298 matches
-
lucra în vie, că muncea la arie ca orice bărbat, dar m-am mirat că era în stare să tragă coasa ca orice bărbat, alături de tata, zile în șir, chiar săptămâni. . .De altfel, în 18 iunie 1922, mama era la prășit porumbul, departe de casă, în câmp, când au prins-o durerile ”facerii”, . și așa am venit pe lume. Eram de acum la seminar, când a născut pe al optulea fiu dar și după această naștere, tot a mai tras coasa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trei ori, pe când aveam mijloace de transport. În ultimii ani ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. P R I M A Z I În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dimineață, și-a rânduit casa, a muls iarăși vaca, a pus mâncare și apă la păsări, s-a suit anevoie în căruță, s-a așezat pe scândura care ținea loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e rău. Pe drumul către casă zduncinăturile căruței i-au mărit durerile și i-au înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să mai cumpărăm cele necesare familiei greu încercate de refugiu. Toată munca noastră, toată agoniseala pentru care încă mai plăteam rate, rămăsese acolo, departe, în Basarabia. Am pus porumb și floarea soarelui. Dumnezeu cu mila. Tocmai când era timpul de prășit, am primit ordin de mobilizare: pe 16 iunie trebuia să fiu la Regimentul 25 infanterie Vaslui. De la Vaslui am pornit în marș forțat spre Huși, apoi spre Arsura, ocupând o zonă de front de la Ghermănești la Drânceni. Sub ploaie, noaptea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fost unul dintre primii gospodari care a renunțat la boi și a cumpărat și a adus cai din Basarabia. Femeile lucrau în casă, mai ales iarna, inul și cânepa, bumbacul și lâna. Vara, femeile mergeau și la munca câmpului, la prășit, la cosit, la treierat, la cules, dar și acasă creșteau păsări și cultivau grădina cu legume. Eram impresionat de dexteritatea cu care împleteau ciorapi, flanele și mănuși, sau cu care foloseau acul de cusut. Eram impresionat de transformarea cânepii, plantă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
se scula de noapte, făcea mâncare și pentru copiii de acasă și pentru oamenii care mergeau la muncile câmpului, mulgea vaca, da drumul și hrană la păsări și apoi pleca deodată cu tata „la câmp”. Nu m-am mirat că prășea la porumb, că lucra în vie, că muncea la arie ca orice bărbat, dar m-am mirat că era în stare să tragă coasa ca orice bărbat, alături de tata, zile în șir, chiar săptămâni. De altfel, în 18 iunie 1922
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lucra în vie, că muncea la arie ca orice bărbat, dar m-am mirat că era în stare să tragă coasa ca orice bărbat, alături de tata, zile în șir, chiar săptămâni. De altfel, în 18 iunie 1922, mama era la prășit porumbul, departe de casă, în câmp, când au prins-o durerile ”facerii”, și așa am venit pe lume. Eram de acum la seminar, când a născut pe al optulea fiu dar și după această naștere, tot a mai tras coasa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Eu l-am vizitat de trei ori, pe când aveam mijloace de transport. În ultimii ani ne-am întâlnit la Râmnicelu la înmormântarea părinților și a fratelui Dinu. PRIMA ZI În ziua de marți 17 iunie 1922, tânăra femeie lucrase la prășit porumbul alături de soțul ei până seara, deși arșița de la miezul zilei o moleșise. Seara, revenită acasă, a îngrijit de cloști, a muls vaca, a pregătit mâncarea de luat la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dimineață, și-a rânduit casa, a muls iarăși vaca, a pus mâncare și apă la păsări, s-a suit anevoie în căruță, s-a așezat pe scândura care ținea loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu era obisnuită, dar, deși n-a vrut să renunțe la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e rău. Pe drumul către casă zduncinăturile căruței i-au mărit durerile și i-au înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
elibera”... și-așa mai departe. Până la urmă, n-am mai crezut nimic... În momentul când a venit decretul de eliberare eram la muncă la Grădina, că așa se numea lagărul respectiv, tot În Balta Brăilei, aproape de Salcia. Munceam la agricultură, prășeam porumb și floarea-soarelui și-așa mai departe... Și când am venit a colonie, aveam un băiat care era planton. Ce făcea plantonul? Făcea curățenie În dormitor, el era și frizer, ne bărbierea. Și Îmi spune ăla: „Știi că a apărut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și Într-o bună zi am fost trimis În altă parte. Personalități acolo am Întâlnit dup-aceea, după ce-am ajuns la Salcia și-n coloniile din jur: cu nea Alecu Paleologu m-am Întâlnit acolo, am lucrat Împreună, la prășit porumbul; cu I.D. Sârbu, pe care-l cunoșteam de la Cluj, era asistent la Istoria Artelor și Estetică, la profesorul șLiviuț Rusu, și-l cunoșteam de-acolo; cu Max Bănuș am fost muncitor pe șantier acolo, la Salcia. Și el practica
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
