349 matches
-
ocazionale, apar pe scenă eroii cari au cucerit steagul.126 Toată sala e în picioare și muzica cântă imnul național. Aclamațiile vuiesc ca o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg 376 bucureștii de altădată 124. Soldatul prahovean Grigore Ion, din Batalionul 2 vânători, ajutat de caporalul Nica Vasile și de sergentul Stan Gheorghe, a capturat - în timpul luptei pentru cucerirea redutei Grivița I - un drapel otoman, ucigându-i pe cei trei ostași turci care-l apărau. „Ostași, se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ar fi spus Geo Bogza lui Mircea Motrici, care, după două ore de convorbiri cu scriitorul, vrea (îmi zice) să scoată „o carte”. Îl sfătuiesc să scrie mai întîi o evocare, să nu se lungească, să nu se dilueze. Neîndoielnic, prahoveanul Bogza are mistica Bucovinei, pe care eu, născut acolo, n-o am. Pe un exemplar din Cartea Oltului, i-a dat lui M.M. următoarea dedicație: „Dacă Oltul ar fi știut cît de frumoasă-i Bucovina și-ar fi mutat apele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
GÂND PRAHOVEAN, revistă apărută la Ploiești, lunar, între octombrie 1943 și februarie 1944 (cinci numere), purtând subtitlul „Pentru cunoaștere și acțiune în cadrul națiunii”. Prim-redactor este Leonida Secrețeanu, iar ca redactor responsabil figurează Mircea Ionescu-Quintus. Publică versuri Leonida Secrețeanu, Mircea Ionescu-Quintus, F.
GAND PRAHOVEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287142_a_288471]
-
de învățături folositoare, București, 1840. Traduceri: Halima sau Povestiri mitologhicești arabești, I-IV, București, 1835-1838; ed. București, 1857; ed. Cluj, 1899. Repere bibliografice: Iorga, Ist.lit. XIX, I, 143-144; Adamescu, Ist. lit., 71-72, 346; Bogdan-Duică, Ist. lit., 223-225; C.M. Boncu, Școala prahoveană, București, 1976, 160-166; Dicț. lit. 1900, 407; Firan, Profiluri, 376-377. L.V.
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
CIOFLEC, Romulus (1.IV.1882, Arpătac, azi Araci, j. Covasna - 13.XI.1955, București), prozator și publicist. Dintr-o familie de țărani, C. urmează cursurile Școlii Normale din Câmpulung (absolvită în 1901), după care lucrează ca învățător în satele prahovene Chiojdeanca și Lipănești; dă examenele de diferență pentru liceu și trece bacalaureatul la București. Între 1905 și 1910, e funcționar la Biblioteca Academiei Române. Din 1910, student al Facultății de Litere și Filosofie din București, obține licența în 1914. A fost
CIOFLEC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286260_a_287589]
-
ALEXIU, Ștefan (7.IX.1900, Ploiești - 4.II.1969, Ploiești), poet și prozator. Fiu al Mariei și al lui Nicolae Alexiu, dascăl în satul prahovean Lunca Mare, A. a slujit cu modestie un crez, tradiția. A scris poezie, file de jurnal, proză scurtă, romane, recenzii literare, articole despre limba și cântecul popular în „Săptămâna”, „Înfrățirea”, „Miorița”, „Strada”, „Orientări”, „Prahova”, „Gazeta cărților”, „Ecoul Prahovei”, „Flacăra”, „Cruciada
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
limba și cântecul popular în „Săptămâna”, „Înfrățirea”, „Miorița”, „Strada”, „Orientări”, „Prahova”, „Gazeta cărților”, „Ecoul Prahovei”, „Flacăra”, „Cruciada românismului”, „Școala și viața”, „Slova noastră”, „Opinia liberă”, semnând și D’Artagnan, D’Art, Șt. Al. Luca. A fost redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
Proemn; Cornel Munteanu, Lecturi neconvenționale, studii, Casa Cărții de Știință; Carmen Dărăbuș, Literatura universală și cunoașterea de sine, Casa Cărții de Știință; Săluc Horvat, Liviu Rebreanu , universul uman, Ed. Dacia; Nicolae Iorga, La porțile Occidentului, Ed. Proemn * Axioma (nr. 1) prahoveană reproduce un surprinzător interviu luat de Jean-Louis Tallon în aprilie 2002 lui André Makine. Întrebat ce scriitori i-au plăcut ori l-au influențat, Makine începe cu... Pierre Loti, Romanul unui copil, în care vede, ca și în Chateaubriand, un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13127_a_14452]
-
Meridionale; 16. P.S. Sebastian Ilfoveanul (Pașcanu), episcop vicar, Arhiepiscopia Ortodoxă a Bucureștilor; 17. domnului avocat Sorin Iulian, secretar general, Federația Comunităților Evreiești din România; 18. P.S. Streza Laurențiu (Streza Iulian Liviu Laurențiu), episcop, Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului; 19. P.S. Varsanufie Prahoveanul (Gogescu Valentin), episcop vicar, Arhiepiscopia Ortodoxă a Bucureștilor; 20. P.S. Vasile Someșanul (Flueraș Vasile), episcop vicar, Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului; 21. Preacucernicului părinte Vladimir Petercă, profesor universitar, rector, Institutul Teologic Româno-Catolic din București; 22. domnului Zoltan Adorjani
