325 matches
-
simbol ca pentru particula respectivă, cu o bară deasupra. Exemplu: neutrin formula 2, antineutrin formula 3. Pentru particulele care au o sarcină electrică, distincția dintre particulă și antiparticulă se face uneori printr-un indice superior care indică semnul sarcinii. Exemplu: electron formula 4, pozitron formula 5. În fizica subatomică energiile se măsoară în multipli ai electronvoltului (eV): 1 MeV = 10 eV, 1 GeV = 10 eV, 1 TeV = 10 eV. În fizica cuantică este utilizat sistemul de unități naturale în care viteza luminii în vid și
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
surse situate în spațiul extraterestru produc neîntrerupt în straturile superioare ale atmosferei cascade de particule secundare. Această "radiație cosmică" este o sursă naturală de particule cu energii mult mai mari decât cele care pot fi realizate într-un laborator terestru; pozitronul, miuonul, pionul și kaonul au fost descoperiți în acest fel. Ea prezintă dezavantajul că este incontrolabilă, iar fluxul de particule este foarte redus: experimentele cu raze cosmice cer multă răbdare și durează un timp îndelungat. Reacțiile nucleare produc o diversitate
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
acest fel. Ea prezintă dezavantajul că este incontrolabilă, iar fluxul de particule este foarte redus: experimentele cu raze cosmice cer multă răbdare și durează un timp îndelungat. Reacțiile nucleare produc o diversitate de particule, în principal neutroni, neutrini, electroni și pozitroni, fotoni (radiație gama). Reactoarele de cercetare servesc ca surse de particule în experimente efectuate în laborator. Particulele elementare sunt produse în laborator ca fragmente rezultate din procese de ciocnire. Fragmentarea la scară mică și producerea de fragmente masive necesită energii
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
unei particule încă neobservate, cu aceeași masă ca a electronului dar de sarcină electrică opusă, pe care a numit-o „antielectron”. Traiectoria unei particule cu aceste caracteristici a fost observată în (1932) de C.D. Anderson; ea a primit numele de "pozitron". Existența perechii electron-pozitron, care poate fi creată/anihilată odată cu absorbția/emisia unui foton, a reprezentat baza pentru teoria cuantică relativistă a "interacțiunii electromagnetice", electrodinamica cuantică, a cărei formulare modernă a fost dată de Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger, Richard P. Feynman
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
pentru Stația Spațială Internațională. Uraniul îmbogățit, produs în uzina de combustibil nuclear din Resende, Rio de Janeiro, este de asemenea folosit pentru asigurarea nevoilor energetice ale statului. Brazilia dispune și de un laborator sincrotron, un accelerator de particule (electroni și pozitroni) utilizat în cercetările din domeniul fizicii, chimiei și biologiei. Cultura braziliană este foarte diversificată datorită caracterului complex al societății. A fost puternic influențată de tradițiile și obiceiurile de origine europeană, africană și autohtonă. Se bazează, în special, pe un substrat
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
relativiste. Ca aproape toate particulele, electronii se pot comporta ca niște unde. Acest lucru este numit dualismul particule-unde, cunoscut mai mult sub numele de complementaritate propus de Niels Bohr, și poate fi demonstrat prin experimentul fantei duble. Antiparticula electronului este pozitronul, care are mai degrabă sarcină pozitivă decât negativă. Cel care a descoperit pozitronul, Carl D. Anderson a propus ca electronii standard să fie numiți negatroni, și să se folosească termenul generic de electron pentru a descrie atât varianta cu sarcină
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
lucru este numit dualismul particule-unde, cunoscut mai mult sub numele de complementaritate propus de Niels Bohr, și poate fi demonstrat prin experimentul fantei duble. Antiparticula electronului este pozitronul, care are mai degrabă sarcină pozitivă decât negativă. Cel care a descoperit pozitronul, Carl D. Anderson a propus ca electronii standard să fie numiți negatroni, și să se folosească termenul generic de electron pentru a descrie atât varianta cu sarcină pozitivă cât și cea negativă. Astăzi, această utilizare este rar întâlnită. Șerban Țițeica
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
existența unor stări de energie negativă, care au fost reinterpretate ca stări ale unei particule ipotetice având aceeași masă ca electronul dar sarcină electrică opusă. Particula a fost observată în camera cu ceață de Anderson (1932), care a numit-o pozitron. Posibilitatea creării/anihilării de perechi electron-pozitron, concomitent cu absorbția/emisia de fotoni, iese din cadrul mecanicii cuantice, în care numărul de particule materiale este considerat constant. Noua teorie a interacției dintre materie și radiație propusă de Dirac a fost numită de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