socotită sabotaj... Umilințele acestea se Întâmplau mai ales datorită comandantului de la Țăndărei, care era un om foarte rău. Nu-i mai rețin numele... Acesta Îi bătea mereu pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau mereu după tine și te zoreau, dar te și atenționau să nu acoperi porumbul când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe cei care nu-și făceau norma, care era de trei kilometri de prășit pe zi și era foarte greu de realizat... Oricum, gardienii erau mereu după tine și te zoreau, dar te și atenționau să nu acoperi porumbul când prășești... Erai mereu ținut sub teroare... Pe dumneavoastră v-au bătut vreodată? Pă mine nu m-au bătut cât am stat pe „Gironde”... Dar regimul de acolo era extrem de greu... La un moment dat nu mai puteam, simțeam că Înnebunesc... Eram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de viață aici? Erau barăci acoperite cu stuf, unele chiar zidite, și eram cam aproape trei mii de deținuți În colonia asta... Era aproape de Salcia... Și am stat aci cât am stat, după aceea ne-a mutat pe la Băndoiu, la prășit de porumb, pe la Stoenești... Am stat și pe-acolo, am stat și la Salcia, da’ cel mai mult am stat la Grădina. Asta a fost locuința mea de baștină, cum s-ar zice (râde - n.n.). Ce fel de munci vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stat și la Salcia, da’ cel mai mult am stat la Grădina. Asta a fost locuința mea de baștină, cum s-ar zice (râde - n.n.). Ce fel de munci vă puneau să prestați? La Grădina ne scotea la muncă la prășit de porumb și la sfeclă. Eu, fiind copil de țăran, am muncit cân’ am fost copil, c-am avut pământ, și știam cum să prășăsc... Dar nenorocirea a fost c-au fost profesori universitari care nu știa cum arată porumbu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prin gură... Și..., iertați-mi expresia, prin părțile celelante..., și m-au băgat la izolare. M-a chemat a doua zi țâganu’, fieraru’ coloniei, și m-a băgat la lanțuri și cu mâinile legate la spate... Altă dată, eram la prășitu’ porumbului și tehnicianul de cultură ne-a spus că la cuib să nu lăsăm mai mult de doi-trei porumbi. Și așa am făcut, că erau câte cinci-șasă. Și, din Întâmplare, vine adjunctu’ comandantului coloniei Grădina, locotenent-major de Securitate Ion Troacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
doi-trei porumbi. Și așa am făcut, că erau câte cinci-șasă. Și, din Întâmplare, vine adjunctu’ comandantului coloniei Grădina, locotenent-major de Securitate Ion Troacă: „Care paștele mă-tii ești pe rându’ ăsta?”. Zâc: „Io sunt, domne!”. Vă spusei, io știam să prășesc, că-s copil de țăran. „De ce ai tăiat atâta porumb aici?” „Pă’, domne, așa ne-a spus maistru’!” Domne, și mi-a dat vreo patru pumni de m-a amețit. Am văzut stele verzi... cum să spune În vorbă românească
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aduceai porumbul... Și din două În două luni sau și din lună În lună veneau polițaii... Mă căta, exact cum mă cătați dumneavoastră, și pe câmp venea până dădea de mine... Milițianul trebuia să mă găsească:„Unde-i bărbatu-to?”. „La prășit.” „Unde, În ce loc?” „Acolo.” El trebuia și să mă ia, și să mă ducă la un căpitan, și ăla mă Întreba: „Ce-ai mai auzit? Ce-ai mai făcut? Cu ce te ocuchi? Da’ cutărică, da’ ăsta?”. Ca să vadă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mă chema la Poliție aicea-șa și mă Întrebau ce gândește cutare, ce gândește cutare... Mă puneau să scriu... dar nu am recunoscut nimic. Ce ați făcut după ce v-ați Întors În sat? Păi, mi-am luat de treabă... de prășit. M-am Însurat, am patru copii... Ce s-a Întâmplat cu familia cât timp ați fost Închis? Păi, veneau ăștia, primaru’ de pe aici, și le-a spus să treacă la colectiv că „vine băiatul acasă”. Tata era mai slab de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ea n-a fost niciodată, cum inexact am menționat în diverse „fișe de cadre”, o „casnică”. Teritoriul ei era cu mult mai întins: grădina, ograda, standola, grajdul, poiata, ogoarele etc. Toate muncile sale erau subordonate aceluiași criteriu: frumosul. Văruia frumos, prășea frumos, plivea frumos, mătura frumos, spăla frumos, cocea frumos; îi plăcea să aibă straturi frumoase, iarbă frumoasă, grîu frumos, păpușoi frumoși, vacă frumoasă ș.a.m.d. Cînd s-a dus ultima dată la spital - remarcă nașa Floarea - „n-a lăsat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
paralizat. Medicul comunal a trimis-o la Burdujeni, „la nebuni”, adică la spitalul de boli nervoase, iar cei de acolo au expediat-o la Rădăuți. Despre dînsa, mama zicea că se cruță; și chiar așa făcea, căci mergea rareori la prășit sau la secerat, pe cîmp, în arșiță. În schimb, se ducea de două ori pe săptămînă (cu lapte, brînză, ouă, smîntînă) la Suceava, trecînd din timp în timp și pe la doctori, care îi dădeau iluzia că e sănătoasă. „Analizele dumitale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu întru acasă, ci cotigesc în stânga și întru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat în țărnă la rădăcina unui păpușoi. Și Nic’a lui Costache, dușmanul meu, și cu Toader a Catincăi
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
ce dorință ai, ce condiție!" Tovarășe căpitan, suntem în perioada prășitului. Trebuie să-mi dați încă doi oameni pe rândul meu!" "De ce, măi, Scurtule?" "Păi, nu vedeți ce soare puternic este!? "Unul să-mi țină umbrela și celălalt să-mi prășească rândul!" C. I.: Aceste episoade bănuiesc că vă mai destindeau. S. Ț.: Păi, cum să nu!? Ne distram. Domnule, era grea detenția dar aveam și momente de relaxare. În sfârșit, căpitanul le trăgea câte o înjurătură la toți. Că unii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]