302 matches
-
Stroești (Fălciuă, este cam cu 70-80 m. mai joasă decât aceea a Lohanului superior vecin, a dat și ea putință afluenților săi localizați pe coasta de răsărit, să pătrundă adânc în bazinul vestic al Lohanului sub formă de văi torențiale prăpăstioase, săpate cu destulă ușurință în argilele și nisipurile Sarmatice și Meotice de aici. Astfel de pildă, pârâul Plopi prin văiugile lui torențiale secundare din satul cu același nume, a înaintat așa de mult spre Est, încât râpile lui amenință cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
80. „O carte bună este nu numai un izvor de cunoștințe noi, dar și un mijloc de educație.” Pantelimon Diaconescu 81. „Cărțile bune sunt adevărați prieteni; cele rele însă sunt asemenea unor călăuze, care ne povățuiesc să apucăm pe drumuri prăpăstioase.” Pantelimon Diaconescu 82. „Nu există carte mai nevătămătoare decât cartea proastă.” Denis Diderot 83. „E la mintea omului că folosul pe care-l putem trage de la o carte nu depinde numai de ea, ci și de felul cum o folosim
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de familie i-a prescris în ultimii ani diazepam. Medicamentul (luat în doze de cîte 30 mg pe zi) nu pare să-i fi modificat în nici un fel frecvența atacurilor de cord. Singură la părinți, îi descrie pe aceștia drept prăpăstioși, dar susține că nu au apelat niciodată la psihiatri. Născută și crescută într-un mare oraș, a abandonat liceul pentru a urma cursurile unei școli de secretariat. După ce a lucrat timp de șase ani, a rămas însărcinată, s-a căsătorit
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu o încărcătură emoțională mai intensă. Davey și Levy (1998) au investigat procesul grijilor cu privire la producerea unui dezastru asociate de obicei cu întrebările de tipul: Oare ce s-ar întîmpla dacă...; astfel, persoanele care își fac griji anticipează finaluri din ce în ce mai prăpăstioase în legătură cu un anumit subiect. De maxim interes a fost motivul pentru care persoanele afectate continuă să genereze ipoteze catastrofice, în ciuda creșterii disconfortului subiectiv. În timpul unui interviu catastrofic, persoanele cu neliniști cronice au manifestat o tendință generală iterativă persistentă, fiind mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cred despre mine? Ce cred despre cealaltă persoană? Ce cred despre situație? Cum cred că aș putea face față situației? Cum voi proceda? Adesea, persoanele cu anxietate generalizată sînt preocupate de griji, frămîntări și gînduri catastrofice. Acest tip de gîndire prăpăstioasă se axează asupra consecințelor anticipate (ceea ce s-ar putea întîmpla) sau asupra unor așteptări nerealiste legate de sine. Prin urmare, persoanele se vor aștepta la cel mai prost deznodămînt, supraestimînd probabilitatea ca acesta să aibă loc Nu voi avea suficient
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
V.G. Popa P.S. Mi-am adus aminte de ceva. Prin 1949-50, Labiș a prezentat la cenaclul literar din Fălticeni o poezie În care era vorba de o acțiune a utemiștilor de la liceul „Nicu Gane”. Fuseseră la plantat puieți pe coastele prăpăstioase ale Spătăreștilor. A fost și Labiș și apoi și-a pus În versuri de factură quasi folclorică, după cât Îmi aduc aminte, entuziasmul lui frumos. Poezia după ce a fost citită la Cenaclu a fost publicată În Zori noi. Cum aș putea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut că animalele lui așa cum sunt, mici, dar trag, îs voinice, și iuți cum nu le găsești pereche. Tot drumul lung și greu, prin prăpăstioase locuri, e neobosit, și umblă numai pe jos și în urma trăsurii. Îl chiamă Ștefan: uscat, cu mustățile lăsate peste gură și bătute de vânt, tot drumul a fost vesel și a dat dovadă de o putere nedomolită, ca și căluții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind, mă privește cu coada ochiului și zâmbește fericit. Și așa mergem noi foarte multă vreme prin locuri neumblate, izbindu-ne de cioate, coborând văi prăpăstioase și urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu, prevestindu-ne ploae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