un nucleu relativ stabil în raport cu dezintegrarea radioactivă. Cel mai probabil candidat pentru un atom supergreu stabil, unbihexium, are 126 de protoni și 184 de neutroni. Fiecare particulă de materie are o particulă corespondentă de antimaterie cu sarcină electrică opusă. Astfel, pozitronii sunt antielectroni, încărcați pozitiv, iar antiprotonii sunt echivalentul unor protoni cu sarcină negativă. Atunci când materia și antimateria se întâlnesc, ele se anihilează reciproc. Din acest motiv și din cauza unui dezechilibru între numărul de particule de materie și cele de antimaterie
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
atomic se produce o transformare a unui neutron într-un proton însoțită de emisiunea unui electron cu energie mare, numărul atomic crescând cu o unitate. formula 6 In acest caz un proton din nucleu se transformă într-un neutron și un pozitron încărcat cu energie, numărul atomic micșorându-se cu o unitate. l: formula 7 Mai există o posibilitate de transformare a unui proton în neutron prin captare de electroni. Se produce când nucleii atomici, după o dezintegrare, sunt încărcați cu energie mare
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
particulă alfa (doi protoni și doi neutroni), cu apariția unui atom având numărul atomic diminuat cu 2 și numărul de masă diminuat cu 4. U →Th + He Dezintegrarea beta este procesul prin care nucleul atomic emite particule beta (electron sau pozitron) pentru a obține număul optim de protoni și neutroni. Există două tipuri de dezintegrare beta: beta minus (β-) când se emite un electron și beta plus (β+) când se emite un pozitron. La dezintegrarea beta minus se mai emite ș
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
care nucleul atomic emite particule beta (electron sau pozitron) pentru a obține număul optim de protoni și neutroni. Există două tipuri de dezintegrare beta: beta minus (β-) când se emite un electron și beta plus (β+) când se emite un pozitron. La dezintegrarea beta minus se mai emite ș o particulă antineutrino în timp ce la dezintegrarea beta plus se emite o particulă neutrino Cs →Ba + e + antineutrino Na →Ne + e + neutrino Dezintegrarea gama numită și tranzție izomerică este procesul prin care nucleul
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
izotopi cunoscuți, dintre care trei sunt întâlniți în natură în următoarele proporții: K (93,3%) K (0,0117%) și K (6,7%). Izotopul K se dezintegrează în izotopul stabil Ar (11,2% din dezintegrări) prin captura electronică sau emisie de pozitroni, sau se descompune în Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; K are un timp de înjumătățire de 1.250×10 ani. Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
formula 9, respectiv dezintegrare formula 8 însoțit de emisie de neutron. De exemplu, izotopul formula 6 se dezintegrează prin expulzarea unui proton, în urma căruia transmută în seleniu, după schema: Prin dezintegrare formula 9, izotopul formula 14 se transformă în izotopul stabil formula 15 cu emisia unui pozitron și al unui neutrin, tranziția are loc după schema: Un exemplu pentru dezintegrare formula 8, îl reprezintă izotopul formula 18, care se transformă în izotopul formula 19, concomitent cu emisia unui electron și al unui neutrin: Există izotopi ai bromului care se dezintegrează
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu, emițând în principal pozitroni și raze gamma. Când este încins, metalul se combină cu oxigenul, iar când ajunge la , se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte halogene și absoarbe hidrogen. Numărul de oxidare +4 domină în chimia titanului, dar compușii din
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
șef, al revistelor de specialitate ale Academiei Române: "Studii și Cercetări de Fizică" și "Revue Roumaine de Physique" (1956-1985). A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: "rezistența metalelor în câmp magnetic", "absorbția razelor corpusculare grele în materie", "teoria pozitronului și polarizarea vidului", "radiația electromagnetică multipolară", "termodinamică și mecanică statistică", "dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini", "reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale". În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică. Studiind mișcarea
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
constă dintr-o bilă compactă de neutroni și protoni care sunt menținuți împreună de către forțele nucleare tari. Nucleele instabile pot suferi dezintegrări alfa, în care ele emit nuclee energetice de heliu, sau dezintegrări beta, în care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate să fie și el într-o stare excitată și în acest caz se dezintegrează și el către o stare de bază emițând fotoni de înaltă energie (dezintegrare gamma).
