380 matches
-
vară din ce în ce mai selecte halatul pătat cu iod a lui baghiu atârna de ghimpele cu care s-a înțepat rilke lingurița în care de quincey își topea opiu un flacon cu saliva din săruturile lui ion mircea trandafirul mâncat de ezra pound reconstituit de un sticlar venețian dumnezeul gonflabil a lui i. es. pop zis și iepurașul încă amirosind țuică de prună câteva lacăte mâncate de animalul lui henri michaux binoclul cu care ursachi spiona valurile mării negre ciorapii virginiei wolf cocoașa
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
care și el ia de la alții - un pod între două respirații. Și nu mai știu unde am pus o formulă de bun rămas pe care am uitat-o dar o notasem când am citit Ghidul cu mormântul lui Ezra Pound, un logodit cu marea, în cămașa de forță a ei. PONTON Să nu deranjez, mă întind pe scânduri, mai în urmă. Iar ei rămân pe treapta din fața apei. El cu fruntea pe mâini; ea, cu brațele pe genunchi, urmărind zborul
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
spre Oscar Wilde, George Bernard Shaw și TS Eliot (care și-a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats - care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu - a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
spre Oscar Wilde, George Bernard Shaw și TS Eliot (care și-a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats - care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu - a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Eminescu e modestă vizual, conținutul îmi place. Bostomylove e poemul continuu și discontinuu al unei singurătăți și uimiri americane, reportaj poetic și subiectiv al peisajelor citadine, evident, cu narativitate whitmaniană, cu realismul lui Carl Sandburg, sau imaginile fulgurante ale lui Pound. Grandoarea și unele aluzii textuale îl recomandă pe Ginsberg: "Kaddish pentru tine prietene /ah, și nici nu am apucat să citesc toate cuvintele/ din cartea cu coperți roșii (...) kaddish aici, când eram atât de aproape să-ți spun, știi/ te
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje"). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său roman", ci alege, de bună voie, să se joace "cu vorbe cu înțeles rău", este - bănuim
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de atâta absență, pare a fi.... vocea unui om din Dublin, prin efectul unei îndelungate singurătăți... *** Autorul lui Ulysses a trimis scrisori, ori le-a primit de la mari scriitori și personalități ale vremii, ca: Henrik Ibsen, W.B. Yeats, Ezzra Pound, H.G. Wells, Stefan Zwieg, Italo Svevo, Valery Larbaud, Bernard Shaw, André Gide, T.S. Eliot și mulți alții. Prefața este a unui profund cunoscător al operei lui Joyce - reproduc doar un mic fragment: „Biografia lui James Joyce pare să nu mai
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
R: Nacho Rodriguez (Spania), 2' EL ARBOL UMDONI/ THE UMDONI TREE R: Caesar Desmond Fernandez (Spania), 5' HAPPY CATTLE R: Nadine M¸ller (Germania), 6' RUPTURAS DELICIOSAS/ DELICIOUS BREAKUPS R: Frank Morales, Amanda Gil (Spania), 2' BREATH DANCE R: Stuart Pound (Anglia), 4' THIS THIRST R: FranÁois Vogel (Franța), 4' IMMERFORT / EVERMORE R: Christopher Nagel (Germania), 4' PIRATE PALS R: Marius Fietzek (Germania), 3' WALLFLOWER TANGO R: Wolfram Kampffmeyer (Germania), 7' POR QUE DESAPARECIERON LOS DINOSAURIOS? R: Esau Dharma, Măr Delgado
Festivalul Internațional de Film Independent - Retrospectiva 2012 () [Corola-journal/Journalistic/81309_a_82634]
-
fine, a fost"? Incultura produce efecte teribile, fiind produsul unei exigențe extrem de scăzute a celor ce s-ar cuveni să vegheze la menținerea unei ștachete de promovabilitate onorabilă: "La București - povestea Marius Ianuș - o șefă de promoție credea că Ezra Pound e femeie. La Iași, după spusele Marianei Codruț, cineva (poate la o admitere, nu știu exact) ar fi vrut să comenteze poezia ŤDin ce-ați dedusť de Ion Barbu. Cu urechile mele am auzit că }iganiada ar fi scrisă de
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