DECRET nr. 39 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului Meritul Cultural. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/155944_a_157273]
-
Ciupercenii Noi 1. Strada Glodului, L = 600 m, l = 10 m 2. Strada Berzelor, L = 600 m, l = 10 m 3. Strada Crizantemelor, L = 600 m, l = 10 m 4. Strada Pădurarului, L = 600 m, l = 10 m 5. Strada Prahoveni, L = 600 m, l = 12 m 6. Strada Rățăriei, L = 600 m, l = 6 m 7. Strada Zootehniei, L = 700 m, l = 10 m 8. Strada Rândunicii, L = 700 m, l = 10 m 9. Strada Teilor, L = 700 m, l
HOTĂR��RE nr. 1.554 din 9 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/219332_a_220661]
-
3 jud. (53,3+66,7) (Ș.A.) Vaslui 42. "Marochinărie" Societate Săliște, jud. Producerea și comercializarea 33,6 Întreprinderea de - Ș.A. comercială Sibiu articolelor de marochinărie din piele și --------------- marochinărie pe acțiuni înlocuitori. (25,8+26,3) Săliște (Ș.A.) 43. "Prahoveana" - Societate Ploiești, str. Producerea și comercializarea 16 Întreprinderea de Ș.A. comercială Carpenului nr. 4 semifabricatelor de piele și confecții --------------- piele Ploiești pe acțiuni jud. Prahova din blană. (4,5+18,1) (Ș.A.) 44. "Samric" - Ș.A. Societate București, b-dul Producerea confecțiilor
HOTĂRÂRE nr. 1.296 din 13 decembrie 1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/195995_a_197324]
-
din care „satul Comarnic cu vecinii 262 și satul Breaza și Secăriile cu vecinii... se vederează că sunt 236 de ani de când merge stăpânirea din neam în neam...” Registrele begesimale Brașov din anul 1503 cuprind și Breaza, pe lângă alte localități prahovene cu care orașul făcea comerț, acestea menționându-l pe Neagoe din Breaza aflat la Brașov pentru negoț. Același Neagoe este prezent și în Hrisovul Domnesc datat în 27 mai 1510, semnat de Vlad cel Tânăr, care menționa: „Am dăruit domnia
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
Bocești, Gheboaia, Valea lui Dan și Valea Lungă. În 1931, ambele comune au fost transferate la același județ, Dâmbovița, din care au făcut parte din plasa Pucioasa. Ele au rămas comune separate, și au primit, pentru dezambiguizare, nume diferite: fosta comună prahoveană s-a numit Valea Lungă-Cricov (având satele Băcești, Gheboasa, Șerbăneasca, Valea lui Dan și Valea Lungă-Cricov), în vreme ce comuna dâmbovițeană s-a numit Valea Lungă-Gorgota (cu satele Gorgota-Valea Lungă, Ogrea, Moșia Mică, Strâmbu, Ștubeele, Tisa și Valea Lungă de Vârfuri). În 1950
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
cuprindea, pe lângă satul principal, și cătunul Țigănia. Comuna avea 1.127 de locuitori și era reședința plășii Târgșorul, din care făcea partea ea și comuna Nedelea. În 1925, comuna Ariceștii Rahtivanu (denumită astfel pentru a o deosebi de cealaltă comună prahoveană denumită pe atunci Aricești) făcea parte plasa Târgșoru a aceluiași județ și avea 1.633 de locuitori în satele Ariceștii de Jos, Ariceștii de Sus și Rahtivanu. Comuna Nedelea, formată doar din satul de reședință, avea 1.284 de locuitori
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
cu cel de la Bughea, intrarea în Valea Teleajenului. Clădirea, cunoscută sub denumirea de "Hanu Roșu", este înscrisa în lista Monumentelor de Arhitectură a județului Prahova și reprezintă singurul exemplu de han de postă care s-a mai pastrat în zona prahoveană și chiar în Muntenia. Ridicat pe vechiul drum comercial care lega Transilvania și țările occidentale de zona dunăreană și de aici cu Orientul, calea văii Teleajenului a fost utilizată din antichitate, fiind singurul drum de care și de postă până la
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
în DN1A) și spre est în județul Buzău]] de și Cislău (unde se termină în DN10). Din acest drum, la Nucșoara de Jos se ramifică șoseaua județeană DJ102L, care face o buclă paralelă cu prima, pentru a deservi comunele montane prahovene Bătrâni și Starchiojd și buzoiene Chiojdu și . Tot din DJ102B, la Târlești se ramifică șoseaua județeană DJ233, care duce spre sud la Ariceștii Zeletin și . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Posești se ridică la de locuitori, în scădere
Comuna Posești, Prahova () [Corola-website/Science/301715_a_303044]
-