halimaua de dus și întors să fie complectă. Eri după amiază, la 16, pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tribului. De asemenea prietinia dintre războinici din triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
consolez cu gândul că multe opere în proză sau dramatice sunt, de fapt, poezie de cea mai bună calitate. Poate că greșesc, dar întotdeauna am considerat poezia ca fiind nivelul ultim al literaturii, de aceea și cel mai riscant, mai prăpăstios... Te rog să faci portretul cititorului tău de poezie. Cum arată, cum respiră, cum se mișcă în spațiul public? Dacă ai sta cu cititorul (tău) ideal de poezie față în față, la o masă, la o bere, ce i-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Meissner, Garoflid, Săulescu, Ghica-Comănești, cu aprobarea Bukarester Tageblatt-ului, care găsea că numele lui Marghiloman este pentru Puterile Centrale o garanție mai bună ca un tratat. Nepotul acestuia, Pic Pherekyde, trecu prin București ca curier, împrăștiind fel de fel de știri prăpăstioase asupra vieții din Iași: foamete, boale, depresiune. În orice caz, ne spuse că această perioadă nefastă se sfârșise, ca să creeze o atmosferă bună germanofililor. Într adevăr, în 1917, după cum aflarăm prin scrisori, fuseseră foarte încercați la Iași: Ionel, gripă cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care ne apar din depărtare. Trec acum la momentul permutărei mele din Dorohoi la Focșani. Cerusem să fiu numit la Curtea din Focșani, căci dorința mea era să-mi fac o carieră în magistratură și pentru acest scop chiar făcusem prăpăstiosul voiaj în diligență la București. Lucrul a fost ușor de obținut, pentru că postul de prefect ce ocupam era din punct de vedere politic mai însemnat și mai bine plătit decât acel ce solicitam. Deci, imediat ce a ieșit decretul pentru înființarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oricât de bun pântece ar fi avut. Am stat așa două ore întregi pe ceasornic pănă ce a pornit goana, căci la munte nu-i ca la câmp; locurile sunt tari și cu anevoie pot străbate haitașii prin râpile cele prăpăstioase unde și-a înțarcat dracul copiii. Deodată auzii zgomotul haitașilor care, ajunși pe un colnic din fața noastră, înaintau spre linia pușcașilor. De-acuma, aține-te, cucoane Neculai! Parc-o furtună a prins să învăluie pădurea, parcă au început brazii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale, cărora ploile și fulgerile le-au dat forma bizară de unde își trage numele, nu te poți sui decât pe jos din cauză că cararea dispare cu totul pe niște coaste prăvălatice foarte prăpăstioase. Ne-au trebuit șase ceasuri ca să ajungem în vârf. În acest timp, însurățeii n-au încetat de a ciripi între dânșii ca niște porumbei scapați din colivie, iar noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aveau curajul de a trece prin Mauvais-Pas. Nici noi n-am fi îndrăznit să ne riscăm pe acolo, dacă tânăra franțuzoaică, care vroia să facă pe viteaza, nu ne-ar fi adus la ambiție, înaintând ea cea dintăi pe scoborâșul prăpăstios. Hei, doamnă! strigă călăuzul din urmă; închideți cortelul, ca să nu-l umfle vântul și să pierzi echilibrul. Atunci, sumeața noastră tovărășiță, venindu-și în fire și văzând că cararea pe care se angajase era mult mai amețitoare decât își închipuise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aspre de fiecare zi, dar care ali mentau pe atunci cronica galantă sau scandaloasă a culiselor bucureștene, sau cea senzațio nală a faptelor diverse din ziare, atât de bogată În sinucideri și crime de mare răsunet, În drame și aventuri prăpăstioase, În isprăvile escrocilor internaționali de origine românească, de care erau pline cazierele polițiilor europene - În acea epocă și pe aceeași linie de interes psihologic cu drama doctorului G. Robin, [iată] câteva alte „Întâmplări din Capitală“, cum se inti tula rubrica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mult prea bine așa! În sfârșit, în curând vom vorbi în direct despre toate acestea. Vă așteptăm, al Vostru, Aragón 26 septembrie 1955 Vreau să calc pe