2,533 matches
-
trudă și adesea nemulțumit, dar cu un soi de plăcere, o sută de mii de cuvinte. Un funcționar scrie cam tot atâtea În registrul unei firme și totuși cuvintele pe care le scrisese el, Q.C. Savory, fostul băiat de prăvălie, aveau un efect pe care nici cea mai grea muncă pe-un scaun de birou n-o putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se plânse el și, În timp ce-și ajuta clientul să-și pună haina, Întrebase mecanic și fără undă de interes: „Cum merg operațiile?“ Era limpede că-l luase pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la tejgheaua prăvăliei din trecutul lui, la dormitorul slugilor. Mai era uneori luat de val, prins de debordanta Încântare de-a se vedea acceptat, de-a se vedea În cele mai bune hoteluri, vorbind de pe picior de egalitate cu oameni despre care considerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cunoștea răspunsul: va izbucni În râs. Râsul era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici mort cu un om ca ăsta. Un băiat de prăvălie. Dragul meu, spuse Janet Pardoe, am promis. Și-apoi e genial. — O să cobori În hol cu mine, vom sări Într-un taxi și vom cina la Pera Palace. — Sărmanul om nu mă va ierta În veci. Ar fi o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că tatăl meu e cel mai bun om... Pentru tine, da; nu și pentru bunicul tău, care iese zilnic la marginea satului și se uită lung la drumul ce vine dinspre șoseaua națională... "Nu și pentru tînărul care venea la prăvălie în sat, să afle unde-i taică-tu, cel care a dat într-un copil pe vremea colectivizării ar vrea să-i mai spună Mihai, dar aerul inocent al fetei, învăluit în tristețea amară născută din vorbele despre bunic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se va convinge singură că-i din neamul Sătenilor. Of, m-ai înnebunit cu Aglaia asta! face un gest violent Săteanu. De fapt, rămîne el cu privirea rătăcită ar fi timpul să mă întorc. Mai vine ăla prin sat, pe la prăvălie? Cine?! tresare Mihai. Tînărul acela... Hm! N-a uitat. Dar cînd o să-l întîlnesc, am să-i reamintesc și altele. Am acasă zgarda cîinelui pe care el, copil fiind, l-a ținut în șură pînă am intrat noi, cei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să țină ușa deschisă pentru ca Dan sau Carol să se poată strecura afară clătinându-se sub povara dozelor albastre și argintii cu berea lor preferată. De cele mai multe ori, Gary, Barry, Gerry, Derry sau Dave 1 îl însoțeau pe Dan la prăvălia lui Wiggins, situație în care era posibil să fie cumpărate și sticle de Dewars sau de White Horse. În plus față de gama obișnuită, soții Wiggins mai vindeau și o mulțime de licori ceva mai ieftine. Era vorba despre produse îmbuteliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese cel mai promițător dintre protejații ei. La câteva seri după aceea, trecând aparent întâmplător prin fața prăvăliei, Carol se pomeni strigată de Ted Wiggins. — Nu te-am mai văzut de un car de vreme, zbieră el prin ușa întredeschisă decorată cu abțibilduri, atât de nerăbdător era să dea ochii cu această posesoare a hainei de ploaie cumpărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Asociației Alcoolicilor Anonimi. Cealaltă Carol știa totul despre Asociație. Dar o privea ca pe un simplu concurent, iar crezul ei n-o interesa. Din punctul de vedere al doamnei Wiggins, cei de la Alcoolicii Anonimi nu făceau decât să îndepărteze de prăvălia ei gâtlejurile însetate, gâtlejuri care aveau nevoie, și meritau, să li se stingă setea. Prin urmare, Cealaltă Carol își puse lacăt la bazele ei subțiri și Carol a Noastră plecă. Dar Cealaltă Carol știa foarte bine că amândoi se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
băț și își dori în gând să aibă dreptate. Așadar, nu e de mirare că, atunci când a hotărât să-și reînnoiască provizia de bere Lamot, Carol a apelat la magazinul soților Wiggins. După doi ani în Muswell Hill, drumul spre prăvălia lor, de-a lungul magazinelor de pe Fortune Green Road înspre Quadrant, devenise pentru ea a o doua natură. Când ajunse la magazin, acesta arăta la fel ca întotdeauna și se afla exact în același loc pe bulevard, cu vitrine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
