299 matches
-
spus că era însărcinată cu mine în luna a șaptea. Și, deși era însărcinată, deci mă purta în burtica ei, împreună cu mama ei, adică bunica Marghioala și cu încă o bătrână căreia sătenii îi spunea baba Ioana au mers la prășit pe un ogor pe tarlaua Țurchea, cam la un kilometru și jumătate de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani i-a lăsat în grija bunicii dinspre tată, Maria. Deci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe tarlaua Țurchea, cam la un kilometru și jumătate de casă. Pe fratele mai mare Gică, de vreo șase ani și pe sora Maricica de trei ani i-a lăsat în grija bunicii dinspre tată, Maria. Deci au mers la prășit. Ziua era călduroasă. Pe la amiază, mama îi spune bunicii că nu se simte bine, că are aceleași simptome pe care le-a avut când a născuto la șapte luni pe soră-mea. - Mamă, nu mă simt bine deloc. Cred că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a pus pământ ca să nu sângerez. Să știi că pământul era pe vremea aceea sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai la prășit, nu aveai încălțăminte ca astăzi, ci prășeai în picioarele goale și uneori scăpai sapa în picior și te tăiai. Atunci puneai țărână pe tăietură, fără a te teme că s-ar infecta rana. Bunica a trimis-o pe baba Ioana
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
știi că pământul era pe vremea aceea sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai la prășit, nu aveai încălțăminte ca astăzi, ci prășeai în picioarele goale și uneori scăpai sapa în picior și te tăiai. Atunci puneai țărână pe tăietură, fără a te teme că s-ar infecta rana. Bunica a trimis-o pe baba Ioana să-i spună tatălui Manolache că Veta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
locurile posibile. Puneți elevii să îngrijească spațiile verzi, să se înfrățească cu natura și să o îndrăgească. Puneți elevii să facă curățenie. Noi (generația mea), după terminarea fiecărei clase de liceu, o lună de zile făceam practică agricolă, pliveam și prășeam culturi agricole. În fiecare toamnă și primăvară, noi plantam copaci: săpam gropi, plantam puieți și-i udam. Munca îl disciplinează pe om. NOI NU AM FOST EXPUȘI LA DEZMĂȚ, CUM SUNT EXPUȘI ELEVII DE AZI. Elevii imită ce văd, la
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să mai cumpărăm cele necesare familiei greu încercate de refugiu. Toată munca noastră, toată agoniseala pentru care încă mai plăteam rate, rămăsese acolo, departe, în Basarabia. Am pus porumb și floarea soarelui. Dumnezeu cu mila. Tocmai când era timpul de prășit, am primit ordin de mobilizare: pe 16 iunie trebuia să fiu la Regimentul 25 infanterie Vaslui. De la Vaslui am pornit în marș forțat spre Huși, apoi spre Arsura, ocupând o zonă de front de la Ghermănești la Drânceni. Sub ploaie, noaptea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
toate scrisorile ei”. Păi tu credeai că este așa ușor să administrezi o moșie din care să scoți o brumă de „bucate”? Ferească Sfântul! D-apoi acolo-i soare, mai și plouă, suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului, treaba merge strună. Dar să nu-i judecăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al doilea, pe îndelete Iar eu nu mă mai sinchiseam de nimic, atât de fără de interes și fără de spor ajunsesem în sinea mea și în judecățile mele și nici nu prea luam în seamă, ce se mai află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luat eu ca sume, ca asta, n-ai nici un spor. Din banii ăștia n-ai nici un spor. Nu se lipește de tine banul ăsta neam. Când pui mâna și-l iei, în clipa când ai dat cu sapa, când ai prășit tu acolo, aia e o valoare. Aveam o soție, aveam un copil, dădeam acolo. M-am căsătorit când am venit din Italia, în ’81, când am fost adus. Într-una din seri, mi-a reproșat: „Băi, unde tot umbli tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oriunde am fi privit, rudele noastre moarte demult. Aplecați, fie la săpat într-un pământ imaginar, fie atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cel mai bun aparat.Se vorbește la celular din mașină,de la birou,de acasă,din tren,de pe stradă,din căruță și de pe bicicletă.Mobilele sunt procurate de la dealeri sau de la second hand.Imi imaginez un bărbat lucrând pe câmp,la prășit. Sistemul handsfree îi permite să converseze cu partenerele și partenerii agricoli. Cândva am văzut un film interesant.Un pictor trebuia să realizeze portretul unui om politic.Acesta a murit.Pictorul a realizat portretul după... cadavru,dar obosit a adormit în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
