1,967 matches
-
Nu vă înșelați, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune”1. Asemenea relații îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimțite, se depărtează cuvioșia lui și este prădată puțin câte puțin bogăția bunei-cuviințe preoțești, și la urmă se va afla și el gol de toată cinstea și respectul din parte celor păstoriți de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Și
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
scrie, Dar eu fac iar aluzie la noi Prinzând un vers pe cerul din hârtie Că-n urma lui vin rimele în ploi. Zăpada poate oarbă să mai cadă Într-un defect al vremilor acut, Dar noi suntem a veșniciei pradă Ce-n stele cenușii ne-a prefăcut. Azi de răsare soarele-n furtună Nicicând durerea nu ne v-a-nsoți Chiar dacă-n inimă glasul răsună Din vorbe gri aduse peste zi. Poștașul poate să aducă nemurirea Pusă într-un colet sentimental, Dar
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
din octombrie în iulie o să țipe A putregai și-a lacrimi, prin visele lumești. Și-o să-mi revii zadarnic, la patruzeci de grade, În cîte-o-nchipuire, de cîte-un somn furat, Și-am să te rog revino cînd frunze-or să mă prade Ca o salvare veche, dintr-un tomnatec pat. Citește mai mult Simt că se-apropie vara, o simt în amintireaCelui pierdut prin frunze și răstignit sub ploi, Cînd cenușia toamnă mă scufunda-n iubireaUnui destin de rană, lucrînd în amîndoi
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
toți și cer, populistul își dă seama că nu are de unde lua și da, începe să-și retragă promisiunile; oamenii devin iresponsabili; oamenii așteaptă chilipiruri și se asociază cu acești oameni, devin o turmă, le este teamă să nu fie prădați de stat și devin ei prădători; apar escrocii, starea de dezamăgire a oamenilor, de lipsă de speranță, neîncredere, haos. Și ceea ce prognostichează unii analiști și este cel mai rău: „neîncrederea în democrație, în economia de piață, în libertate, și care
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla întâlnită. Asta îi îngrașă: ciupitul. Furtișagul. Găinăriile, fiindcă nu sunt capabili de o lovitură în stil mare. Am curaj să las Banca nepăzită, nu o va prăda nimeni și nici portofele, din buzunare, nu prea se fură, pe aici. Se gândesc doar la învârteli care să le păstreze o aparență de oameni onești. Pentru a-și permite să arate cu degetul spre alții. Spre mine. Spre Primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gândi el cu amărăciune. Parcursese vreo douăzeci de pași când, din nou, glasul Îl chemă. — Așteaptă, oprește-te! Dar, de astă dată, sunetul părea diferit, de parcă i s-ar fi adăugat un ecou. Mai făcu vreo câțiva pași, clătinându-se, pradă amețelii. Încerca senzația că nu era singur, aceeași senzație pe care o experimentase cu câteva ceasuri În urmă, În chilie. — Ce... șopti deconcertat, În timp ce o lumină strălucea În jurul lui. Simți cum o mână Îl Înșfacă de braț. — Oprește-te, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de neîncrederea lui. — Unul din soldații pe care Îi plătesc să ne protejeze are o rubedenie În armatele papei. Bonifaciu se pregătește să pornească spre orașul nostru cu scopul aparent de a face pace, dar cu țelul adevărat de a prăda și de a răsturna Comuna În favoarea Negrilor. Pentru noi, calicii, orice schimbare a norocului Între partide contează prea puțin; dar pentru unul ca domnia ta ar putea Însemna viața. Fugi, cât Încă nu e prea târziu. Existau motive de Îngrijorare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei. Acum avea, În sfârșit, ocazia de a privi de aproape trupul acela statuar care Îl stârnise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
umeri. — Dat fiind că pari să fii cineva, poate că e bine să faci o vizită cardinalului: va ști el să te lămurească. Intră. Dar ai grijă să nu Îl stingherești. Dante trecu de ușă fără măcar să-și dea seama, pradă unei mânii oarbe. Să ajungă să treacă o ușă În orașul său, al cărui prior era, cu permisiunea unui ticălos francez! Dacă ar fi privit pe cineva În acel moment, l-ar fi preschimbat În stană de piatră, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima. Cel mult, putea să fi prădat prăvălia profitând de moartea spițerului. Se pregătea să Îi ordone lui Bargello să Îl elibereze pe nenorocit când un gând Îi curmă vorba. Era just ca Giannetto să petreacă un sfert de ceas neplăcut, pentru viața lui imorală. Apoi, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sugerează ceva? Dante scutură din cap. Părțile mozaicului, semnul pe de cadavre, licoarea liniștitoare din Asia, stirpea Împăratului Frederic... Numărul acela nu doar sugera un mesaj de moarte. Îl urla. Se pomeni În stradă aproape fără să Își dea seama, pradă unei neliniști crescânde. Crima Îl fascina. Dar era oare just să Își dedice Întreaga lumină a minții faptei rele a unui singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay. Cu acestea, istoria oficială a cavalerilor templieri ia sfârșit; Începe legenda. Și Începe spectaculos: blestemul vituperat de către Jacques de Molay la adresa regelui și a Papei pe rugul aprins prinde să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-ntrebi poate ce caut pe-aici. Ducatele italiene trec printr-o grozavă criză economică, o ciumă, și