sensuri regionale și învechite: cel de „maimuță” (emblemă a spiritului parodic, în definitiv) și cel de „umflătură”, nocivă aceasta, cu rezonanțe maligne, întocmai discursului fals profetic, întotdeauna verbios și ornat, pe care Conkan îl denunță; în sfârșit, referințele culturale (Rimbaud, Pound, Ginsberg, Bukowski, Eminescu chiar, într-un prim vers al unui poem) indică nu atât o galerie de iluminați, cât una de outlaws: toți au la activ câte-o revoluție stilistică, toți au schimbat la vremea lor tendința dominantă. Și, atenție
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
permanentă dialectică între text și context, literar și non-literar. Fiecare din termenii acestor opoziții devine, pe rînd, descrierea în profunzime a celuilalt. Contextul explică și textul și vice-versa, fără însă să fie vorba de o explicație simplist-cauzală. Invocîndu-l pe Ezra Pound, care într-una din scrierile sale de tinerețe se referea la metoda detaliului luminos, prin care un element semnificativ e "recuperat" din materia amorfă care a supraviețuit în arhive, Greenblatt și Gallagher propun o înțelegere a literaturii bazată pe vînătoarea
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul larg". M.I. e, pentru liceeni și gospodine, un anonim, îl apreciază doar cunoscătorii (adică filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei care flutură stindardul postmodern) pentru care e un "guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale, vorbitor al unei limbi "imediate, poticnite, fade, unisemnificante", cu un vocabular "de obște
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
artistică și cinematografică. Pârvulescu a frecventat seminariile lui Jean Wahl la Sorbonna, și s-a împrietenit cu Jean-Luc Godard (care îl va folosi ca personaj în filmul „A bout de souffle”), Raymond Abellio, Aurora Cornu, Louis Pauwels, Martin Heidegger, Ezra Pound, Julius Evola, Ava Gardner, Carole Bouquet. Joacă în filmul lui Éric Rohmer „L'ancien et le moderne” (1993). Din punct de vedere politic era apropiat Noii Drepte, iar din punct de vedere artistic mișcării La Nouvelle Vague (în română Noul
Jean Pârvulescu () [Corola-website/Science/317391_a_318720]
-
trezit expuși ideilor și artelor ce se adunaseră aici, ca un lac alimentat de cele mai ciudate izvoare.” Ciudățenia supremă este că ei, n-au inventat, de fapt, nimic. Marii inventatori erau alții, indivizi cu existențe burgheze impecabile, de la Ezra Pound la James Joyce și T. S. Eliot, aproape simultan cu Virginia Woolf, Italo Svevo (Ettore Schmitz). Dacă excesul necontrolat și improvizația delirantă reprezintă, în sine, forme de exprimare artistică, atunci probabil că și ororile de la Cabaret Voltaire sunt artă de
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
T.S. Eliot Motto: Nam Sibyllam quidem Cumis ego ipse oculis meis vidi in ampulla pendere, et cum illi pueri dicerent: Sibylla ti theleis; respondebat illa: apothanein thelo.' Pt. Ezra Pound Meșterul mai priceput I. Îngroparea morților April e cea mai crudă lună, prăsind Liliac din țărâna moartă, amestecând Dorință ș-amintire, stârnind Rădăcini amorțite cu ploi de primăvară. Iarna ne-a ținut de cald, acoperind Pământul în uituc omăt, hrănind
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
dincolo de decoruri și costume vorbesc despre această manipulare distructivă a puterii. Cei patru enunță apoftegma sub egida căreia se vor derula evenimentele: ŤTotul este bun cînd e excesiv!ť. Am urmărit cu curiozitatea aluziile culturale ale epocii, Cantos-urile lui Ezra Pound, cunoscut pentru simpatiile sale de extremă dreaptă, multe din tablourile de pe pereți fiind produsul avangardei italiene, a futurismului marinettist, cunoscută fiind opțiunea maestrului pentru fascism, dar avem și cîteva tablouri de sugestie formalistă și cubistă - deși, dacă-l luăm ca
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
ideologiei comuniste, a literaturii "angajate", teziste și mincinoase, în fapt. În revista studenților clujeni a apărut Heidegger în 1968, eseul său din 1929, Ce este metafizica?, Teilhard de Chardin (comentat de Andrei Marga), poezie occidentală, de la Paul Celan și Ezra Pound la Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, André Frenaud, Stephen Spender, interviuri cu Alexandru Paleologu sau Lucian Pintilie, Memoriul lui Blaga (publicat de profesorul Mircea Zaciu) adresat autorităților comuniste care-l supravegheau pe marele poet, pagini de arhivă literară, prozele lui Uricaru
