezi că nu avem indicii care să ne asigure că nu ne înșelăm... Și conștientizezi riscurile apropierii de Om. Nu-mi permit nici măcar o greșeală. Nu sînt dispus să te pierd din nou, copile. Nici eu pe tine, tată
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pururi în memoria subalternilor, a municipiului, a județului și a circumscripției Coarnele Caprei, unde a fost ales recent deputat. Tocmai se întorsese din Cuba, dintr-un schimb de experiență (schimbare de aer... - mormăie din nou Lulu Chiracu), care îi mai potolise „demonul călătoriilor”, cum îi plăcea să metaforizeze. „La treizeci de ani aveam Europa la degetul cel mic! ... ”, exclama emfatic de câte ori povestea despre turneele formației folclorice Firicelul, pe care o însoțea ca „instructor”. (Același Chiracu: ... la degetul acela cu unghie lungă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
n am băut-o! Tocăniră ce tocăniră. În ușă apăru iar nea Marian. — Făi, Florico, da’ tu de mâncare nu mai faci? Te mu tași? C-a trecut dracu’ și prânzu’. Fi-ți-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliți! N-așteptă să i se răspundă, ieși. Din obișnuință, încercă să tragă ușa după el. Ușa se trânti de tocul cu așchiile smulse și reveni de perete cu putere. — Uuuu, se burzului Florica pe acute..., că parcă nare ciorba pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nu e suficient că m-ai făcut proastă. Nu e suficient că m-ai făcut să plâng? Nu e, nu? Nu m-ai jignit destul, nu? Acum mă mai faci și nebună! Ești un porc. Aia ești. Un porc! — Dragă, potolește-te..., încercă el să îndulcească tonul conversației. Să fim raționali... țI-auzi ce prostie ai zis... E destul de îndulcită conversația acum? Este! Exact bomboana pe colivă. Ce vrei mai dulce decât atât?!) — Tu să nu mă faci pe mine isterică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a cuprins un soi de nostalgie amestecată cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu frustrare, apoi a dat uitării atât nostalgia, cât și frustrarea și s a întors la nevastă-sa pus pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trebuie! Dacă ești pămpălău, stai acasă! Duminică de duminică. Și uită-te la alți proști ca și tine, la televizor, cum își dau cu părerea despre ce cu gândul nu gândești. Măcar ăia fac ceva. Ți-am zis să te potolești! Ce dracu? Parc-ai fi copil. Acum să te văd cum strângi tu zațul ăsta din pat. Se ridică propulsat ca de un arc. Timpul nu mai vroia deloc să aibă răbdare cu Gigi Pătrunjel și-l mâna de la spate
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ochi să observe dacă îl urmărește cu privirea, sau face zgomot pentru a atrage atenția. Și în unele și în altele se întâmplă că sprijinind copilul cu mânuțele sale de pânză se aprinde și izbucnește în plâns iar mama îl potolește dându-i să sugă. Și în timp ce mama îi înfundă gura cu mamelonul pentru a nu mai plânge, Avito: Lasă-l să plângă; este prima sa lecție, cea mai adâncă. N-o va uita niciodată, deși o uită și, cum mama
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
suferința, a intervenit râzând Ionel Manea. Ați auzit că Noica e bolnav? — Lasă-l dom’ne pe Noica, aici nu discutăm despre boala lui Noica! i-a strigat indignat din celălalt colț al Încăperii Tronaru. — Hei! a intervenit șeful cenaclului. Potoliți-vă, să vedem ce ne răspunde domnul Ionescu. Ionescu Însă nu putea răspunde nimic, se făcuse vânăt, iar buzele Îi pâlpâiau În gol ca unui pește; nu se aștepta, deși asta se Întâmpla la mai fiecare ședință de cenaclu, ca
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai sus. Asta l-ar putea costa scaunul, fiindcă nici prezența Gloriei Buzău, echipa de fotbal În care investise atâta, pe un loc fruntaș În Cupa Balcanică, nici economiile la curent și la apă, substanțiale până la exasperare, nu ar fi potolit isteria celor din Comitetul Central. De ani de zile tovarășul Birică venea la Buzău ca să-și facă aprovizionarea cu nestematele cireșe de Buzău, cu babic, cu prune de Pogoanele, cărnoase ca sânul de fecioară. Și anul ăsta ce o să poată
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Însă, nici unul, să Îl Întrebe măcar ce i s-a Întâmplat, să Îl liniștească, să Îl mângâie, dacă mângâierea lor ar fi avut o cât de mică importanță. — Mă duc peste ei! Îi omor! Cine plânge aici? De ce plângi, Vasile? — Potolește-te, măi băiete, o să fie bine. Ai să vezi, n-o să ți se Întâmple nimic. Ajunge, că dăm amândoi de necaz, Vasile... Încerca maistrul să-l domolească. Hai să mergem de-aici, tocmai aici te ai găsit tu să faci