creasta vieții, muchie de cuțit în zigzaguri esen țiale între cele două lumi prăpăstioase ale relativului și aproximativului... Nu mai vreau să fiu rostogolit alături de alții, bob lângă boabe, de puhoiul necurmat al vieții, în neștire, în indiferență, fatalmente, năuc! 27 septembrie 1955 S-a întors Florino. Aceasta m-a mai liniștit, căci în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și inimitabil în lumea păsărilor: vulturul pleșuv mut și uriaș având anvergura aripilor de peste trei metri! Emoția, uimirea, frica erau atât de mari, încât nu aveam curajul să întâlnesc pe nici unul din membrii acestei familii. Iată! Vulturii supradimensionați ai piscurilor prăpăstioase din munții amețitor de înalți ai Americii de Sud poposiseră în Câmpia Bărăganului. Extraordinar! Era o știre senzațională care m-a întors pe dos, făcându-mă să mă gândesc la fel de fel de bazaconii; și anume, că, printr-o transfuzie sangvină miraculoasă, membrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
momentul Alain Delon, care a rugat să se aplaude în memoria lui Romy Schneider, a fost foarte frumos și emoționant. Dar ce s-o mai întind, ca Schnabel ! ? Cel mai emoționant moment a fost știm noi care ! Eu unul, mai prăpăstios din fire, când am văzut că se duce și Marele Premiu al juriului (către un film japonez pe care nu l-am văzut decât pe jumătate, că la cealaltă am adormit), am amuțit... Să fie oare posibil să... ? Anunțul l-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ei, fiindcă evreul este Întâi evreu și apoi om” (Emil Cioran, În 1936 ; <endnote id="cf. 512, p. 130"/>). „Fenomenul se petrece atât În conștiința lor, cât și a noastră”, pretinde Cioran. El teoretizează În coordonatele unui rasism halucinant „separația prăpăstioasă ce deosebește orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie ne separă, vrem nu vrem. Este ca și cum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spre Nișcov-Buzău și așteptăm cu îngrijorare desfășurarea evenimentelor. Falnica armată hitleristă, ce cucerise aproape toată Europa și ajunsese la porțile Moscovei, nu mai era aceeași de altădată. Apar trupele rusești cu ținta finală - Berlin. Ne ascundem prin râpi și hârtoape prăpăstioase din vecinătatea satului. Cu tot adăpostul nostru suntem surprinși de un infernal bombardament al katiușelor rusești. S-au aprins râpile din jur! La nici doi ani fetița noastră iese pe buza râpii, încrucișează brațele, apoi se roagă cu ochii spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Dilina Suntem pe latura de vest a insulei, într-un peisaj sălbatic. Am plecat dis de dimineață de la Hania, am trecut prin Kastelli, ne-am cumpărat roșii, brânză și pâine, am străbătut un drum mai puțin frecventat, foarte îngust și prăpăstios dar care ne-a oferit priveliști minunate. Voiam să ne întoarcem, dar am descoperit acest camping într-un golf bântuit de un vânt năpraznic și străjuit de stânci curioase și clar conturate pe cerul albastru. Aici marea este mai rece
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de milioane de euro de la un producător de produse pentru bărbierit, urmînd să stea cinci ani ras pe cap. Ban la ban trage și prostia la prostie. Numai slabii de înger vorbesc despre sfîrșitul lumii, dar cum să nu devii prăpăstios și apocaliptic atunci cînd afli cît bănet se va înghesui în conturile lui Beckham cu condiția ca acesta să-și etaleze chelia?! Trăim în mileniul globalizat al publicității și nu ne permitem să ratăm vreo moleculă de oxigen inspirată de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cultivând caligrafia, arta vorbelor "în aur împletite". Dar tocmai de aceea ei au dat cei dintâi o noțiune de poezie. Fuga lui Rareș în Ardeal (la Macarie) nu e lipsită de un anume sublim alpestru: " Și dete de niște locuri prăpăstioase și muntoase și de văi păduroase, și neputând să le treacă călare, își lăsă acolo iubitul său cal, pe care nimenea altul nu încălecase, și, pătrunzând pe niște căi nepătrunse de oameni și locuite numai de fiare sălbatice și printre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]