523 matches
-
Densitate peste 90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și uite, aici, era parfumeria. S-a dus, praful s-a ales“. Porniseră din Sfântul Ion Nou, ajunseră la Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vizita nocturnă a lui Milly, care se aruncase, dând din mâini și din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe jos, iar pilota stătea prăbușită deasupra, ca un morman șifonat de material. Cearceaful se strânsese pe saltea, lăsând să se vadă o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister. Strâmbând din nas, Susan s-a apucat să facă patul. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se achite de datorie... — Ce bani, doamnă? O să primesc niște bani? Doamna Petronela se uita la ea pe sub gene, cu ceafa lăsată pe spătarul fotoliului, expirând prelung fumul țigării. Își răscrăcărase picioarele strânse în pantalonii de piele. Era ca răstignită, prăbușită, iar surâsul ei cenușiu, înecat în fum, lunecase într-un rictus al ostenelii. Naivitatea Mirelei chiar o obosea. Mai curând ignoranță decât naivitate. Fetița asta e de o ignoranță crasă, incredibilă. Familia care va înfia copilul te va recompensa. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
slabă, minunile frigiderului, mă întorc de la serviciu și înainte de a intra în camera lui trebuie să îmi umplu burta, în special cu sendvișuri cu pâine și unt, sub forma turnulețelor pe care ni le pregătea tata sâmbăta dimineața, turnuri răsucite, prăbușite, din felii subțiri de pâine prăjită și straturi groase de unt topindu-se între ele, iar Noga privește uimită cum zboară feliile din toaster, de parcă le-ar trage cineva niște palme fierbinți, cum poți mânca sendvișuri calde pe zăpușeala asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
treptele scării, imediat o voi scutura, așa cum scuturi trunchiul unui copac pentru a-i culege fructele, iar el va cădea rănit pe podea, nu va mai pleca nicăieri, cu nimeni, dar, din nefericire, lucrul acesta se întâmplase deja, zăcuse aici prăbușit și rănit, cu toții suferiserăm din cauza aceasta, trebuie să îl las să plece pe drumul său, cât de mică este puterea mea asupra lui, cu câtă ușurință s-a întors împotriva mea; și cu cât mai repede voi ieși din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
PĂi ne eșalonaserăm În V-uri. Pe urmă ne-am aliniat la stînga și ne-am aruncat asupra lor trăgÎnd cu toate armele pînĂ ce aproape că ne-am ciocnit, și atunci ne-am răsucit și am ieșit. În afară de Ăsta prăbușit, am mai lovit Încă trei. Fiaturile stăteau sus, În soare. N-au coborît pînĂ n-am rămas singur, ca să admir peisajul. — Și restu’ echipajului a fugit? — Nu. Eu am fost de vină. Priveam captivat peisajul, cînd m-am trezit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pot să-i las un bilet lu’ mama, În care să-i spun c-am plecat cu tine și c-o să ai grijă de mine. — Bine, spuse Nick Adams. MĂ găsești lîngă bucinișul Ăla mare care a fost trăznit. Ăla prăbușit. De la golf o ții drept Înainte. Îl știi? E pe scurtătura spre șosea. — E mult prea aproape de casă. — Nu vreau să te pun să cari prea departe lucrurile. — Fac cum zici. Da’ nu risca, Nickie. Ce mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Era mult sînge. DÎra de pe copaci, frunze și viță strălucea la Înălțimea capului lui David, și mai era una, mult mai joasă și Întunecată, care puțea din cauza măruntaielor din stomac. — În plămÎn și-n stomac, spuse taică-său. Îl găsim prăbușit sau prins pe undeva; la dracu’, măcar așa sper. Îl găsiră Împotmolit, cuprins de o suferință și o disperare așa de mari, că nu se mai putea mișca. CĂlcase-n picioare desișul din care se hrănise, după care tăiase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Biciclistul din spatele lui acceleră și imediat auzirăm focurile trase de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu prea mult. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
copiii tăi, răspunde Dănuț în gând, după datină, Micii Serenade, crucindu-se pripit, de trei ori, cu limba, peste arcul inferior al mandibulei. Se aflau la mai puțin de o sută de metri, de ieșirea către structura podului dezafectat, parțial prăbușit și închis sine die circulației mașinilor, pod traversat de străvechiul Drum al Oilor, în amonte, pe deasupra undelor murdare ale Dâmbului, curgând dinspre Obor. Locul în sine, pârjolit și văduvit de orice fir de vegetație se numea, cu deplină îndreptățire, " Pute
