448 matches
-
multă lume, în orice caz) se uită într-o sală obscură. Și ăia trăiau și ei într-un film la care se uitau alții, și așa mai departe. Îl zări pe Costel și pufni în rîs: tot în treningul lui prăpădit, tot cu bocancii-ăia cu ținte-n picioare, tot prost bărbierit... Cu ochii aceia care puteau fi și blânzi dar și grozav de severi, ochii lui negri și frumoși de bănățean. Și părul negru pana corbului, cu firul gros ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când i-l scoteai pe ultimul, domnule, cât era ea de cocota și aventurieră, roșea ca o porumbiță și-și îngropa fața-n cearceaf. Nu se fâțâiau, dom'le, cu țâțele scoase-afară în nasul bărbaților, mai ales al unor bolnavi prăpădiți ca noi. Rușine! Rușine să vă fie!" Pe când moșului îi ieșeau ochii din cap de indignare, fetele se topeau de râs, meșterind în compartimentele măsuței lor cu medicamente. Treceau pe la fiecare pat și lăsau pe noptieră, într-o scobitură specială
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe când ceilalți erau desenați musculoși, îndîrjiți, dar cam costelivi. Bineînțeles, dacă n-aveau ce mânca... Într-o compunere, Mircea îi prezentase pe copiii muncitorilor de pe-atunci așa cum și-i închipuise el: zdrențăroși, murdari, jucîndu-se prin noroaie în fața unor cocioabe prăpădite. Dar nu fusese bine. Tovarășa ascultase până la capăt, dar în cele din urmă spusese că nu era asa: copiii muncitorilor erau chiar de pe vremea aia curați și aveau haine îngrijite. Chiar dacă le cădea cîte-un nasture, mamele lor li-l coseau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o stradă pe care-o recunoșteau după o biserică galbenă și dărăpănată. Au mers și atunci mult pe strada aia, în miros de lături și de cârciumărese. Mergeai de ți se ura. De-o parte și de alta erau case prăpădite, putrede, cu mese acoperite de mușama scoase-n curte, cu copii în pielea goala printre straturi de flori, cu femei nemaipomenit de șleampete în capoate jerpelite, torul puțind într-un fel anume, nu ca la Tîntava, puțind a săpun de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tambur greu și câteva rotițe dințate, ca de ceas. Nu se lăsa până nu desfăcea totul până la ultima rotiță. Făcea din ele titireze sau "scărpinătoare" pentru când îl mânca spinarea. Când desfăcea însă un caleidoscop, cădeau din el câteva ciobulețe prăpădite și-năuntru se vedeau trei fâșii grosolane de oglindă. Nici o jucărie nu era mai dezamăgitoare când o desfăceai. Dar când te uitai prin vizorul ei și roteai între degete tubul de carton, era minunat, feeric: vedeai cum se fac și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decădea totuși într-atît încît să te aliezi cu viermele ăla de împărat. - Ce vrei să spui? mârâi femeia. - Să nu îmi insulți inteligența! Doar n-o să pretinzi că atacul tău n-arc nici o legătură cu ofensiva pe care aud că prăpăditul ăla de Bella vrea s-o declanșeze împotriva noastră, folosindu-sc și de niște extratereștri înfiorători! Oksana își încordă privirile, încercînd să vadă mai bine chipul celui carc-i vorbea. Schiță un pas, dar la numai doi metri în fața ei podeaua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ele, se văzu înconjurat parcă de o mică lume de fantasme. Imediat ce ochii i se obișnuiră cu semiîntunericul, constată că podeaua de pământ bătut și staulele erau încă presărate cu paie, iar pe ele stătea îngrămădită o mică populație de prăpădiți îmbrăcați în zdrențe. Unii dintre ei, care îl recunoscuseră în el, după haine - deși sfâșiate acum - și după felul în care se purta, pe ofițerul roman despre a cărui prezență acolo se aflase în toată tabăra deja de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amănunte - și ceea ce trăim noi acum. Lucru care mă face să spun: Și, totușiă Arta! (Fără electrolize, fără crize,/ fără Parthenonuri de cunoștințe stupide,/ fără scânteietoare parbrize,/ fără piramide colosale de ridicat/ în patru mii de ani,/ fără guzgani,/ fără prăpădiți și fără poze/ Arta,/ în mâna pală cu trei rozeă, cum ar spune un alt intelectual pe care puțini ar avea calitatea morală să îl întrebe: Ce a făcut atunci?). Nedreapta întrebare de mai sus m-a obsedat având în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
