406 matches
-
mea, Zara, pe care o iubesc foarte mult, pentru că ador animalele. Și cred că toată lumea ar trebui să le arate și lor puțină dragoste și să se poarte frumos cu ele. Deși mai greșesc și eu uneori și mai fac pozne, cred că sunt un copil bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
nedrepți și necinstiți. Îmi place să fiu modest, deoarece consider că atunci când merit să fiu lăudat, o vor face cei care mă apreciază. Trebuie să recunosc că sunt cam emotiv, nu sunt matinal și câteodată mai fac și câte o poznă. Dar recunosc greșeala făcută și mă străduiuesc să învăț din greșeli, astfel încât să nu le mai repet. Sunt un copil activ și îmi plac activitățile în aer liber. Îmi place să joc basket, badmington, să merg cu bicicleta și cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
inventiv, dar nu întotdeauna îmi folosesc aceste calități la școală sau în alte situații serioase. Îmi trec prin cap o grămadă de idei grozave doar când e vorba să fac farse cuiva și să-l necăjesc sau ca să ascund unele pozne. Nu pot spune că îmi place în mod deosebit să învăț. De multe ori, când părinții îmi dau posibilitatea să fac altceva decât să învăț, accept cu multă bucurie. Și totuși mai fac și eu ascultare de sfaturile părintești și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
zi de școală. Împletesc în gând clipele de neuitat ale vacanței cu vorbele calde, sfătoase ale doamnei învățătoare. În jurul meu, același râu de copii gălăgioși. Doar eu, cu ochi ceva mai maturi, încep să văd că mă îndepărtez de curiozitățile, poznele și spaimele anilor din urmă. Parcă înțeleg mai clar ce daruri sufletești primesc din acest loc, ce importanță au cuvintele doamnei învățătoare, cât de bogați putem fi citind. Și am chiar un sentiment de mândrie că mă aflu în acest
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
creolu. Și m-am repetat În salon. M-am pleznit de-o măsuță cu trei labe, cum are druzii, care ei tot mai cred În spiritism, ca feudalii. Mi-a părut că ierau cu ochii pe mandezu toți gagiii din poznele alea În ulei. Nu vă râdeți, sorella Îmi zice mereu că am ceva dă zbanghiu și dă poetist. Da nu m-a luat soileala și cât ai zice pește am dat de Abenhaldun: nici n-am Întins bine ghiara, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-a lovit-o trăznetu, când a băgat geana pă lăturile lui nelipăite. Limardo să zgâia la ea de parcă pân-atunci n-ar mai fi dat ochi c-o creștină; ie beton: șpionu să da căpos să-i tragă În pozna dân lumina ochilor ficsonomia iei dă neuitat. Vrăjala, puhoi dă omenească, da jmecheră dă simplă ce iera, s-a rupt când Juana i-a zis lu bunghitoru că, după ce soilise atâtea zile unic În pat, nu-i cădea strâmb să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În beci aveam subsolu. Păi ieram io guguștiuc cu iarba la gură, da buliță iera activist, aș fi dat tot auru negru dân Pánuco să mut dân loc măcar o mesuță dân alea sărace care ochii mei le lua În poznă pă mâna dreaptă, da don Alejandro Meinong poroncise să nu fac nici cel mai dă sanchi viraj În rânduiala și așezarea la mobiler, că să da orb și-mi cânta că tranzita prin ogeac după memore. Pă iel, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hăt dân zare, dând mandă la băltoacile congelate, la lumina care-o dârdâia felinaru dân Cumparativă. Iera, ca și mandezu, microbist nesătul dă plăceri ca alea de-i da halatu și poate că, după mulți ani, ne-a tras În poznă cu două de-un soi. Nașule, io m-am cramponat todeauna, așa, ca-n dușmăneală, să nu mă bag În ezistențile lu alții și d-aia m-am ținut la un colț să nu-l interoghez pă nou pretenar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște zile și nu știam canci dă don Wenceslao. Apoi, bomba coaptă a mers din gură-n gură și mandezu am fost ultimu dă s-a Înformat. Într-o după-amiază, calfa lu frizeru mi-a arătat pă don Wenceslao În poznă, care mai mult părea un