340 matches
-
Poem de Craciun Elena Marin Alexe Osana, sus în locuri preaînalte! Și azi se cântă-n cinstea lui Isus, întreg pământul freamătă acuma, răsună cor de îngeri colo sus. Pe-un colț de cer, de unde nemurirea a coborât în chip de copilaș, născându-se alăturea de vite, în Betleem, într-un
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
urmat imediat de mulți dintre cei prezenți. După care luă cuvântul, pe un ton liniștit, dar ferm: — Olegar - dacă tot am ajuns aici - a băut mai mult decât poate duce și numai asta, cred, l-ar putea justifica în fața Celui Preaînalt pentru cuvintele lui blasfematoare. Se întrerupse o clipă, încrucișând mâinile și, în vreme ce, în jur, toți își țineau răsuflarea, își întoarse ochii spre Gualfard și ridică degetul amenințător: — Domnul a fost cu adevărat prea generos cu tine, Gualfard; tu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nevinovat, lăsă ochii în jos și tăcu multă vreme, făcându-și reproșuri pentru propria-i mândrie. în jurul său domnea doar tăcerea. în sfârșit, scuturând din cap, vorbi iarăși mulțimii. — Nu mila mea trebuie s-o implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai cu seamă, trebuie să vă rugați, să vă căiți de păcatele voastre și să vă rugați. Toți trebuie să ne rugăm. Să ne mărturisim păcatele și să cântăm psalmi, invocând de la Cel Preaînalt iertarea și mântuirea sufletului. Iar dacă, mai apoi, vor veni hunii... va fi cum după cum va vrea Dumnezeu. Ambianus era un om simplu, dar hotărât și practic: — Poarta e solidă și de-a lungul zidurilor vechiul drum de patrulă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său, și întindeau mâinile în gestul creștin al rugăciunii, cu palmele în sus. De mai multe ori, răspunzând cererii sale, din mulțime se ridică puternic corul unui strigăt disperat către Cel Preaînalt. Apoi, Anianus luă din nou cuvântul. De unde se găsea, Sebastianus putu prinde numai câteva fragmente din ceea ce spunea el, dar, la un moment dat, îl văzu ridicând brațul și arătând cu un gest viguros latura de sud-est a cetății și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
El. Dumnezeul tatălui meu. Dumnezeu de Vechi Testament”), dar nu ca supusă, ci răzvrătită, renegată, respinsă. Deloc dispusă, totuși, să renunțe la Marea Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În același timp, trăit, retrăit, reasumat cu fervoare. Până și simularea dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ce s-o piardă, când lefurile ienicerilor și akingiilor se rătăcesc prin buzunarele adânci ale slujbașilor turci și greci și nu ajung cu lunile la ostașii sultanului, de se răscoală gărzile din Stambul și schimbă vizirii ba chiar și pe preaînaltul stăpân al mărilor și continentelor, fiecare cum urcă treptele seraiului se jură pe Coran și pe sabia lui Ali să stârpească hoția și bacșișul. Hârtia asta, neică Dinule, dacă ajunge la Poartă, mulți dregători or să cadă, iar cei care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vedere a includerii acestora ca și parte componentă a unei căi spirituale autentice. „Omul este o triadă formată din Corp, Suflet și Spirit. Sufletul este mediatorul între Spirit și Corp. Avem un Suflet, dar suntem un Spirit. Intimul este Preaînaltul din noi; Intimul este Spiritul. Testamentul înțelepciunii spune: «înainte ca falsa auroră să răsară asupra Pământului, aceia care au supraviețuit uraganului și furtunii, l-au preamărit pe Intim și lor li s-au înfățișat heralzii Aurorei». Între omul pământean și
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