aluzii. Nu bați șaua. Nu. O cameră, spui doar, și clientul se prinde. Să fii simplu e o artă. Pare floare la ureche, dar pentru a agăța clientul ai nevoie de abilități argumentative la greu. Cicero era doar un oratoraș prăpădit. Întâi și întâi, tanti Magdalena își asigură ei necesarul de chiriași. Are trei camere pregătite special pentru indivizii de felul acesta. De teapa? Ea doarme în pod. Copiii și bărbatul și i-a trimis la țară. Bărbatul oricum e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că erau de beton? Hai mai sus, poate o fi mai sus! Nimic! Hai mai jos, iară coboară vreo două etaje! Iar nimic! Mă, ăștia ne-au furat mașina! Până la urmă am găsit-o, pupături, uite mașinica mea! Cea mai prăpădită din Viena! Stai așa, să-i pun un pic de ulei, stai să-i schimb și bujiile, că parcă nu merge prea bine. M-am moscolit, hai să plec! Haț, am ieșit, ne cere ăla tichetul! Era prima treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ai fi crezut? Tușica se preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul ei, ca să tragă perdelele de la fereastră, în cotlonul ăsta e mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și să ucidă. Dînd din colț în colț, un cîine cu un ochi scos se plimbă dintr-o parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce prăpădit ai ajuns Potaie, îi vine să-i strige dar se abține, se vede că te-a lăsat stăpînul, te și miri că încă mai trăiești. Cîinele parcă-l simte și se oprește, îl privește țintă cu ochiul pe care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care i au suflat-o neaveniții care aflaseră de ea, profitînd că el nu se mai putea mișca de acasă. închipuie-ți, Curistule, prin ce frămîntări a trecut urmărind totul în direct la televizor, cu cîtă neobrăzare își făceau mendrele prăpădiții ăia de comuniști sau turnători de mîna a doua pe care pînă atunci nu-i băgase nimeni în seamă. Deveniseră brusc vedete și revoluționari, cît de împătimiți păreau cînd își făceau proclamațiile, cînd anunțau noutățile bombă, cînd citeau tot felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
i-am ascuns ceva, să știi că nici vorbă, am discutat totul pe șleau, adu-ți bine aminte de Tricotajul, de chefurile de sîmbătă seara și de cele din apartamentul Bătrînului, revoluția mea a avut loc doar între zidurile astea prăpădite și atît, să-ți intre bine în cap, ciudat Părințele, eu știam altceva, versiunea asta n am înghițit-o pînă acum, n-o s-o înghit nici de acum înainte, se gîndește, am participat la miting și atît, mi-am dat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pahar, scoase o căpșună care se afla pe marginea paharului și o mâncă. — Păi, Bernie, cu siguranță ești un detectiv particular foarte bun, dacă lucrezi pentru Hermann la ceva atât de important. Eu credeam că voi sunteți cu toții niște omuleți prăpădiți care vă țineți după soți și vă uitați prin gaura cheii ca să vedeți ce pun la cale, pentru ca apoi să le spuneți nevestelor lor. Cazurile de divorț sunt de fapt cam singurul gen de afacere de care nu mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu-mi faceți rușinea asta”, dar ei Îl țin cu putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