o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Brădet, Gresia, Rotarea, Starchiojd (reședința), Valea Anei și Zmeuret. Comuna se află în nord-estul județului, la limita cu județul Buzău, în valea Bâscăi Chiojdului, fiind astfel una din puținele comune prahovene aflate în afara bazinului hidrografic al Ialomiței. Starchiojd este centrul unei subregiuni etnografice a Munteniei, caracterizată prin particularități ale arhitecturii caselor de munte. Comuna este deservită de șoseaua județeană DJ102L, care o leagă spre sud-vest de și Posești și spre sud-est
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
Ghirai. Referitor la această bătălie, se arată că o puternică armată moldo-polono-tătară pătrunde în țară la începutul lui septembrie 1602. Pe 13 septembrie ajunge în Ogrețin, unde este întâmpinată de armata munteană, care avea în frunte pe viteazul Radu - Șerban, prahovean, de fel din Mărginenii Prahovei, alături de care luptau încercații oșteni ai lui Mihai Viteazul, în frunte cu Stroe, Radu și Preda Buzescu. În urma obținerii acestei victorii, domnul răsplătește pe căpitanul Scurtu cu terenurile unde se va face satul Scurtești. Totuși
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
comuna Sângeru, la vest cu comunele Șoimari și Podenii Noi, iar la sud cu comuna Apostolache, Prahova. Comuna este deservită de șoseaua județeană DJ234, care o leagă spre sud de Apostolache și mai departe de restul rețelei de drumuri județene prahovene. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Chiojdeanca se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (99,31%). Pentru 0,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
duce spre Buzău, și spre vest de Vălenii de Munte (județul Prahova) și DN1A care duce la Ploiești. Din satul Bâscenii de Sus, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ102L care duce spre nord către și comunele buzoiene și prahovene din subregiunea etnografică a Chiojdului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Calvini se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (55,78%), cu o minoritate de
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
află în Munții Siriu, pe cursul superior al Bâscăi Chiojdului. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ102L, care o leagă spre sud-est de-a lungul râului Bâsca Chiojdului de și mai departe de și Buzău, și spre sud-vest de comunele prahovene și și mai departe de Vălenii de Munte și Ploiești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Chiojdu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,2
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
limita cu județele și , în Câmpia Română, în valea râului Sărata și este străbătută prin partea sa vestică de șoseaua națională DN2. Aici, în dreptul localității componente Căldărușanca, drumul național se intersectează cu șoseaua județeană DJ102H, care leagă comuna de orașul prahovean Mizil către nord-vest, și de și comunele din nordul județului vecin Ialomița, terminându-se la în DN2C. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Glodeanu Sărat se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
si virtute“ ("Una storia veneziana") și drama de inspirație biblică "Neprihănitul Iov", propuse pentru „Teatrul de Stat Toma Caragiu“ din Ploiești, precum și un volum de versuri, „Stindarde transparente“. În 2007 a publicat la Ploiești o foarte documentată monografie a orașului prahovean Boldești-Scăieni, bogat ilustrată și, în același an, a dat la iveală, pentru prima dată în România, a unui „Ghid de conversație român-latin”. Ca pictor de icoane și biserici, precum și ca sculptor, are lucrări expuse public în orașul Boldești-Scăieni, județul Prahova
Cristian Petru Bălan () [Corola-website/Science/299220_a_300549]
-
parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești si Țigănești. Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt și stâncos, cu o diferență de nivel de 500-900 m) și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600-2400 m și o înclinare de la nord către sud). Masivul Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpațiilor Meridionali și cu
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
depozite sedimentare mezozoice, așezate în transgresiune peste un fundament de șisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi și gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porțiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formații ale flișului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum și depozitele de marne și gresii aparținând etajelor Barremian și Apțian. Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervației, în sectorul
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]