cu toate că aveam pe diplomă „magna cum laudae”, nu m-am putut angaja la nici un duce. Așa că m-am întors acasă la vechile obiceiuri: prădez pustietățile și mă hrănesc cu visuri. Dacă drumul domniei-tale nu o ia prea pieziș față de al meu și dacă inima nu ți-e prea înfricoșată de arătările oamenilor mei, atunci rogu-te să-mi fii oaspete împreună cu tovarășul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul mai bun în el: capacitatea de a ști cine ești ca să știi cu cine te-nsoțești. Dar ce s-a întâmplat, pentru numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Preotul pentru că dădea bani la biserică, Amália pentru că știa totul despre alde ăștia, țăranii pentru că nu cumpăra slănina lor râncezită, partenerii lui de afaceri pentru că nu trăiau pe spinarea lui, apoi polițaiul pentru că afla întotdeauna doar din auzite când era prădat, fiind că nu-i scria niciodată reclamații ca lumea. În ziua aceea am văzut prima oară un om îndrăgostit. Iosif și Fratele său m-a luat de braț: — Hai să-i lăsăm pe bătrânii ăștia - mi-a spus și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care puteam pune la respect până și pietrele? Nu știu și nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea și încleștarea noastră în încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mine, într-o liniște devenită deodată perfectă. Nimeni nu îndrăznea să mai miște, ca și cum personajul acesta fabulos ar fi fost adevăratul stăpân al tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
simțit deodată că mă mustră conștiința și că trebuie să mă justific în fața lui. Probabil, aceleași mustrări de conștiință le are și un hoț care, întâlnind un vechi tovarăș de hoție, se simte vinovat în fața acestuia că nu și-a prădat încă binefăcătorii. După înjurătura de salut, i-am povestit că desele mele întâlniri cu această femeie (cu Sonia, adică) se explică prin voluptatea pe care ea, chipurile, știe s-o trezească și s-o satisfacă într-un mod buimăcitor. Dualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bărbați să stea de pază lângă foc. Sunt prea multe primejdii în întunericul nopții, spunea șeful, ca să nu ne luăm măsuri de siguranță. În afară de sălbăticiunile pădurii, mai sunt o grămadă de animale cu două picioare care abia așteaptă să ne prade de avutul nostru. În timp ce vorbea, trăgea tacticos din pipă și își mângâia chimirul lat unde stătea punguța de piele în care adunau grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au servit cei doi această informație? Vor să-l îndepărteze de soluționarea cazului? Nu, exclus. Cel puțin în privința Ilenei era absolut sigur, nu o putea bănui. Știa că ea crede cu tărie în superstiții, și deci se putea lăsa lesne pradă unei asemenea idei, dar Calistrat? El ce interes avea? Eh, probabil nici unul. Un bătrân în pragul senilității care își dă și el cu părerea. Dar, de unde știa de disparițiile din Baia de Sus? Să-i fi spus Ileana? Foarte posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era loc de popas, era acolo și o cârciumă cu han, numită „Crâșma lui Scridon”, proprietatea postelnicului Scridonică. Herțanu care stăpânea și o parte din moșia Mărăști, restul fiind a răzeșilor mărășteni. Hanul și crâșma, așezate între păduri, erau deseori prădate de hoți. Veniturile aduse proprietarului erau nesemnificative, fapt care a făcut ca afacerea să fie lichidată, deși pentru popasul călătorilor era un loc cu priință. Acolo, în jurul hanului, și-au găsit loc de popas și înnoptare bejenarii bucovineni, urmând ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de pază: primăria, școala, prin sat și la curte, la Sterian. Desigur se făcea de pază, dar de către cei din Filipeni - Slobozia și la curtea Rosetti. La „Curte” erau trimiși doi oameni, dormeau acolo, iar când a fost să fie prădat curtea lui Sterian, nimeni nu a auzit nimic. Ordinele venite de sus, de la prefectură, de la guvern, hotărârile consiliului local, erau aduse la cunoștința cetățenilor de către „vătăjelul” primăriei. Era om de serviciu și guard comunal. În mijlocul satului striga cât îl ținea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
II-lea -, spaniolii sunt alungați din Țările de Jos, eveniment mult mai important și mult mai puțin celebru decât primul. Flota engleză, nou-apărută pe mări, având în fruntea ei mari căpitani ca Francis Drake și Thomas Cavendish, își propune să prade aurul spaniol adus din America. în 1588, invincibila Armada spaniolă, greoaie și prost înarmată, naufragiază în fața coastelor Angliei; două treimi dintre marinarii și navele ei se scufundă sub ochii echipajelor de pe vasele englezești înarmate cu tunuri mult mai precise. Atlanticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
legi și fără poliție, ale cărei principale victime vor fi infranomazii. Victimele hiperimperiului: infranomazii într-adevăr, hiperimperiul va face ca piața să triumfe la scara întregii lumi, dar nu va duce la dispariția sărăciei, căreia îi vor cădea în continuare pradă un număr din ce în ce mai mare de oameni; cei pe care-i voi numi infranomazi, care vor trăi sub pragul sărăciei, deci cu mai puțin de doi dolari pe zi, vor depăși ca număr 3,5 miliarde în 2035, față de 2,5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]