325 matches
-
hanger la brâu, sărea gardul în curtea vreunui gospodar și se repezea la câine, încăierându-se cu el, încercând să-l castreze pentru a răzbuna rușinea familiei și moartea fiicei sale. Se întorcea la castel, în toiul nopții, rupt și prăfuit în încăierare, zgâriat și mușcat de câini sau ciomăgit de țărani. Trofeele le colecționa cu grijă, păstrându-le în borcane cu formol, înșiruite pe rafturi în mica încăpere care-i era destinată. Dimineața, sosea gospodarul la graf, cerând furios să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari dimensiuni într-un muzeu. Își turnă într-un pahar prăfuit din lichiorul dulceag și roșiatic de pe masă. Se trânti în pat și rămase cu privirea în tavan. Așteptă. În mai puțin de jumătate de oră totul avea să se termine, iar planul său se va dovedi a fi planul unei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai energici și mai sănătoși, comunicarea interumană deține un rol deosebit în menținerea echilibrului vieții. În Forever am găsit ceea ce căutam: energie nouă și prieteni noi pe care i-am lăsat să-mi invadeze sufletul și mi-au umplut golurile prăfuite de ignoranță. Forever este pentru mine un curent continuu și mă alimentez permanent, Forever nu înseamnă doar niște produse de calitate, mai înseamnă și o terapie de grup foarte benefică pentru întărirea și echilibrarea forțelor fizice și psihice, mai înseamnă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în acele timpuri străvechi, dacă nu vom înțelege acest lucru, toți suntem destinați să ne crucificăm singuri. Evoluția pe verticală presupune folosirea puterilor interioare și nu mă refer la mușchi sau oase, mă refer la diamantul nostru neșlefuit din interior, prăfuit de ignoranța derivată din neștiință. Degeaba ne rupem oasele muncind zi și noapte fără discernământ, dacă nu apelăm înțelept la forța incomensurabilă din interior sau mai direct spus, La Dumnezeu, sau cum vreți voi să-i spuneți, atunci rezultatul o să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
deoarece cineva va primi acel zâmbet și ne va răspunde în același fel. Un zâmbet poate face mare diferență în viața noastră. Am punctat un pic despre acest minunat lucru, care este zâmbetul, deoarece majoritatea l-am uitat prin sertarele prăfuite de amărăciune. Consider un handicap sau mai bine spus o boală urâtă, lipsa zâmbetului de pe buze, nu costă nimic să zâmbești, este totul gratis și inepuizabil și nici nu poți ști vreodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău. Dumnezeule
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii Domnului. Cu crepidele prăfuite de‑atâta drum, având aceeași rostire, de parcă luaseră Învățătură din aceeași carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu câțiva pești. Unii te Încredințau că‑l văzuseră ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele... O rază prăfuită prin toate furnica. Și dârdâind sub brumă și colții de migdale Rahatul părea urmă de-ngheț după topit. Un candel cât o nucă, prin perne de halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă. Cuiburi albe, perini albe." (Caligula) Variațiuni pe aria De-acum, eu nu te-oi mai vedea: " Mai mult tu nu vei mai vedea(!) Nimic, nici cer, nici flori, S-au prăfuit în zarea ta Ca niște nori." Dar printre mari baloturi de mărfuri din Sud și din Nord, pe acest chei de schimburi literare al Cuvintelor potrivite, câteva (foarte puține într-un volum de 100 de poezii) veritabile insule de azur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la cei mai orbiți disprețuitori contemptori ai Harului, aurul odăjdiilor dezbrăcate se amintește, posomorât numai. Inerțiile materiale ale acestei muze o coboară la adevărate pastișe eminesciene. " Mai mult, tu nu vei mai vedea Nimic, nici cer, nici flori. S-au prăfuit în zarea ta, Ca niște nori." (Doliu) " Am luat ceasul de-ntîlnire Când se turbură-n fund lacul Și-n perdeaua lui subțire Își petrece steaua acul." (Melancolie) " Vino, joc de vorbe goale, Suntem singuri. Ce să-i spun? Numai gura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înserează - Într-un departe nins era tot așa. În adevăr Și înnoptate zângăniri, Apoi va avea loc un bal, Sau o serbare de spiritism, Atâtea sunt de făcut... Când tu apari numai ca amintire. Cum ninge repede, repede! Umbra Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntîrziată, Vei scrie, altă dată