digestiv de plante. I se părea, zise el, călugăresc, arhaic și aproape templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la edituri”, răspunse el, „se adună toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ci și sinonime. Prin „ames- tecul graiurilor”, s-a fragmentat „logosul divin” în șaptezeci de graiuri umane, care, conform tradiției, stau sub zodia a șaptezeci de îngeri „naționali” (3, pp. 156 și urm., capitolul „îngerii națiunilor și erezia naționalistă”). „Cel Preaînalt a hotărât ținuturile popoarelor după numărul îngerilor lui Dumnezeu”, iar de Israel a hotărât să aibă grijă El însuși (Deuteronom, XXXII, 8-9). Prin confusio linguarum, nu numai comunicarea dintre oameni a fost sistată, ci și cea dintre oameni și Dumnezeu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trimite direct la viziunea celor patru fiare din Cartea lui Daniel 104. E vorba despre succesiunea domniilor în Imperiul Roman, în general, și peste Israel, în special. Leul din final îl prevestește pe Mesia, care va fi trimis de Cel Preaînalt la sfârșitul lumii, ca să-i „judece”/discearnă pe drepți de nelegiuiți. A treia viziune are loc la o săptămână după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar flori; profetul trebuie să se mulțumească doar cu ierburi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să o recite permanent de-a lungul călătoriei sale cerești: „Veșnic, Puternic, Sfânt, El/ Dumnezeu Unul Stăpânitor/ Născut din Tine Însuți, Incoruptibil, fără pată/ Nenăscut, Neîntinat, Nemuritor/ Desăvârșit în Tine Însuți, prin Tine Însuți iluminat/ fără mamă, fără tată, Necreat/ Preaînalt, din foc ș...ț. Primește-mi rugăciunea și sacrificiul pe care Tu Însuți Ți l-ai oferit prin mijlocirea celui care Te caută/ Primește-mă cu bunăvoință, arată-mi ștoate celeț, învață-mă și dezvăluie robului Tău cele pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
simultane: pe de o parte, pesimism în contextul actual; pe de altă parte, optimism defulatoriu și speranță nebună legată de vârsta viitoare. Prezentul se află sub stăpânirea lui Satana (apocaliptica reactivează o serie de miteme tradiționale); viitorul, sub stăpânirea Domnului preaînalt. Lumea de acum se caracterizează printr-un soi de oboseală, de lâncezeală („Lumea și-a pierdut tinerețea și vremea a-nceput să-mbătrânească”134); dimpotrivă, lumea viitoare este preînchipuită ca o lume a maximei vitalități. Degenerarea fizică merge mână în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un fiu. El va fi mare și se va numi Isus, iar Domnul îi va da domnia peste întregul pământ. Maria : Dar cum este cu putință, când eu sunt fecioară ? Îngerul : Duhul Sfânt va pogorî asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va învălui. De aceea Sfântul Prunc ce se va naște din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu. El va domni peste toate țările și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Maria : Sunt roaba Domnului. Împlinească-se tot ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Techirghiol, "acolo nămolul înmoaie încheieturile". La Durău nu mai mergea; de câte ori a fost, mitropolitul i-a cerut bani. Auzi, bă, tată? În loc să ne ajute, ne jupoaie. 50 de metri cubi de cherestea și nici măcar un bogdaproste. Gata, a înțărcat bălaia, Preaînalte. La Durău era trai, neneacă! Băutură și haleală, de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt rotunzi ca mazărea. Tot ce se află aici e dulce la gust și neted la pipăit. SISOE: Lăudat fie numele Celui Preaînalt! MAVRICHIE: Amin! (oftează amândoi din rărunchi) SISOE: Și ce se spune în cartea pe care ai scris-o sfinția ta astă noapte? MAVRICHIE: Cartea asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă Despre făcutul minunilor. Întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa, tu ești popa care face minuni? SISOE: Eu, cu voia Celui Preaînalt. DUMITRAȘ: Așa? Tare bine! Cum te cheamă, taică părinte? SISOE: Sisoe mă cheamă. DUMITRAȘ: Hm! Frumos nume, nimic de zis. Se cunoaște că nu ți l-a dat nașul la botez; ți l-ai ales singur când te-ai tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a sufletului Însetat de dragoste, a simțurilor sale, a tuturor simțurilor, treze sau amorțite. Cu ochi gânditori, cadiul se ridică, vine să se așeze alături de Khayyam, punând pe umărul acestuia o mână părintească. Străjile schimbă priviri uimite. — Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți-a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu de-al lui Adam, inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și, presupun, suspinele femeilor. Sper că El nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai bine de șapte ani, lăsându-mi o sumă de bani pe care trebuie să o cheltuiesc În Întregime spre a-i cinsti pe vizitatorii Samarkandului.