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bulbucați, el Însuși isteric, Îl luase În brațe pe Vasile și Îi mângâia ceafa, dacă te-ai fi uitat la ei de departe ai fi zis că sunt doi Îndrăgostiți nebuni, absurzi. — Gata, Vasile, dacă vine miliția? Ce-o să facem? Potolește-te, Vasile, Îți spun eu despre ce e vorba, dar potolește-te. Vasile sughița, iar aerul părea că se strecoară În pieptul lui ca o sabie, arcuș asasin care scotea zgomote metalice, inumane. Căreală i-a pus mâna la gură
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Îi mângâia ceafa, dacă te-ai fi uitat la ei de departe ai fi zis că sunt doi Îndrăgostiți nebuni, absurzi. — Gata, Vasile, dacă vine miliția? Ce-o să facem? Potolește-te, Vasile, Îți spun eu despre ce e vorba, dar potolește-te. Vasile sughița, iar aerul părea că se strecoară În pieptul lui ca o sabie, arcuș asasin care scotea zgomote metalice, inumane. Căreală i-a pus mâna la gură, și cu ultimele puteri i-a șoptit la ureche, iar Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cândva și cât Îl scârbea În clipa de față. — Nu, nu e cu putință așa ceva , Își zise. Vru să facă o mișcare, nici el nu știa prea bine ce intenții avea, mai bine să aștepte, poate ăla Își va fi potolit setea de răzbunare și o să plece. Cristian gemea trântit la pământ, acoperindu-și fața cu mâinile, lui Vasile i s-a părut chiar că plânge. La urma urmei, de ce să nu-i lase să-și rezolve problemele Între ei, doar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dumneata d-na ați candidat că secretara de partid pe Țigarete. A propos, nu urlai că bărbatul te înșală, are o amantă? Și când, doamne iartă-mă, m-am dat eu la dvs., când, unde? ȘEF SCARĂ C: Ei, ei, potoliți-vă. D-l Georgescu plătește ca să i se duca gunoiul și nu cred că s-a dat la cineva, căci e un om educat și politicos. Nu se ține de beții și femei. EU: Nu am fost securist. Voi mă
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu centura, uite-așa: hâca, hâca!“ Mă întrebă, fără mare căutare în exprimare, care e problema mea. — Interpelez cotidianul, îl informai spre confuzionarea lui. M-au amenințat că opresc avionul la Bratislava și mă dau jos, perspectivă care m-a potolit imediat. Bratislava, doamne ferește. Max și Liza m-au așteptat la aeroport în Berlin și mi s-au părut de la început de o falsă jovialitate. Nu zic că erau într-adevăr falși, cu numele lor de spioni din romanele polițiste
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în diagonală, clic, clic, chiar se întrebă cât de greu putea fi un astfel de scut și cum ar fi fost să pornească tocmai el la atac, cu o sabie în mâna dreaptă - și cu aparatul agățat de gât, hai, potolește-te -, urlând din toți rărunchii, decis să lupte până la epuizare pentru țară, pentru rege, pentru regină, pentru Dulcineea sau Mirandolina sau... nu-i mai veni niciun nume în minte, clic, clic, clic, văzu o altă cetate asediată, iar el, cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chestiuni, ca să zic așa... Presiunea atmosferică e normală, nu văd de unde ar veni nenorocirea, chiar dacă suntem la munte și muntele... Lăsase fraza în suspensie. Ghidul meloman ridicase din nou degetul mijlociu în aer. Le-am spus și altora să se potolească, mai devreme. Nu m-au ascultat, au luat-o încolo, făcu un semn cu același deget, cu tranzistoarele la ureche. Și râdeau. Cine râde la urmă, râde mai bine... Păruse aproape bucuros, încântat parcă de ideea că va avea dreptate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
apropia finalul, uneori previzibil, alteori năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde acum, ce te faci dacă ajungi jos, cine te mai scoate de acolo, înainte de a muri înecat cu propriul sânge chiar îți vei dori o admiratoare dementă care să te tortureze -, apoi reduse viteza și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
actualitate, chiar dacă creșterea vertiginoasă a numărului de invenții (vizibile în avansul tehnicii) scade un pic din atractivitate. Sunt în plin avânt sportul și câteva sectoare din domeniul artei. Oare ce-o să mai avansăm în prim-planul vieții publice pentru a potoli dorința noastră de transcendență? Ceea ce-i lipsește lui Heidegger este existențialul credință. Se anunță vremuri de secetă intensă și guvernanții lansează proiecte de sisteme de irigație, asta după ce am distrus tot ce se realizasem tot noi în acest domeniu în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite ici și colo, cu scăunelul... mai în dreapta vitrina cu suporturile pentru bijuterii... Totul era reprodus identic! Deci la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]