1,167 matches
-
se încadrează, credem, în orientarea acestuia ca praxis. Din multe puncte de vedere, curriculumul ca praxis este o evoluție a modelului procesual. În acest cadru însă se adaugă poziția explicită a intereselor pe care un curriculum le servește. Abordarea ca praxis a teoriei și practicii curriculare presupune angajamentul explicit în direcția bunăstării sociale și a emancipării spiritului uman. Acțiunea este de această dată una angajată și responsabilă, orientată spre dezvoltarea și rezolvarea unor probleme concrete. Curriculumul este centrat pe problemele reale
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de învățare oferă elevului oportunitatea de a interveni constant, de a participa activ la propria instruire. • Se acordă un rol central gândirii (critice), reflexivității și învățării cu sens. Am surprins anterior evoluția dinspre această perspectivă către cea a curriculumului ca praxis. Dacă ne oprim la una dintre modalitățile frecvente de ilustrare a procesualității curriculumului („optul curricular”), prezentată în figura 26, putem face unele considerații preliminare cu privire la fazele procesului curricular, din perspectiva abordării cross-curriculare. 1. Proiectare 2. Dezvoltare 3. Implementare 4. Evaluare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
1999, „Content as Context: The Role of School Subjects in Secondary School Teaching”, în R. McCormick, C. Paechter (ed.), Learning and Knowledge, Thousand Oacks, Londra, Paul Chapman Publishing, Ltd & The Open University, New Delhi. Grundy, S., 1987, Curriculum: Product or Praxis, Falmer, Lewes. Hargreaves, A., 1995, „Renewal in the Age of Paradox”, Educational Leadership, vol. 52, 7. Hargreaves, D.H., 1991, „Coherence and manageability: reflection on the National Curriculum and cross-curricular provision”, The Curriculum Journal, 2, 1. Hausermann, J., 1998, A Human
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cervicale; apofiza spinoasă, la nivelul vertebrelor; apofiza stiloidă, la nivelul cubitusului, radiusului, peroneului, temporalului; apofiza transversală, la nivelul vertebrelor; apofiza unciformă, la nivelul osului cu cârlig al mâinii; apofiza zigomatică, ce corespunde pomeților. APRAXIE (<fr. apraxie, cf. gr. a - fără, praxis - acțiune, practică, prattein - a acționa; engl. apraxia) - Incapacitatea de a efectua mișcări coordonate, dobândite ontogenetic, de a realiza mișcări adaptate unui anumit scop, de a executa corect unele acțiuni pe care le dorește sau care sunt solicicitate de către terapeut. Execuția
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Dificultăți respiratorii manifestate subiectiv prin „sete de aer”, concretizată prin tulburări ale ritmului, amplitudinii sau frecvenței mișcărilor respiratorii. Cauzele pot fi datorate obstrucției căilor aeriene, bolilor care afectează țesutul pulmonar sau bolilor cardiace. DISPRAXIE (< fr. dyspraxie, cf. gr. dys - dificil, praxis - acțiune, practică, prattein - a acționa) - Incapacitatea de a exprima și coordona gesturile sau de a efectua mișcări, acțiuni adaptate la un scop, fără ca aceasta să fie urmarea unor tulburări motoare elementare. Dispraxia este pusă în evidență prin simptome caracteristice: motricitate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt pericolele automatismului În practică, ale rutinei călduțe, ale praxisului obosit. O persoană, sau moartea, nu are importanță acum, Își Îndeplinește funcția În mod scrupulos, zi după zi, fără probleme, fără nelămuriri, acordând toată atenția sa respectării regulamentelor stabilite la nivel superior, și dacă, după un timp, nu apare nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rațiuni obiective. Angoasa diferă de frică, al cărei diagnostic depistează întotdeauna o anumită cauză suficientă. Anxietatea sau angoasa coincide mai degrabă cu percepția fulgurantă a posibilității ca ultimă categorie a spiritului (mai cuprinzătoare decât realitatea). Posibilitatea sau, altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altfel spus, patosul praxisului cotidian (rezumat de acel simplu „eu pot”, rostit la granița dintre trupul subiectiv și corpul obiectiv). Urmând lui Kierkegaard, Michel Henry preferă să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor 1. Preluând o imagine din Cesare Pavese, autorul imaginează o întâlnire între doi tineri îndrăgostiți, aflați către cumpăna nopții sprijiniți de o balustradă la marginea unui balcon în aer liber. „Ce anume se va întâmpla acum? Oare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lumii. Pentru Michel Henry, ca și