1,618 matches
-
de m-am stricat!" (gandul.info; în citat apare varianta populară a se rîde, în care pronumele reflexiv e o marcă de intensitate, de participare). În momentul de față, verbul intensificator cel mai frecvent în registrul familiar este a se prăpădi, concurat de familiar-argoticul a se sparge. De fapt, în construcția consecutivă se manifestă sinonimia foarte bogată a actelor de distrugere, care poate produce și alte superlative, mai rare: ,am râs de am crăpat" (forum.itbox.ro), ,valeeeu... am râs de-
Efectele rîsului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10866_a_12191]
-
de impulsurile anomaliei. După ce am menționat parodierea blasfemică a ritualului religios, să cităm limbajul curent al torționarilor în care, indenegabil, setea sălbatică de putere se împletește cu devierea maladivă, de coloratură sexuală: "Schingiuitorii încalecă pe unii dintre noi și se prăpădesc de rîs. ŤF... vă căpitanul și comandanții voștri. Unul să nu mai iasă la tinetă fără tăbliță de săpun cu demascarea din dimineața asta. Dacă nu vreți să vă turnăm noi ciomege cu nemiluita, turnați-vi-i pe bandiți care
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
vrut. Poate că n-aș mai fi știut niciodată de el, dar prin decembrie, se pregătea de Crăciun și voiam să-i fac mamei un cadou, rătăceam prin Taica Lazăr unde rămăseseră incă - gândește-te, suntem în 1953 - câteva magazine prăpădite de tricotaje... din față-mi apăru o pereche ciudată pe care nu mi-a fost greu s-o recunosc: Balduin, fără eterna pelerină, pur și simplu cu un hanorac kaki din pânză de cort, cu un bonet de lână pe
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
și a fost ales primar. Iată un om curajos, care a rupt definitiv relațiile cu PSD-isiti și vrea să facă treabă bună pentru noi, au gândit cei mai multi (și naivi) bucureșteni. și eu l-aș fi votat, numai să nu se prăpădească săracul de atat supărare pe care o afișa vizibil. Vocea puternică și îngroșata sună cam a mahala, și limbajul la fel, dar ce contează? Tot vorba romanesca spune că lupul paru-și schimba, dar năravul - ba!. S-a schimbat omul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
neobservată pe corp putea duce la moarte. Lucrăm deasemenea cu acid peracetic și cu nitrometan, primul fiind explosiv iar al doilea un intermediar pentru explozibili. Profesorul Drimuș mi-a explicat, amar, că dacă în cazul unui accident s-ar fi prăpădit un fiu de muncitor, ar fi fost o mare încurcătură, pe când în cazul meu, țara ar fi scăpat de un indezirabil... În acea perioadă tristă am gustat, pentru puțin timp e adevărat, o plăcere aparte: producătorul TV România Vlad Batca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
I-am primit, la drum de seară Și-au vrut să mă dea afară Chiar din propria mea casă Lua-i-ar mumia cu coasă... Ai fost un simplu primar Diliman și colivar De mine te-ai milogit Ca ultimul prăpădit M-a cuprins un fel de silă Nu știam că ești reptilă De la pensie te-am luat Te-am spălat, te-am pieptănat Și-apoi te-am despăduchiat Eu te-am curățat de rapăn Pe burtă și gîtul țeapăn Dar
CV Tudor, atac furibund. Cine e ”Cancer pe două picioare” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30921_a_32246]
-
verde lucios, draperiile grele zmeurii cu franjuri și ciuberele cu palmieri. Savițki, cunoscut în școală drept un tip neînfricat, scuipă plin de entuziasm în ghiveciul în care era plantat un ficus. Ippolit și cel de-al treilea gimnazist, Pîhteev-Kakuev, se prăpădeau de rîs. - Da’ ficusul ai putea să-l ridici? îl întrebă Ippolit, privindu-l cu respect. - Oho-ho-ho! răspunse forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să poți! îi șopteau
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
Lansari [Corola-blog/BlogPost/95116_a_96408]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de rîs, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
Lansare de carte Cristian Tudor Popescu, 16 martie [Corola-blog/BlogPost/95125_a_96417]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
Cristian Tudor Popescu [Corola-blog/BlogPost/95138_a_96430]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
Lansare De Carte [Corola-blog/BlogPost/95143_a_96435]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
16 Martie 2010 [Corola-blog/BlogPost/95139_a_96431]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
Cuvinte Rare [Corola-blog/BlogPost/95137_a_96429]
-
Hurezeanu. „Aflată la limita dintre publicistica și proza, inspirată din cea mai strictă actualitate, dar trecută prin filtrul imaginației unui scriitor cu experiență, cartea lui Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui
Libraria Alexandria [Corola-blog/BlogPost/95136_a_96428]
-
Ființa fetei iubite îl acaparează total, o regăsește pretutindeni, ca într-un panteism pe care ea îl domină în mod absolut. înflăcăratul e un senzual (,noapte bună trupului tău drag", ,spune tălpilor picioarelor tale că le iubesc nesfârșit și mă prăpădesc de dorul lor"). Și iarăși câte o țâșnire aproape neașteptată: Mi-e dor de tine așa cum ți-e foame de pâine." Marin Preda scrisese Moromeții cu vreo cinci ani înainte, depozitase manuscrisul într-un sertar și nu mai voia să