loc unde umbra era mai deasă. Bună, Saveto! Unde te duci pe căldura asta? Știam că ai probleme cu inima și doctorul ne recomandă să nu ieșim În jurul prânzului și, mai ales, să plecăm la drum lung. Mă duc la prășit la „Catană”, tocmai lângă „casa de apă”. Mi-au rămas două rânduri de porumb neprășit și aș vrea să termin astăzi. Buruianul a crescut mai mare decât porumbul și e gata, gata să sufoce bietele plante. Eu cred că n-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
doare nici În călcâie... și a Început să râdă prostește, dezvelindu-și dantura care mai avea vreo trei patru dinți. Vino aici lângă mine și bea un păhărel de vin. L-am căpătat ieri de la Marcela, cea la care am prășit În vie. După ce au dat peste cap primul păhărel de vin, au Început să-și amintească de vremurile bune, din tinerețe. Ce să spun de tanti Antoneta?! Nici ea nu prea refuza băutura. În ultimii ani, după ce i-a murit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gât. Tanti Antoneta avea o fată șleampătă și greoaie de cap. Mai mult Își dădea cu sapa peste picioare și tăia porumbul cum Îi venea la Îndemână. La un moment dat, s-a terminat apa, Ano! Imposibil de stat la prășit fără apă. Trebuia să găsesc o rezolvare. După ce au mai băut un păhărel și-au continuat poveștile. Îi spunea cumnatei sale cum a chemat-o pe fiică-sa, i-a pus un bidon În brațe și a trimis-o sus
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de alinare. Singură și Înfrântă... Femeie simplă, s-a opus mereu oricărei evoluții. Sigurele ei pasiuni erau: creșterea animalelor și cultivarea pământului. Aveam pământ și În câmp, la o distanță considerabilă față de casă. A trebuit să merg cu ea la prășit, la recoltat. Cât de mult mi-am dorit să mă ridic deasupra acestor lucruri și iată unde mă aruncase viața! Nu aveam cum să mă Împac cu această idée. Niciodată! Niciodatăăăăăă! După un an de zile de la Întoarcerea mea acasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
departe. Peste o vale lungă. Abia se zăreau casele. Trecuse de amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mulțumiți de explicație. Ba nu-mi pare rău deloc, le-a întors-o Portocala. A fost grozav! Dar era bine să fi știut și noi înainte despre solzii ăștia... poate-i foloseam la ceva. La vreo minune, la vreo... La prășit în vie, a râs Ghidușa veselă, apoi a adăugat: Eu mă duc acasă! Și noi mergem acasă! au spus și ceilalți copii. Mergeți acasă, le-am zis eu. Vacanță plăcută! Pa! I-am privit cum se îndepărtau. Așteptam în stație
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea, necesitatea cunoașterii îndemnându- i la toate năzdrăvăniile lor inocente. Am întâlnit cultivatori de pământ din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n grădină, grădinărie, ogor, plantele surâd printr-un freamăt luminos de parcă ar fi eliberate dintr-o strânsoare și, cultivatorul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
grăsulii și total neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spuse Înfiorat și Împăciuitor: Ilenuță-fa, ămâia mătii, ne-om descurca noi ca și-n alte dăți! Am să „instalez” roata și laița În chileri, văleu câtă treabă o să fie! Brava, Ghiță, te-om ajuta și noi că doar navem de prășit! Apoi, așa ca numai pentru ea, din sufletul frumos și neîmplinit al unei mame care vede cu durere nefericirea celui mai bun băiat al ei: Dragu’ mamei, n-ai avut nici tu noroc și nici copchilu’ ista! Lasă, știi tu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care ni le-ai dăruit nouă astăzi!, spuse: Închină-te, păgânule! Va se conformă, apoi văzând aceiași sclipire poznașă În privirea jucăușă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochii fetei Îl fixau cu acuitate. Tu Înțelegi ce spun eu? Va răspunse: Îhî, oleac-așa. Bine, am să spun de la Început! Știi vr-un corp sau organ care la temperatură se mărește? Nț! Fieru’ băi! Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fieru’ băi! Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt că am dreptate? Dacă te spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale profesorilor și edilităților satului, la Început ca „umplutură” iar după acumulări temeinice și progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat mai multe variante de a aduce bani pentru noua sa familie, a făcut oale, a muncit pământul colectivului, prășind, săpând, secerând, a Înființat un atelier În care se produceau țigle, cărămizi și teracotă, dar nimic nu i-a reușit și nimic nu l-a mulțumit pe fostul jandarm. Maricuța lucra la mașina de cusut și avea destule cliente. Confecționa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]