pentru primii creștini, cele două tonalități fundamentale se nasc la răscrucea dintre patosul afectivității (prin depășirea orizontului mundan al pulsiunilor corpului organic) și patosul acțiunii (prin supunerea smerită la asceza uitării de sine în praxisul faptei: prin muncă 1, mișcare etc.). Concluziitc "Concluzii" Critica interpretării aduse de Michel Foucault istoriei sexualității are două straturi. Un prim nivel de argumentare este cel istoric și relevă pluralitatea de perspective asupra ascezei în tradiția creștinismului timpuriu. Un al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gestul elementar al dezproprierii despre care vorbește etica creștină 3. Credința sau milostenia, de pildă, sunt forme de uitare a falsului sine (le moi haïssable, cum îl definea Pascal) și de abandonare în Autoafectarea/Autodăruirea Vieții 4. Revenirea la făptuire (praxis) ca modalitate primară de supunere la dinamica Vieții permite tematizarea unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă modul de a fi în lume al creștinului. Afectul nu deține calitățile joase ale unui sentiment oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cu cel de agape („iubire”, caritas - lat.). Inspirat de gândirea lui Augustin, profesorul britanic articulează limbajul iubirii prin apelul la gramatica donației (iar „actul dăruirii este el însuși conținutul a ceea ce este dat”2). Pentru că iubirea integrează toate nivelurile cunoașterii (praxis, poiesis, theoria), ea „poate fi exersată și în situații negative de sărăcie și slăbiciune”3. Iubirea (ca stare de grație) este mai puțin dobândită, cât predată în prietenia cu Dumnezeu (ceea ce pentru Aristotel, care credea în autarhia sufletului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deplasare mimetică”, de „transpunere” cvasi-metaforică dinspre etică spre poetică, trebuie să concepem activitatea poetică și ca legătură, nu numai ca ruptură. Este mișcarea însăși dinspre mimesis I spre mimesis II. Dacă nu încape îndoială că termenul mythos marchează discontinuitatea, termenul praxis ș...ț asigură contiguitatea între cele două regimuri, etic și poetic, ale acțiunii”101. Cât despre „avalul” mimesis-ului (receptarea), chiar dacă nu există suficiente indicii în Poetica asupra faptului că Aristotel i-ar acorda o importanță deosebită, totuși, în mod cert
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
subterfugii, nu de puține ori chestionabile, iar la o confruntare, fie și superficială, cu practica literară discrepanțele sunt mai mult decât evidente. Însă, pe de altă parte, nu se poate contesta evidența, că, în genere, apropierea de concret și de praxis implică, în mod necesar, o doză considerabilă de relativism, cu alte cuvinte abandonarea treptată a criteriilor dure, în favoarea unei perspective „îmblânzite”. Virgil Nemoianu a sesizat foarte exact iminența unor atari deplasări dinspre zona principalului către aceea a secundarului: „În critica
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
autolegitimării. Analizând textele lor, ne dăm seama că tot ceea ce ele exprimă programatic - apetența pentru o poezie de tip biografic, aspirația de a încheia un nou pact cu realul, exaltarea (micro)realismului ș.a.m.d. -, la o eventuală confruntare cu praxisul, își dezvăluie caracterul profund ficțional (când nu de-a dreptul fictiv). Cum orice definiție a ficțiunii care se respectă, nu poate face abstracție de faptul că efectul său asupra lectorului „poate merge de la acela primejdios al unei capcane iluzioniste, la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem 403. Devine apoi evident faptul că o asemenea deplasare este însoțită de o desolemnizare a lirismului, ba chiar de o glisare dinspre liric spre epic (la acest capitol, praxisul confirmă, în mod evident, teoria). Forma poemelor lui Mircea Cărtărescu devine preponderent epică, narativitatea nu mai este exclusă din câmpul poeziei, dimpotrivă ea oferă o soluție de ieșire din impasul liricului și marchează totodată o destindere a tensiunilor dintre „lumea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Nozick, Robert, 1997: Anarhie, stat și utopie (1974), traducere de Mircea Dumitru, Editura Humanitas, București. O’Brian, Mary, 1981: The Politics of Reproduction, Routledge & Kegan Paul, Boston. O’Brian, Mary, 1989: „Feminist Praxis”, în A. Miles și G. Finn (eds.), Feminism: From Pressure to Politics, Black Rose Press, Montreal. Oakeshott, Michael, 1994: Raționalismul în politică, traducere de Adrian Paul Iliescu, Editura All, București. Okin, Susan Moller, 1979: Women in Western Political Thought, Princeton