negru văcsuit cu spume, sub nește letere mari, care ciripea: s-a Îngroșat gluma cu pornografistul. La mijloc e o escrocherie. Mi s-au topit zgaibaracele În fotol și mi s-a făcut beznă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Capitalei“, iar Clodomiro s-a dus primu. N-am perdut ocazea să-l pun să mă pozeze p-un băiat, care i-am dat aparatu ca să ne prindă pă otelier și pă mine chiar În față la conac. Cre că pozna aia va fi pă bune un merit nou, și nu ăl mai mic, a lu cartea mea, când o s-o deie la tipar universitatea. Alătur una di granda, care pune pregnantă semnătura la ambele modele. Aș fi vrut să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le spunea părinților neapărat. Știam eu că mă îndrăgește, chiar dacă uneori, ”uitam de temele pentru acasă”, dar nu mă prindea vreodată cu lecția neînvățată. Pe asta mă și bazam. Doar că, la ultima ședință cu părinții, pentru că se cam adunaseră poznele, cred că s-a umplut paharul. De unde știu? Păi, am luat vacanță.... Am văzut eu că mama și tata se uitau lung unul la altul și nu m-au lăsat să fac tot ce voiam eu, ca de obicei. Și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și-o să mai moară oameni. — Mă-ndoiesc, Paula. M-am Îndreptat spre balcon și am privit spre ruinele conacului de pe deal. — Estrella de Mar Înseamnă totul pentru el, am continuat. Incendierea șalupei și-a mașinii mele au fost doar niște pozne. Cu morții din casa Hollinger e cu totul altceva - cineva a pregătit cu sînge rece uciderea acelor oameni. Ăsta nu-i stilul lui Crawford. E posibil ca familia Hollinger să fi fost omorîtă În vreun fel de război al bandelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înțelegerea contemporanilor noștri. Trebuie să le explic această miraculoasă formulă a energiei! Și aceasta, unui număr cât mai mare de oameni posibil! Spune-mi, ma biche! se opri el brusc în fața doamnei sale, care venise, din nou, să vadă ce pozne mai face în starea lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
undeva, până m-oi întoarce eu din țarină.(...) Și cum i-o dau în mână, javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă atunci frumușel ața de la picior; apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: << Iaca poznă, cam scăpat- o!>>. Pupăza, zbrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa!... Eu atunci, haț! de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
oaselor și mă posomorâi. "Vous n'êtes pas ni petite, ni franciscaine", mormăii și sării apoi și o întîmpinai. Capușonul și umerii îi erau uzi de ploaie. Fără să mă înseninez, ca în fața fetiței mele care ar fi făcut o poznă, îi descheiai șiretul și nasturii; aici ea își ridică bărbia cu eternul gest reflex de tandrețe și abandon al tuturor copiilor care se știu protejați, și își puse mâna pe umărul meu când își scoase unul după altul pantofii, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
valetul, aruncându-și spre el privirea cu o uimire disprețuitoare, ca și cum nu și-ar fi putut crede urechilor. Să fumați? Nu, aici nu puteți fuma și, pe deasupra, ar trebui să vă fie rușine să vă gândiți la așa ceva. He... mare poznă! — Ah, n-am zis că aș putea să fumez în camera asta; știu și eu că aici nu se poate; m-aș duce undeva, unde mi-ai arăta dumneata, pentru că am această deprindere și n-am mai fumat de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aici, frățioare, problema nu mai e că tu nu refuzi, ci în solicitudinea, în plăcerea, în bucuria cu care vei primi cuvintele ei... Care mai e situația acasă la tine? — Acasă? Acasă toate-s cum vreau eu, numai tata face pozne ca de obicei, iar în ultimul timp s-a obrăznicit de tot; nici nu mai vorbesc cu el, însă îl țin din scurt și, zău, dacă n-ar fi mama, de mult i-aș fi arătat ușa. Se înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dezvăluie calități de pamfletar în portretul antitetic pe care, „cutremurat și înfricoșat”, îl face în memoriul din 1786 - semnat „Toată obșteasca raia a Țării Românești”, dar redactat de el (Andrei Pippidi) - domnitorului Nicolae Mavrocordat, văzut aproape shakespearian, ca smintit și „poznă a firii”: „Jecmănindu-i pe săraci, totuși nu contenește a se lăuda că e sfânt și că stă de vorbă cu Sfântul Duh, care i se înfățișează prin vedenii și apocalipse, că e ajutat de îngeri în tot ce întreprinde