este brăzdată de vremea pe care a lăsat-o În urmă. „N-ai o țâră de lapte pentru șerpele ăsta?” Îl Întreabă pe țiganul din capul Oltețului, ceterașul Îl privește cu frică și ochi holbați și se duce În casa prăpădită, „femeie, o venit unu cu un șarpe să-i dau lapte”, femeia se Închină, „io-i dau” și-i duce lapte Într-o sticlă, „mulțam frumos, mă omule”, și-l Întreabă pe țigan, nu-i careva bolnav pe aici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!” Brusc ți se face sete. Și mai spun unii că În țara asta nu se Întâmplă nimic. E de groază. Ai patruzeci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
persoane din complotul de astă vară au dispărut din joc. Să stăm strâmb și să gândim drept: față de cine și-a ținut țarul cuvântul? Față de Cantemir? Povești de adormit copiii - chiar avea nevoie împăratul tuturor Rusiilor să-l dăruiască pe prăpăditul de Cantemir cu o moșie! Își ținea cuvântul față de Constandinul Stancăi, pentru că acesta îi trimisese vorbă că de la Bender veneau călare, lipiți de coama armăsarilor, Carol al Suediei și Mazepa al cazacilor, ca să împiedice mituirea seraschierilor. Fuga spre Rusia trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din grădinița de care încercase tanti Mae să aibă grijă. Știam că era singura floare care răsărise din tot ce plantase. Avea doar câteva petale albastre și chiar nu știu ce soi era pentru că nu mai văzusem niciodată o floare atât de prăpădită. I-am dus-o înapoi când am mers acasă. A fost atât de fericită s-o primească înapoi și atât de mândră de ea încât m-am gândit că a fost foarte drăguț din partea ei să mi-o așeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am deșertat mațele de-o săptămână. În acest moment mă ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea orgasm al zilei. Oare când o să-nceapă să curgă sânge din mine? Dă-mi drumu-năuntru, te rog, n-auzi? zice mama. De ce-ai tras apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rămas acasă și aș fi mâncat fasole în loc să ajung să cred că mi se încredințase misiunea de a scrie o operă de-o viață, după cum am și făcut, de a îndeplini misiunea ce-mi fusese criptic formulată pe-o coală prăpădită ce nu era, probabil, decât intenția cuiva de-a scrie o glumă dadaistă. Drept sau nedrept? Norocos ori nenorocos? Cu sens ori fără sens? Întâmplare sau predestinare? Întreg la minte ori nebun? Suc sau sos? Ei bine, indiferent dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Alăturându-se unui grup de civili, Marius se oprește lângă o casă scundă, modestă, nevăruită, dar cu aspect îngrijit. În curte, pe o sârmă întinsă între două țevi groase atârnă o mulțime de rufe puse la uscat. Dintr-o cocină prăpădită, un porc își grohăie agitat foamea. Pe lângă acareturi, gardul viu este sfârtecat și ars, dar în rest nu se văd alte stricăciuni. Cine stă aici? Mitriță Ciornei, domnu' ofițer, răspunde o femeie trupeșă, cu batic negru peste părul alb. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grobian celălalt. Aș! Sunt pur și simplu curios. Iorgu îndreaptă în silă un deget spre decorațiile aflate pe vestonului lui Marius. Crezi că mă impresionezi cu bucățile alea de tablă? Deloc. Pentru mine ești și vei rămâne doar un sărăntoc prăpădit, cu gură prea mare pentru care meriți aplicarea unei bătăi zdravene à l'anglaise 96. Noroc că suntem printre doamne... Oh, tremur când mă gândesc la această amenințare! Mai ales că bravura îți este foarte cunoscută, în special cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de apă conectat la un rezervor subteran. Am descifrat cu greu indicațiile de pe spatele mașinăriei. Scria „pentru oprirea apei din 18 aprilie 1963, pentru zilele călduroase din perioada 23-29 iulie 1971, pentru sti...” și aici literele se pierdeau. Un birou prăpădit, cu sertare sparte, mi-a atras atenția. Încrustat ca o semnătură elegantă în lemnul încă bun al mesei, am citit numele lui Eugen Păvălache. Deci am dat peste biroul lui. Ca să vezi, n-a mințit. Așa cum era de așteptat, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]