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu mai este nimic de făcut, aici. Nimic, nimic... Hai! Nu există remediu. Rănii lui, nu i se mai poate face ligatura. Cel puțin, nu în timp util. Împingându-l pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
legătura și l-a slobozit! Păzea...! Ăilalți dau peste noi! răcnește Dan. Pe nevăzute, Fratele intuiește cum Poetul proiectează de-a-ndăratelea, preventiv, un dupac ushiro-geri, în masa puhavă de cadavre ambulante. După care, Lunganul se azvârle fără să pregete asupra Avocatului prăbușit, acoperindu-l protector pe acesta, cu propriul său corp. Stăpânul meu va poci și va închirci omul, după chipul și după asemănarea lui! scandează Șobolanul. Apoi, va stârpi de pe pământ și din ape toată făptura, vietățile cele ce mișună, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe lângă ea. Din spirit de emulație, alți câțiva băieți mai frumușei își găsiseră și ei câte o prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu vitrine mizere. Pe toate gardurile erau scrise porcării cu cretă colorată; în centrul pieței, strivind-o pur și simplu, se înălța statuia unui dorobanț, pe un soclu care, doar el, era mai mare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac prăbușit. Când am ajuns lângă el, mi-a dispărut toată veselia. O clipă am rămas descumpăniră: trunchiul avea diametrul cât înălțimea mea și părea pe de-a-ntregul putred. ! O viermuiala de furnici carnivore, roșii, cu clești foarte vizibili, se scurgea printr-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și Încetează. Nu se aștepta să-i fii recunoscător, dar ai putea măcar să nu faci circ. Intrați În cameră, care e Însorită, Încinsă și foarte mică. Foarte. Există două paturi simple, separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună de cîteva ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă ce i se spune cu o figură flegmatică, superioară - sînt convins că Își bate joc de noi. În cele din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și trase din spatele lui John Robert un scaun cu speteaza dreaptă, dar foarte șubred, pe care-l plasă pe o scoarță neagră, deșirată, din fața căminului, și se așeză pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un rânjet care putea fi luat drept o expresie de extremă durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lungime de undă cu acest ecou al pașilor pierduți ― proustieni, am zice ― se produce odată cu imersia sau, dacă vreți, cu ostracizarea sa Într-un timp din lăuntrul timpului, Împrumutând, de pe luciul oglinzii, trăsăturile funambulești ale unui pitoresc Icar În vogă prăbușit tot mai mult În sinea lui. Transfigurat astfel, Marian Constandache investighează câmpul de tensiune emoțională a acestui timp individual, adică revitalizează și poate că și ierarhizează un Întreg complex de senzații difuze ce se identifică/suprapun cu intenția de a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ajungea. Mai mult nici că îmi trebuia. Era cazul să mă car de aici. Ceea ce am și făcut. Iar ce am mai apucat să zăresc mai înainte ca ușa să se închidă în urma mea au fost numai imaginea de ins prăbușit psihic a ofițerului, figurile crunte ale subofițerilor și poza de clovn a inculpatului. Care nu se mai putea opri din râs.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
În ultimii 10-15 ani au proliferat „Jurnalele", „monografiile". Românii, dezmeticiți din interdicția cuvântului liber, au început să-și depene amintirile din „epoca de aur", să-și refuleze -, spre știința generațiilor care le urmează, suferințele, idealurile neîmplinite, visele încătușate, zborurile prăbușite. Astăzi trăim pe toate lungimile de undă o vreme a amintirilor generației care a suportat consecințele celui de al doilea Război Mondial, și fiecare istorie personală face parte din istoria țării noastre, în completarea sa binevenită. Dacă amintirile unei veți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
minte ca secvențele unui film aminteam involuntar. ieftin de Primisem care-mi o nouă scrisoare în care ea mă înștiința prin vorbe absente și ofilite că totul s-a sfârșit, că nu mai poate continua așa. Era singură și deprimată, prăbușită chiar și revenise la Peter, deși nu simțea pentru el ceea ce simțea pentru mine. Mă sfătuia grijulie să nu fiu gelos, să o înțeleg că nu poate trăi în singurătate, spunându-mi chiar că s-ar putea să se casătorească
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Între sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta un costum cenușiu șifonat și lăbărțat, care-i venea destul de bine și care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]