“ „Și cum se numea acest stăpân, ca să pot măcar să povestesc despre milosârdia lui?“ „Numai Preaînaltului i se cuvine recunoștința ta, mulțumește-I Lui, El va ști prin milostenia cui I se aduce mulțumire.“ Și astfel, vreme de mai multe zile, am rămas În casa acelui bărbat. Ieșeam și mă Întorceam, găseam Întotdeauna acolo talere pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajungă să-și dorească să fie cuceriți de un altul. Nu era cazul lui Nasr. Dacă nu era cel mai bun dintre stăpânitori, nu era, cu siguranță, nici cel mai rău, oamenii se Împăcau și-și puneau soarta În mâinile Preaînaltului, pentru ca Acesta să pună frâu exceselor hanului. Se sărbătorește, deci, la Samarkand Îndepărtara luptei. Imensa piață Ras-al-Tak e năpădită de strigăte și de fum. De fiecare zid se sprijină taraba unui negustor ambulant. Sub fiecare felinar dai peste o cântăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Nizam, care asistă la scenă, crede necesar să intervină: — În vremurile de Început ale Islamului, pe când Califul Omar era acuzat de cheltuirea Întregului aur adunat În timpul cuceririlor, acesta i-a Întrebat pe cei care-l mustrau: „Oare nu bunătatea Preaînaltului ne-a Împărțit cu dărnicie acest aur? Dacă-l credeți pe Dumnezeu neputincios să ne dăruiască mai mult, nu mai cheltuiți nimic. În ceea ce mă privește, am Încredere În nesfârșita mărinumie a Creatorului, nu voi păstra În sipetul meu nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Iar alții continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins. Eu sunt apostolul Noii Propovăduiri, voi străbate țara fără răgaz, voi folosi Înrăurirea, dar și forța, și, cu ajutorul Preaînaltului, voi doborî puterea cea putredă. Ție ți-o spun, Omar, care mi-ai salvat cândva viața: lumea va fi În curând martora unor evenimente cărora puțin oameni le vor pătrunde Înțelesul. Tu, tu o vei Înțelege, vei ști ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Atunci când, de teamă să nu-i cad pradă, m-am hotărât să nu-i mai adresez cuvântul, am căzut bolnav. Atât de greu Încât am crezut că mi-a sunat ceasul. Am văzut În asta un semn, un semn din partea Preaînaltului, și am făcut jurământul, dacă aș fi scăpat, să mă convertesc la credința ismailiților. M-am Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și pe mai marii statului, atunci când tobele lor vor răsuna pretutindeni și când planurile le vor fi date În vileag. În mijlocul tumultului care se va isca, fie ca sultanul să știe că tot ce am zis e adevărat. Să dea Preaînaltul ca stăpânul nostru și imperiul să fie apărați de o soartă rea!” În ziua În care un mesager sosește din partea sultanului ca să-l vadă și să-l invite să i se alăture acestuia În vederea unei călătorii la Bagdad, vizirul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ține mâna lui Malik Șah. — Stăpânul Își va mai veni În simțiri?, Întreabă Chinezoaica. — Pulsul slăbește, Dumnezeu a suflat În lumânare, ea pâlpâie Înainte de a se stinge, n-avem altceva de făcut decât să ne rugăm. Dacă aceasta e voința Preaînaltului, ascultați bine ce am să vă spun. Nu este tonul unei viitoare văduve, ci al unei stăpânitoare de imperiu. — Nimeni din afara acestei iurte nu trebuie să știe că sultanul nu se mai află printre noi. Mulțumiți-vă să spuneți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]