439 matches
-
părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul boierului cel bătrîn: "De unde știi, să-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era, în România, de 3,4%. În Bulgaria vecină era de 2,2%. În țări care funcționau „nemțește”, el era de 0,42% (Germania) sau chiar 0,16% (Japonia). Cum să nu fie atunci liber schimbist, vorba lui conu’ Iancu, „prăpăditul de amploaiat” ?... Prins în diversele lanțuri ale slăbiciunilor, am ajuns de curînd și într-o subcomisie academică. Denumirea e prea lungă ca să o mai o țin minte. Primul lucru pe care l-au propus colegii mei de comiție a fost
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fir, fetițele se înțelegeau bine. Toate însă o invidiau pe Puia, fata unui ospătar, pe care n-am văzut-o niciodată purtând două zile la rând aceeași rochie. Privind-o, te-ai fi crezut în altă lume, nu în mahalaua prăpădită Dudești-Cioplea. Mama ei, nu prea întreagă la minte, care obișnuia să umble goală prin casă (ba chiar și pe noi, când îndrăzneam să mergem s-o chemăm la joacă pe Puia, ne primea în ținuta asta edenică, uimindu-ne și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
După rutina Înviorării, ni se indică să ne deplasăm pe platoul din fața comandamentului și să ne aliniem. Box și Gărăgău, bîțÎindu-se aduși de spate, cu mîinile Înfipte În buzunare În această mulțime de străini, făcînd bancuri pe seama vreunui răcan prăpădit, Îmi par chipuri familiare și aproape că Îmi vine să le caut prezența. Apare un sergent, un tip solid cu un ten luminos, care ne aliniază pe toți pe aleea din fața dormitorului după un criteriu personal. În spatele lui mișună tăcuți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lațul îi gata să ne strângă de gât? Mergi la vot, dar nu-l votezi pe nenorocitul pus de comuniști. Așa oi face, Toadere, dar de unde știu eu pe cine să votez? Votează și tu pe oricine, numai pe un prăpădit pus de comuniști nu. Dondănind, nici nu și-au dat seama că au ajuns la poarta lui Făcutu. Păi, măi Toadere, până aici ai plătit, până aici te-am adus. De aici înainte, mergi sănătos. Apoi bine, Făcutule, eu cotonog
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aveam nevoie. Soția șoferului, care de la o vreme își îndeplinea rolul de spioană cu mult zel (cred și eu ― câștiga cât un director de minister), mă puse la curent că Nendșor căzuse în patima jocului de noroc. ― După ce e bolnav prăpădit, mai pierde și nopțile la cărți. ― Și conița ce zice? ― Ce să zică? S-a obișnuit și nu-i pasă. Parcă n-ar fi bărbatul ei. Of, dacă aș avea așa soț... nu știu, zău, ce s-ar alege de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Francisco nu există, cred, un loc perfect plat. La Roma, sunt străzi și chiar cartiere în care "cele șapte coline" nu mai sunt sesizabile. Aici, la fiecare pas, urci sau cobori, iar străzile sunt atât de abrupte încît Dacia mea prăpădită n-ar reuși, bănuiesc, să le suie. Din tot ce am văzut până acum, San Francisco mi se pare orașul cel mai european din America. Și totuși, e întîia oară că nu mă mai mulțumește lista asemănărilor dintre Roma antică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Rămăseseră (deși poate că și acestea erau vîndute) un pat, pe care stăteam, fiindcă nu mai exista nici un scaun, biroul, prin rafturile căruia "unchiul George" scotocea după hârtii vechi, o mică bibliotecă fără cărți și o mașină de scris, veche, prăpădită, pe care mi-o oferise, fără să insiste. A fost o despărțire civilizată. Atât de civilizată încît nu putea fi decât falsă. Fiecare dintre noi se străduia, parcă, să ascundă cât mai bine ce gândea. Fără să mai aibă deloc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nebunește și fără Încetare pe frații Arenas, dar ei nu-l luau În seamă. Frații Arenas erau oarecum izolați: cineva povestise că În cartierul Chorrillos casele erau vechi și urîte și altcineva văzuse mașina familiei Arenas staționînd În fața unei case prăpădite din care ieșise o servitoare fără șorț. Puteai să stai În San Isidro, În Santa Cruz, În anumite sectoare din Miraflores (dar nu lîngă linia de tramvai, În afară de cazul În care stăteai Într-un palat sau Într-o casă arătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului. Pe lângă fauna asta, mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta o salopetă ruptă și prăpădită, uneori căra și vreascuri de foc, era fără-ndoială gră dinarul sau omul la toate, îmi spuneam. Abia la sfârșit aveam să aflu că Billy era de fapt directorul centrului Tyron Guthrie care ne găzduia, și un dramaturg de noto
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
