1,526 matches
-
pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să ajungi la cât mai multe piersici coapte. Alea care sunt încă atât de fierbinți încât ar topi cuprul. Cum stă în vârful picioarelor, cu brațele întinse, îi poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca să i se pară nouă și excitantă pentru încă puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tulburat profund pe Adam. Devenise el oare orfan o dată, sau de două ori? Era un adevărat orfan, unul mai de plâns decât ceilalți? Ajuns acasă, a consultat dicționarul lui Karl, care rămăsese pe etajera cea mai de sus și mai prăfuită a bibliotecii, asemenea unei relicve uitate, interzise. Poate că În olan deză n-ar mai fi fost atât de orfan. Își amintise cum era denumit orfanul, așa că Îl găsise repede. Explicația era Însă plină de cuvinte pe care nu le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
anilor care urmau să vină n-avea să aibă parte de liniște, ci doar de o cumplită nesiguranță. Iar asta numai și numai din vina ei. Vina ei. S-a gândit și la Adam. Pe fereastra deschisă privea maghernițele mahalalelor prăfuite și mulțimea celor care umpleau străzile dând din coate să-și facă un locșor al lor. Gândul că Adam ar rătăci de unul singur prin locurile astea și că ea Îl lăsase În voia soartei o frământa și știa că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pisica. Pe Carmina o izbi aerul stătut din încăpere. O clipă îți simți încheieturile moi, credea că-i gata să leșine. Porni spre locul unde tocmai fusese invitată, se așeză picior peste picior pe scaun, cercetă în pripă biblioteca veche, prăfuită, plină de cărți ce păreau că zac acolo în nemișcare de ani și ani și tocmai acea stare statică, suprasaturată, crea o senzație de tensiune, de amenințare, poate tocmai în acele zile, între paginile cărților se produceau reacții de macerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de mulțumire. Un pinguin mai bătrân m-a invitat în Regatul Pinguinilor. Acolo, am văzut bijuterii, galbeni, haine, parfumuri, cărți și multe alte obiecte. Un spirit m-a îndemnat să iau un obiect dintre acestea. Am ales o carte mare, prăfuită, sperând că-mi va fi utilă. Apoi, acel spirit mi-a spus să folosesc obiectul luat. Am început să citesc cartea ilustrată cu animale de tot felul. Apoi, am invocat spiritul care mi-a spus că-mi îndeplinește trei dorințe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei crăpate, de timpul ne iertător, dintr-o carte cu coperte colorate, dintr-o carte cu imagini care și astăzi ți se derulează în memorie, dintr-o carte din care mult mai târziu o găsești în nu ști ce colț prăfuit al podului; este basmul citit la gura sobei în fapt de iarnă. Patria se oglindește în steaua căreia i-am dat numele meu și pe care am ales-o pentru totdeauna steaua mea; se oglindește în cerul cu lună și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare confuză de iritare și voluptate. Trebuia să urce de fiecare dată pe un podium vechi, prăfuit, Înconjurat din trei părți de scaune și bănci pe care se Înghesuiau elevi și părinți emoționați, importanți sau numai curioși, dar respirând cu toții cu stoicism același miros greu de crini albi. Privea nedumerit În jur cu ochii săi bulbucați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Un Dumnezeu pe dos, cum ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea darurilor, gata să-l Îmbrace În orice clipă și să dispară din nou pentru o vreme, așa cum cândva făcea bărbatul ei urcând cu crema de ras pe obraz În „Molotovul” cu prelată, prăfuit și plin cu tovarăși: lupta pentru colectivizare era În toi și orice Întârziere putea primejdui viitorul de aur al omenirii spre care ei se Îndreptau posomorâți ori mahmuri, ținând pe genunchi servietele de vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de un Vef adus de la ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse Încă bacalaureatul, Grațian era acceptat fără nici o rezervă de boema care frecventa barul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
7. Se Întâlniră În modul cel mai banal cu putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei făcea trimitere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi luă haina din mâini și, după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
detensionării arcurilor, datorită consumării lente a combustibilului pe măsură ce mașinăriile unei vieți trăite într-un anumit fel, în anumite locuri și din anumite unghiuri sunt oprite, se strică sau se sting una câte una. Durează ceva timp. Uneori, dai peste luminile prăfuite sau peste bâzâitul electric al mașinăriei cuiva - poate la multă vreme după ce te-ai așteptat să ți se întâmple asta -, ce continuă să funcționeze, singură în întuneric. Continuă să-și facă treaba pentru persoana care a pus-o în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau dreapta? Am ales coridorul din dreapta. Am pornit-o prin întuneric, pipăind pereții, încercând clanțele atunci când degetele mele fremătătoare le întâlneau. Am dat peste o ușă deschisă și am străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi ale tastaturilor de computer și ale lămpilor de birou erau încă vizibile sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lângă mine, am răsucit reportofonul în mâini. Dusesem o viață detașată și atent controlată - cu toate detaliile plănuite, încercând să fiu tot timpul în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și oamenii din trecut - o viață de șaisprezece luni de fapte prăfuite, povești statice și tăcute săpături arheologice. Dar ziua de astăzi schimba totul. Lumea din jurul meu se transformase într-un lichid încins, viu, zvâcnind de întâmplări reale care se petreceau acum și care-și întindeau necunoscutele degete ale posibilității spre viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ani, avea un jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei, nici ea nu-i mai brează. Se opri preț de-o secundă. — Nu era. Își feri privirile. Aici jos pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcea să stau liniștit, sub observație. Trebuia să-mi găsesc motanul. Am întins mâna în spate și am scos la întâmplare o carte din peretele-raft. Când mi-am retras-o, am văzut că țineam între degete o carte de buzunar prăfuită, dar cu aspect modern, intitulată Găuri și superficialități. Am frunzărit paginile fără interes, neobservând nimic în mod special. M-am urcat cu genunchii pe scaun și m-am răsucit, uitându-mă cu ochii mijiți prin gaura rămasă în peretele-raft. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cumpăra bilete de la o companie aeriană, dacă ți se face chef de zbor, decât să lași un hipogrif să-ți citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
albastru pare iluminat dinăuntru. Pe scenă un personaj nou. Poartă un tutu rozaliu și pantofi de balet. La spate i se zbat și zornăie din când în când, ca niște scuturi, o pereche de aripi cu schelet metalic, anemice și prăfuite. Face o reverență largă...) Eu sunt îngerașul protector al Pulcheriei de când era mititică. Nici nu pot să-mi imaginez cum m-au găsit după atâta vreme, dar m-au chemat aici în fața d-voastră ca să vă fac să înțelegeți sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu sculptate, ci vii, pentru că respirau, zâmbeau, aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite sau lucioase, stropite sau rupte în funcție de locurile dincotro veniseră și împrejurările în care fuseseră surprinse. Trecu pe lângă ele fără să declanșeze nicio reacție atunci când le atingea fără voie și se opri în fața ceasului-pendulă, care ticăia monoton. Fără să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]