laterală a capului. Izbitura fusese atât de puternică, încât sticla ricoșă în carcasa dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel de incident exploziv și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Când își revenise suficient ca să se ridice în picioare, Cealaltă Carol o trimisese pe anemica din magazinul de alături să-l ducă la Whittington, la bandajat. Sigur că s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și locale; urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că va întârzia, fără nici un alt comentariu. Bull încuie de două ori ușa de la apartamentul său. Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie, mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau tocmai aspectul spre care aspirau proprietarii lor (asociațiile de locatari încă reușeau să se opună tentativelor de a introduce firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1998, pentru păstrarea și conservarea caselor vechi construite cu sute de ani în urmă. Reședință de ținut, orașul Pingyao a fost format în timpul dinastiilor Ming și Qing. Arhitectura acestuia, cu străzi și prăvălii originale și case cu un pronunțat specific local, este bine păstrată. Pingyao este un exemplu viu al dezvoltării istoriei politice, social-economice, cultural-artistice, militare și arhitecturale. Orășelul Lijiang, construit în dinastia Song de Sud (1127-1279), reunește stilul tradițional al construcțiilor etniei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
marginea unui balcon și nu mi se vede decît vîrful nasului și un ochi. Balconul respectiv era un loc de observație foarte bun pentru un privitor, un spectator atît de avid ca mine. De aici, puteam supraveghea Întreaga podea a prăvăliei, fără să fiu văzut de oamenii de dedesubt. În ziua aceea, magazinul era aglomerat, erau mai mulți clienți decît erau de obicei Într-o zi a săptămînii, și zumzetul glasurilor lor se ridica plăcut spre tavan. Era o după-amiază frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tavan. Era o după-amiază frumoasă de primăvară, și unii dintre acești oameni fuseseră probabil la o plimbare și se gîndiseră la una și la alta, cînd atenția le-a fost distrasă de un anunț uriaș, pictat cu mîna, din vitrina prăvăliei : REDUCERE DE 30% LA CUMPĂRĂTURILE DE PESTE 20 DE DOLARI. Însă, de fapt, eu n-aveam de unde să știu asta, mai exact ce-i atrăsese În magazin, dat fiind că la ora aceea nu știam nimic despre relația dintre marfă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
DE PESTE 20 DE DOLARI. Însă, de fapt, eu n-aveam de unde să știu asta, mai exact ce-i atrăsese În magazin, dat fiind că la ora aceea nu știam nimic despre relația dintre marfă și bani. Și, Într-adevăr, balconul, prăvălia, clienții, chiar și primăvara, necesită explicații, digresiuni care, oricît ar fi de necesare, mi-ar Îngreuna ritmul relatării, care Îmi place să cred că e unul dinamic. E limpede că am exagerat - În entuziasmul meu de a pune În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se vedea prin ele, Însă și-a putut da seama că e Încă noapte. Auzea, de asemenea, și cum se Întețește Încet-Încet traficul de pe stradă și știa, din lunga ei experiență, că urmează să Înceapă o nouă zi de lucru. Prăvălia de deasupra avea să se deschidă, poate că oamenii aveau să coboare treptele abrupte și să intre În pivniță. Oameni pe trepte, poate bărbați, cu picioare și pantofi mari. Buf. Trebuia să se grăbească și - e momentul să dezvăluim asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cafteală Încasasem. Așa că, Într-o zi, m-am hotărît să-mi scutesc familia de damblaua mea și mi-am dus hîrtia masticată lîngă stivele de volume de afară. Era duminică dimineață prima dată cînd m-am aventurat afară din ascunzătoare. Prăvălia de deasupra era Închisă, și În piață nu se auzea aproape nici o mașină care să-și adauge armonia distantă simfoniei de sforăieli ale familiei mele adormite in corpore. Cu nasul În podea, am coborît pe culoarul ce unea colțul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Întîmplat niciodată. În cele din urmă, am Început să mă gîndesc la ei ca la “cei de odinioară”. Nici mîncare n-am găsit. Și poate de-asta nici nu erau și alți șobolani. Poate că, Înainte să devină librărie, prăvălia fusese băcănie sau brutărie. Acum nu mai era nimic de mîncat, decît hîrtie. Și totuși, explorarea mea răbdătoare, noapte după noapte, a kilometri Întregi de tunele mi-a adus În cele din urmă recompense care, din punctul meu de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]