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
șarpele niciodată n-ai să fii în rând cu lumea din vorbele ei, ca din semințuri, crește damnația, ușoară ca spuma, grea ca pământul cărarea ta nu-i niciodată dreaptă hojma umbli prin păduri, peste haturi, prin ierburi hojma te prăpădești te păzește din ceruri doar pasărea Khaya dar cum adormi între ape, de vreun șarpe o da peste tine, și moartă te bat că, uite, de-o vreme steaua ta, pe cerul de noapte pălește iar suflarea ți-en gheare la
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
nu se pleca decât la armată sau în Capitală Am așteptat răbdătoare supersonice portocalii Anii zburau fluturându-și iluziile Ca florile pe rochia ușoară de vară a mamei Doar să le dau satisfacție ursitoarelor Care încă și-acum se mai prăpădesc de râs M-am mutat într-un melc cu ferestre spre sud Și vedere totală: cimitirul pe deal, oceanul la picioare Un secol nou de stele și cruci Dispariții ca o hipnoză în masă, nașteri cu dinții strânși Sufletul turnat
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
bine cum e treaba cu Rusaliile că nu aș vrea să zboare și cu vreun porc sau vreo vacă de-a mea! Zi-mi matale ce trebuie să fac ca să le împiedic! În timp ce Haralamb povestea toate acestea noi ceilalți ne prăpădeam de râs Leana îi răspunde: - Aoleu Vulpe! Păi tu nu știi? De când se pun Rusaliile, se duce lumea la biserică cu frunze de nuc și usturoi, să-l sfințească popa și până când zboară Rusaliile, se pun frunzele sfințite , prin casă
INGRID(6)- FRAGMENT (DEDICAT SĂRBĂTORII RUSALIILOR) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373608_a_374937]
-
unității medicale. Mira înțelese că Artemie ridicase această clinică cu bani proprii, că desemnase un consiliu director, recomandându-l pe doctorul Costin I... ca viitor manager. "Părintele s-a ocupat, exclusiv, de creșterea și educația mea, întrucât mama s-a prăpădit la nașterea mea. Am urmat școala în București, gimnaziul - la Silvestru, liceul - la Dimitrie Cantemir. De asemenea, tot în București, cursurile U.M.F. Până la majorat, am locuit în gazdă la o familie cunoscută părintelui. La majorat, am căpătat o garsonieră dublă
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
poți pricepe tot ce se vântură pe acolo. Cum se vântură, adică bate vântul, așa vrei să spui? Te credeam om serios,Taty și tu începi cu vânturile. Vânturi trag eu când mă doare burtica și Mamy râde de se prăpădește și-mi zice în glumă ,să-mi fie rușine. Ești de groază, Regy, dacă aude cineva ce prostioare îți ies din gurița asta drăgălașă? Învață să știi că anumite lucruri chiar dacă se fac, nu se spun. Ce educație primești tu
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
cămeșoi mare, înflorat cămeșoi are unchiul Bil și la gît are o bentiță de piele de care e legat un os de la o găină, așa cum are Janis Joaplin. Adică, mai bine zis, cum avea zănateca de Janis că s-a prăpădit anul trecut în toamnă ca și Jimi, numai că ea în octombrie și el în septembrie, și a fost mare nenorocire și mare durere pentru unchiul Bil moartea ghitaristului ăsta cu păr creț la care se uită ei în bar
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
astea. "Și eu și soțul meu am făcut donații și îmi pare rău că n-am dăruit mai mult. Întămplări potrivnice au făcut să pierd, de la o zi la alta, parte din spațiul de locuit și atunci mi s-au prăpădit mii de cărți, manuscrise, hărți, mobile ș.a. Pe urmă, în ce a rămas, au intrat hoții. Mă gîndesc, de aceea, că dacă ai șansa să fii înconjurat de lucruri frumoase și de preț dar ai și o vîrstă care te
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
adâncimea arătării, Și se-arunca din nou bezmetic Să-i captureze nentelesul. Dar chiar golita, marea frescă Îi aducea parcă aminte De ce se străduia să uite Când vindea sacii cu vedenii, Și se tinu atunci departe De catedrală părăsita, Pan’ prăpădi înavuțirea. Veni tiptil... dar la intrare, Simți o veghe că de înger, Si cand pătrunse în clădire, Văzu în jur tot ce furase. Înălțare Credeam că niciodată N-am să mă pot desprinde De trupul care tace Acuma că pământul
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
că toți 4 au adormit, o să vă apucați să-l faceți pe-al cincilea. N-o să reușiți, dar, măcar, după ce vor aprinde lumina, să vadă mai bine “cum s-a suit tati pe mami”, vor râde copilașii de se vor prăpădi. Pentru ei chiar e mișto de tot în vacanță. În vacanță cu prietenii gospodari Știți genul de viluță cu mai multe camere, bucătărie și living? Luați una de-asta împreună cu mai multe cupluri, în ideea că o să vă gospodăriți împreună
Vacanță de neuitat, în 4 pași, fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19084_a_20409]
-
Simona Tache Am râs de m-am prăpădit la acest post al lui Eugen Istodor. Bună de tot scena care începe la coșul de gunoi și se termină... nu vă spun unde, ca să nu vă stric surpriza.
La ce-am mai râs by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19459_a_20784]