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
ținut numeroase prelegeri și comunicări la "Societatea Română de Fizică", al cărei secretar a fost (1936-1945). Subiectele, alese din domeniul fizicii nucleare, erau de mare actualitate și noi pentru auditoriu: "transmutări prin raze α și neutronul", "transmutări prin particule accelerate", "pozitroni", "radioelemente artificiale", "structura și stabilitatea nucleului", "date noi despre razele cosmice", "despre parcursul particulelor de transmutare", "transmutarea uraniului și toriului, momente nucleare"... În 1940 publică volumul I ( despre isotopi, momente nucleare, radioactivitate) al monografiei "Fizica nucleară" proiectată în trei volume
Gheorghe Manu () [Corola-website/Science/304442_a_305771]
-
Julian Seymour Schwinger (12 februarie 1918 , New York, S.U.A.-- 16 iulie 1994, Los Angeles, California) a fost un fizician teoretician american. A formulat teoria renormalizării și a postulat un fenomen legat de perechile electron - pozitron cunoscut ca efectul Schwinger, care constă în generarea de perechi în câmp extern electric foarte intens. Această lucrare a stat la baza foarte multor lucrări teoretice, începănd de la astrofizocă și terminând cu electrodinamica macroscopică, precum și experimentale din electrodinamica tehnică. În
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
au dezvoltat formularea matematică a electrodinamicii cuantice, astfel, ca aceasta să fie consistentă cu teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein. Noua teorie conducea la o înțelegere mai bună a interacțiilor particulelor cu sarcină electrică, cum ar fi electronii,sau pozitronii cu electromagnetice, cum ar fi undele radio, fotonii, radiația Roentgen sau cuantele gama, dovedindu-se utilă la explicarea fenomenelor fizice din lumea atomică și subatomică. Trei dintre acești fizicieni: Schwinger la Harvard, Feynman la Institutul de tehnologie din California și
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
rând a electroencefalografiei (EEG) de către Hans Berger, a putut pune în evidență modificările electrice produse în creier, în stare normală sau patologicică. În neuroștiința cognitivă actuală se utilizează în special rezonanța magnetică nucleară funcțională (fMRI) și [[Tomografie cu emisiune de pozitroni|tomografia cu emisiune de pozitroni (PET). Cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale se pot măsura activitățile cerebrale cu un înalt grad de rezoluție temporo-spațială, în timp ce tomografia cu emisiune de positroni permite punerea în evidență a modificărilor metabolice (consumul regional de [[oxigen]] sau
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
Hans Berger, a putut pune în evidență modificările electrice produse în creier, în stare normală sau patologicică. În neuroștiința cognitivă actuală se utilizează în special rezonanța magnetică nucleară funcțională (fMRI) și [[Tomografie cu emisiune de pozitroni|tomografia cu emisiune de pozitroni (PET). Cu ajutorul rezonanței magnetice funcționale se pot măsura activitățile cerebrale cu un înalt grad de rezoluție temporo-spațială, în timp ce tomografia cu emisiune de positroni permite punerea în evidență a modificărilor metabolice (consumul regional de [[oxigen]] sau de [[glucoză]]) în repaus precum și
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
Prolactina este eliberată fiziologic ca răspuns neuroendocrin în stările depresive. La Universitatea din Groningen, Olanda, au fost realizate studii asupra evenimentelor cerebrale, care accompaniază orgasmul, atât la bărbat, cât și la femeie. Technicile utilizate au inclus Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET) și RMN. Creierul uman reacționează aproape identic la ambii parteneri în timpul orgasmului. Imaginile au pus în evidență faptul că largi porțiuni din cortexul cerebral își reduc temporar activitatea în timpul orgasmului. Orgasmul este obținut prin stimularea directă a penisului sau
Orgasm () [Corola-website/Science/310600_a_311929]
-
ul este antiparticula asociată electronului, în fizică nucleară un pozitron este numit și antielectron. ul are sarcina electrică +1 și spinul 1/2 și are aceeași masă că a unui electron. Cand un pozitron cu o energie redusă ciocnește un electron de joasă energie, are loc procesul de anihilare electron-antielectron
Pozitron () [Corola-website/Science/309854_a_311183]
-
ul este antiparticula asociată electronului, în fizică nucleară un pozitron este numit și antielectron. ul are sarcina electrică +1 și spinul 1/2 și are aceeași masă că a unui electron. Cand un pozitron cu o energie redusă ciocnește un electron de joasă energie, are loc procesul de anihilare electron-antielectron, generându-se doi fotoni din spectrul radiațiilor gamma. Acest proces are loc conform principiului echivalentei masă-energie al lui Albert Einstein. Pozitronii pot fi generați
Pozitron () [Corola-website/Science/309854_a_311183]