știam toți, o știam toți, și atunci, ne-am strîns cu toții În casă, și unde nu gătiseră și copseseră femeile timp de o săptămînă că, drept să-ți spun, așa săraci cum eram, am Încins o masă, cu niște ciozvîrte prăpădite cum Îți dau azi: pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a cam supărat, că i-am zis că-i bătrîn: o dată a sărit În sus și zice: „Nu mă dau pe douăzeci de tineri, lumea s-a stricat, și dacă-ți Închipui că nu mă pot măsura cu prostănacii ăștia prăpădiți, pe care-i vezi pierzîndu-și vremea prin baruri cu țigara lipită-n colțul gurii, niște căzături nenorocite, atunci Dumnezeu mi-e martor, femeie, Înseamnă că nu pricepi nimic și ești ca o pasăre care-și pîngărește singură cuibul! SÎnt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se apere de frig. începu să viseze că el însuși e covor, un preș de carne cu o gaură. Din gaura aia urma să apară ceva oribil - îi simțea respirația rece. Auzi apoi pași grăbiți și o voce țipă: „Parazit prăpădit!“. Dechise ochii și văzu o femeie destul de în vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai suport! Umpli casa cu tot felul de Molly și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am să întâlnesc în starea aceea (ar trebui, poate, să desfac puțin și mecanismele dureroase ale eșecurilor, dar prefer să le uit); întâlnirile cu persoane precise le practicasem mai demult, în adolescență, pe când eram topit după o creatură mică și prăpădită, aflasem cum o cheamă, dar nu știam pe unde stă, porneam la drum, coteam la dreapta sau la stânga, mă conducea un fel de luminozitate, când o întâlneam, nu-i spuneam o vorbă, abia dacă o salutam. Totul pornise de la niște
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-o vadă...“ „E una acolo, într-o baracă, e moartă, împăiată...“ „Mă miram și eu, fiindcă balenele nu există decât la apă adâncă, în oceane...“ (A început să râdă.) „Ce-ai zice să se prindă una de acul ăsta prăpădit al meu ?...“ Vorbind așa, mi-a spus că e bolnav de piept și că nevasta îi murise, tot de oftică. Mi-a povestit însurătoarea Lui. Fata avea vreo paisprezece ani, El împlinise optsprezece și s-au înțeles să vină într-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
activă, deși hotărâtoare, nu trebuia decât să mă mențină disponibil. Așa se face că într-o zi de vineri, rătăcind la întâmplare pe străzi, am ajuns la marginea de dincolo a unui cartier periferic. Simțeam apropierea câmpului. Străbăteam o uliță prăpădită, cu șanțuri năpădite de buruieni. Casele păreau nefiresc de mici, niște cocioabe. Patru copii se ghemuiseră pe scara de ciment a unei clădiri mai răsărite, pesemne o măcelărie, și mă urmăreau cu privirile, bănuitori. După un timp m-am oprit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicîndu-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. "Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amândouă cu un val de fum și spuse: — Eu zic că Darlene și papagalu-s foarte escepționali. Ăău! O s-atragă o grăma’ de oameni în baru’ ăsta. Un’ mai găsești local c-un vultur care joacă pe scenă? — Chiar credeți voi, prăpădiților, că se poate face treabă bună c-o pasăre? întrebă Lana. — Ba-s chiar sigur de asta! Păi albii nu țin ei papagali și canari și-i to’ pupă? Așteaptă numa’ s-afle lumea ce fel de pasăre prezintă Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deasupra coastei Pacificului, scârțâind și huruind din toate Încheieturile, se simți În avionul ei personal, admirând visătoare plajele superbe de sub norii albi, risipiți pe tot cerul. Îi plăcea la nebunie să zboare! Chiar și În avioane ca ăsta, mici și prăpădite, care te aștepți să se prăbușească În orice moment. Mult timp, când era mică, pe vremea comunismului, zborul peste graniță era fructul oprit, și acum, chiar după mulți ani și multe astfel de călătorii, se mai bucura Încă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicându-i pe ceilalți să doarmă, arăta din ce în ce mai prăpădit și mai stins. „Săracul, scuipă sânge, zicea câte unul, mai bine să-l ia Dumnezeu, să nu se mai chinuie atât”. Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă mai digerabil reproșul și s-a grăbit să plece ca să evite probabil o replică. Fierbeam. Drept ce se credea Moașa ca să mă moralizeze? Și ce încălcasem? Decența unui azil prăpădit? Nu mai eram la școala de corecție, nici la pușcărie ca să ascult de ordine. Și uitase Moașa că venise să mi se arunce în brațe? Sau tocmai de aceea...? Era geloasă?... O îndoială m-a săgetat prin inimă. Era geloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu bărbia tremurând și cu ochii plini de mânie, care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]