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dragostea? Nu prea pricep. „Nu-i greu deloc de priceput. Eu am în vedere dragostea față de trecutul neamului din care te tragi și ne tragem.” După acest scurt dialog cu bătrânul călugăr, încep să răscolesc și mai cu sârg hârțoagele prăfuite de pe rafuri... Printre ele găsesc un act din 13 mai 1629 (7137), în care este vorba de un diac domnesc. Citesc și simt că mă trec fiorii la cele spuse de Miron Barnovschi voievod: „Adecă domniia mea m-am milostivit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
soluțiile cele mai nimerite la toate întrebările. Ce spui tu o fi fost adevărat cine știe când. Iar chestia cu destinul cred că trebuie scoasă. BUFONUL: I-auzi! Închipuie-ți că secretarul nostru literar ar găsi, aruncat pe un raft prăfuit din subsol, un text cu file unse și cu tartaje scorojite. Îl citește, pocnește din degete: Da' știi că asta-i bună?" Îl dă domnului regizor, domnul regizor se duce la domnul director, domnul director dă din cap, adică da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu Elsa. I-aș fi dat mână liberă în toate. Ființa care se afla lângă mine era singurul lucru pe care îl vroiam pentru mine. Și acum o luam cu mine, o duceam pe autostrada care devenise mai lină, șiruri prăfuite de oleandri se vedeau pe margine. Lumina se schimbase, ziua se topea în noapte, contururile erau mai puțin nete, dar poate mai profunde, chipul Italiei părea aproape violet. Mâna îi alunecase pe scaun între piciorul meu și al ei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nimeni nu trebuia să știe cine sunt. Vreau să spun, doar nu mă apucam să bat toba cum că sunt fata vecinului care i-a fentat cu scaunele Chippendale acum nu știu câți ani. M-am întors și am pornit pe cărarea prăfuită spre castel. Poate o să dau nas în nas cu Micuțul Conte, mă gândeam. Nu-mi mai păsa. Probabil chelea și purta pantaloni din aceia îngrozitori, reiați, de-un roz țipător, și ciorapi cu buline din aceia atât de îndrăgiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Belerofon n-a recunoscut În sîngele Himerei care-i mînjea mîinile singurătatea care-l aștepta. Acum aventurile și eroismul tinereții au trecut și a venit momentul cînd el trebuie să recapituleze. Se Întoarce cu fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat să urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
din ele, că sunt mereu împreună. Spune-le să-i trimită pe cei mari la subsol în seara asta. Ajută-le și ia câțiva elevi cu tine ca să-ți vină mai ușor cu paturile din pod. Cred că vor fi prăfuite alea. Vă descurcați voi. Da, Corvium. L-ai văzut pe Soliteraj? Pe cine? Nimic. Mai vorbim. Luați și vă culcați după ce terminați de aranjat cu dormitul elevilor! Ne despărțirăm fără alte cuvinte. Unde era Soliteraj? De ce nu venea? Oare pățise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o conversație timidă. -Ți-am întâlnit numele într-un ziar județean. Ești autorul unei poezii:”Iubiri virtuale”? -Da.Dar nu sunt poet.Nu sunt nici clasic,nici modern.Sunt pseudo-poet.Scriu,mă publică și mă citesc singur.Nu vreau să mă prăfuiesc pe rafturile unei librării sau unei biblioteci. Ce se întâmplă cu Alinta? Cu mariajul ei? -E o situație tensionată.E dificilă,dar nu și incorigibilă. Are sentimentul că Jan n-a încercat mai mult...Văd că-ți place poezia. -Da
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
poți înlocui. Era clar că se adresa Ilenei dar inspectorul știa că era vorba despre el. Vru să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți? se hotărăște într-un târziu să mă ia în seamă bătrânul, care timp de vreo două minute m-a lăsat să mă lupt cu câinii. Din București, aici stau la Sevgin, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
timpurie, cu ploaie acidă, ca să-mi aduc aminte de vinul luat din Constanța din gară - cald, dar roșu, deci merge. Descind cu el în bucătăria gazdei mele, supraîncălzită ca iarna. Nu mai trebuie să spun nimic când apar cu sticla prăfuită sub braț, ea scoate numaidecât din dulap cănile grosolane și le trântește de masa veche de lemn. După primele guri de vin taninos, i s-a dezlegat limba și a început să-mi povestească de ofurile ei cu vecinii țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mama tot striga în spatele tatei: „Nicule, unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum umbla verile cu trenul personal cu sora ei, ocupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]