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
De la cea mai fragedă vârstă, copilul este antrenat în acțiuni autoevaluative, deși nu definim situația respectivă drept moment de autoevaluare, iar uneori nu inten ționăm să atribuim momentului acest scop al autoaprecierii. Deseori îl întrebăm pe copilul mic, în urma vreunei pozne specifice vârstei: „Este bine că ai făcut asta?”, determinându-l în acest mod să se autoaprecieze, autoanalizând fapta respectivă și, implicit, comportamentul său în acea situație. S-ar părea că, dacă rezultatele școlare palpabile, concretizate în acțiuni realizate, sunt mai
Autoevaluarea : o treaptă spre progres by Adriana Apostol, Vergina Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/295_a_1372]
-
relatarea cam dezlânată a Mălinei am înțeles că educatoarea a certat-o pentru că la lecția de pictură a răsturnat recipientul cu apă folosit la diluarea acuarelelor, pe husa măsuței. - Dar și maică-ta și bunică-ta te ceartă când faci pozne. Ce, din cauza asta nu le mai iubești? am întrebat-o eu. Bine, dacă tu nu vrei să mergi la grădiniță, noi nu te obligăm. O să stai acasă iar când vei merge la școală toți copiii care au mers zi de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
piese de diferite genuri, cu caracter programativ și apropiat de universul copilăriei, cum ar fi : ,,Cucul” - de C. Daquin, ,,Găina” - de J. Ph. Rameau, ,,Ciobănașul” - de R. Korsacov, ,,Carnavalul animalelor” - de C. Saint-Säens, ,,Doi cocoși” - de Fr. Poulenc, ,,Poze și pozne” - de M. Jora, ,,Patru fabule” - de P. Constantinescu, ,,Duetul pisicilor” - de G. Rossini, ,,Petrică și lupul” - de S. Prokofiev. Aceste piese, prin tematic, captează interesul copiilor pentru muzică. Ideea de bază pe care autorii au urmărit-o în întocmirea actualului
Abecedar pianistic by Marin P?nzariu, Ioana-Mina Enoiu-P?nzariu,Andrei Enoiu-P?nzariu. () [Corola-publishinghouse/Science/83213_a_84538]
-
numea aproape așa; mai mult, el trăiește și azi, necăjit și amărât, copleșit de copii, vreo șapte... Cel ce poartă numele eroului meu a rămas un biet țăran ca vai de capul lui, pe când cel din roman se știe câte pozne și totuși ce carieră face înainte de a muri asasinat”57. Autorul a utilizat nume reale date personajelor sale, schimbându-le apoi: de la Virginia Grivase, Victor Onișor, Rodovica, el ajunge la Virginia Gherman, Victor Grofșoru, Ana. Atfel, numelui propriu Ion i
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
după mine trag Un vechi și bun prieten, un șoricel, din pod. Sunt eu! Dar unde-i cartea? Ia dă-mi-o să ți-o rod... Și apoi să dăm fuga pe mese și prin grinde, să facem mii de pozne... Dar stai, mă rog, nu-nchide, că trag și eu cu coada o bufniță flămândă. O bufniță? Mi-e frică! O, dar bufnița e blândă. Sunt bufnița, privește-n ochii mei rotunzi! De-acum să umbli noaptea, iar ziua să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dă să apuce aparatul domnului ministru. Acesta, surprinzător de iute, parează și mută aparatul la distanță. Doamna ministru, domnul ministru stau ca două statui. Își păzesc cu vigilență furculițele, cuțitele și paharele. Bătrînul este năstrușnic rău, volubil și gata de pozne. Se aduce vinul. Un vin bun și mai ales mult. Se mănîncă, se vorbește și se bea mai ales. Bătrîna, în mare vervă, mi se adresează curtenitor: Eu știu un cuvînt românesc foarte frumos. Care, întreb curios. "Lovitura". Bătrînii aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]