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Editura Veritas, Târgu-Mureș, 1996, p. 66. footnote>. Opera Sfântului Simeon Noul Teolog a pregătit temeiurile doctrinare ale palamismului de mai târziu. Chiar dacă scrierile sale au generat și multe suspiciuni în rândul unor călugări din vremea sa, axați mai mult pe praxis decât pe theoria, și astfel scrierile Sfântului Simeon fiind uitate timp de trei secole, Pronia divină a rânduit ca ele să fie redescoperite, prețuite și valorificate de monahii athoniți din secolul al XIV-lea și de cei din timpul renașterii
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
exprimă prin gesturi, comportamente, dar și prin efectele lor retroactive. Ea este o manifestare a unei intenții prealabile actului și constituie realizarea unui proiect. În fine, ea transformă actorul și obiectele acțiunii. Această viziune globală va fi continuată prin teoria praxis-ului prezentat ca acțiune revoluționară de clasă, începând cu Marx. Pe linia lui Immanuel Kant (Critica facultății de judecare), Hannah Arendt (1906-1981) așază activitatea de judecată la baza gustului, ca practică discriminantă: "Gustul este principala activitate culturală [...], activitatea unui spirit
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
artistul transformă ceea ce atinge prin efectul unei puteri magice care-l pune în raport cu însuși misterul creației." Pierre Francastel, Art et technique, Minuit, Paris, 1956, p. 244. "Desigur că formele primitive, magice și animiste ale operelor de artă în calitate de componente ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
28, 37, 39, 44, 46, 59, 64, 68, 73, 77, 85-86, 89, 92-100, 104-106, 109-111, 113-140, 142-143, 145-146, 151-158, 161, 167, 189, 196, 199, 201, 205, 213-214, 218, 270, 272, 274-275, 281-282, 284-285, 294, 298-300. Pragmatism, 44, 60, 62, 65. Praxis, 106, 162. Preot, 167, 182-183, 271. Presă, 46, 57, 88, 90, 98, 100, 107, 116, 122, 142, 156, 168, 173, 186, 194, 199, 246, 253, 257, 267. Prestigiu, 26, 74, 169, 171, 220, 254, 270, 273. Probe, 28, 41, 46-47
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
86, 2 (June), pp. 301-22. Berg-Schlosser, Dirk, Herbert Maier and Theo Stammen (1981) Einführung in die Politikwissenschaft 3rd edn, München: Beck. Berki, R.N. (1981) On Political Realism, London: Dent & Sons. Bernstein, Richard (1983) Beyond Objectivism and Relativism: Science, Hermeneutics, and Praxis, Philadelphia: University of Pennsylvania Press. Blaug, Marc (1975) 'Kuhn versus Lakatos, or paradigms versus research programmes in the history of economics', History of Political Economy 7, 4, pp. 399-433. Bobbio, Norberto (1981) ' La teoria dello stato e del potere', in
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fiind socotite superstiții și atribute ale inculturii poporului nostru, la fel ca și rugăciunile din moși strămoși. De multe ori, în locul descântecelor, se spunea de trei ori la rând rugăciunea „Tatăl nostru”. În afară de rolul pe care l-a jucat în praxisul 1 popular, descântecele reprezintă nestemate valori ale culturii noastre populare. Fiind purtătoare ale unor expresii arhaice ale limbii române cu specific moldovenesc, descântecele au fost completate cu numeroase expresii locale. Din acest punct de vedere, am prezentat numai câte un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
limitărilor practice, cât și a negocierilor dintre diferiți agenți. Astfel, pentru a relua aceeași schemă de analiză folosită în cazul prezentării modelelor teoretice, întrebarea care trebuie pusă este: Ce are excluziunea socială „europeană” în plus față de starea financiară precară? Rezultatul praxis-ului european poate fi observat în figura 5: Figura 5. Modelul politicilor publice europene În finalul acestei secțiuni, mă voi referi pe scurt la metodologia xe "Uniunii Europene"Uniunii Europene în aplicarea politicilor sociale. În domeniul incluziunii sociale, statele membre
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
sunt afectate mai ales de suferințe dentare. Tratamentul Catindatului rămâne celebru: magnetizare cu rom Jamaica și potolirea măselei bolnave prin amenințarea cleștelui. Iordache, calfă de bărbier, deci stomatolog necalificat, ajunge să îi scoată măseaua, dar nimerește una nevinovată. Curat mal praxis! Nevasta lui Cănuță Om-Sucit suferă o extracție reușită, pe viu și, de milă, Cănuță care o părăsise revine la ea. În schimb Cănuță, trădat de un amic, se enervează rău și moare de congestie cerebrală. O mică schiță de Brăescu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]