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
1949, Peter Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și nouă ani), este, după multe voci critice, cel mai însemnat și cu certitudine cel mai prolific autor britanic contemporan. Printre volumele publicate de el se numără: Ezra Pound and His World (1980), The Great Fire of London (1982), The Last Testament of Oscar Wilde (1983), T.S. Eliot (1984), Hawksmoor (1985), Chatterton (1987), First Light (1989), Dickens (1990), English Music (1992), The House of Doctor Dee (1993), Dan Leno
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
poezie, însă continuu să mă minunez de performanța criticilor: cum fac de știu să comenteze, cum fac de înțeleg ? Eu, unul, nu depășesc nivelul presupus de asta-mi place, asta nu. Și, fiindcă veni vorba: citesc cu suspiciune, la Ezra Pound, despre un „bărbat tont, bont, însă nespus de statornic, / Cu o minte de rând, c-un gând mai puțin în fiece an”.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3378_a_4703]
-
a face cu profesionalismul. Dacă, de-a lungul acestui proiect alternativ, Mușina a reevaluat formele antichității greco-romane (mai cu seamă romane), nu înseamnă că principiul său poetic ar fi unul oldest school. Rafinamentele sunt ale timpurilor moderne, afine ale lui Pound (din Cantos) și-ale deja pomenitului Pessoa, asperitățile, afine cu cele ale unor Maiakovski și Mandelstam. Totul pentru ca în ultimul volum al seriei, cel de azi, Alexandru Mușina să se scuture și de teze, și de antiteze, și de adiacențe
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
citesc? Și, nici una-nici două, - le pun la loc în raft, ori le duc în mansardă, pe toate, în curs de a fi citite sau în așteptare. Urmează două săptămâni de vacanță - când stau și mă uit pe pereți. Ezra Pound: „O, lăsați pe un bătrân să se odihnească”. Esenin: „...mi-i inima scăzută, / Merg să întâmpin traiul meu pustiu”. Simona Sora: „...dacă te trezești mereu la ora 5 dimineața, până la urmă tot o să iasă ceva”. Asta-i drept. Mie mi-
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
în sfîrșit în stare să urîm (...) ar putea da chezășie pentru viitorul nostru". Artiști talentați de mai tîrziu, un Céline înveșmîntîndu-și clocotul urii sale demonice în purpura regală a unui stil de o vervă inepuizabilă, un Knut Hamsun sau Ezra Pound, bardul american adorat de generațiile tinere din prima jumătate a secolului XX, dar care, după cel de-al Doilea Război Mondial și-a încheiat viața în azilul de nebuni pentru a scăpa de scaunul electric (datorită adeziunii sale fervente la
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
porc/ viața pe cancioc și mistrie/ meserie care se sparge în zidire de viu și de morți". Bășcălia balcanică și umorul negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch postmodern al zilei de astăzi, Traian Coșovei scrie în metaforele deriziunii despre temele mari ale morții și alienării, punându-le
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
acelei mișcări numite și Gruppo 63. Dacă totuși e să le găsim retrospectiv vreun merit acestor Novissimi (cam toți devenind ulterior universitari), amintim descoperirea și redescoperirea prin textele lor a unor autori italieni și străini, preluați drept modele: Dante, Ezra Pound, James Joyce etc. În general, însă, la epuizarea (prin 1970) a aventurii Neoavangardei, panorama poetică italiană nu prea are cu ce se lăuda, lipsită fiind de o reală capacitate ofertantă și creativă, chiar dacă, probabil, nicicând ca în ultimii patruzeci de
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
la noi, postmodernii? Cel dintîi care a folosit în mediul românesc cuvîntul postmodern, după cum ne informează Mircea A. Diaconu, a fost Alexandru Mușina, în 1981, referindu-se la un soi de lirism ce urmează modelul modernist, impus de Eliot și Pound. În 1986 poetul nostru reia subiectul, apreciind "curentul" în cauză ca fiind "caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e sufocată, prin eclectism și reluare/sinteza ( în cheie ironică și parodică) a tuturor formelor/ manierelor
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]