2,626 matches
-
atât de hoppy să te vădť". Nu sunt fragmente dintr-un roman al cărui erou se numește Eliade, ci câteva tușe ale imaginii omului și profesorului Mircea Eliade, așa cum s-au păstrat acestea în amintirea celor care au trăit în preajmă-i, secvențele de memorie afectivă oferindu-ne o imagine demitizată a lui Eliade, ce ar putea surmonta șabloanele radical-maniheiste care circulă de ani buni atât în țară, cât și în afară. Dacă acceptăm ideea că lucrurile, în general, nu sunt
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi tresărit speriați. S-a văzut atunci că peste nouăzeci la sută din mulțimea adunată era formată din români - majoritatea lor ardeleni". Românii sînt, ca și portughezii, cetățeni ai unei Europe de limită. Din care pricină
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
mână spada pentru a apăra brazda strămoșească... Ulterior, am constatat că istoriografia și ideologia comunistă nu inventaseră nimic. Stilul bombastic, lăudăroșenia calpă, lipsa de logică și credibilitate erau apanaje ale "marii școli istorice" din veacul al nouăspreze-celea și continuată până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Nu-mi trece prin minte să contest meritele acestor istorici. Unii dintre ei - precum Iorga - sunt absolut geniali, posesorii unei științe și ai unui talent literar colosale. Alții, precum Xenopol și Pârvan, s-au
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
șandramalele din sat. Cât despre lăcașul mamei înseși, acesta e o adevărată "fortăreață lacustră, pe jumătate îngropată în pământul unui crâmpei de zăvoi de sălcii și arini dintre două coturi ale râului". Oricât s-a învârti unii și alții prin preajmă, nimeni nu poate ajunge la casa Grazielei-doamna fără să-i iasă ea în întâmpinare. Un armăsar focos și opt bivolițe productive completează decorul acesta umid și cețos, în care însă, odată intrat, descoperi exalații oribile. Pe scurt: aici e un
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
să ignori cu desăvârșire aceste trăsături ale străvechiului activist pentru a nu face legătura cu harababura în care s-a prăbușit, vreme de câteva luni, România. În locul lui Geoană, nu numai că nu l-aș fi ținut pe Iliescu în preajmă, dar aș fi condiționat preluarea conducerii PSD-ului de înlăturarea totală a străvechiului bolșevic. Mi-aș fi pus întrebarea de bun simț: de ce mi-ar vrea binele un om pe care l-am învins usturător? De ce-ar fi bun
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
se mai putea spera în ieșirea la lumină a unei asemenea dovezi, care mi se părea că nu putea fi decît o declarație sau o mărturisire a celui în cauză ori a unuia dintre cei care i-au stat în preajmă. Curînd însă aveam să constat că greșisem: descopeream o altă dovadă, tot de netăgăduit, anume faptul că în "romanul sportiv" fusese inserat un articol publicat de Petru Comarnescu anterior, așijderea sub un pseudonim, dar sub unul asupra căruia nu mai
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
să pună propria ștampilă acolo unde a scuipat, cu ură, Moise. La priveghiul Mariei se va strânge tot satul; dar înainte, când fiii săi erau omorâți de Ică, iar ea, alungată din sat, mai nimeni nu era de văzut prin preajmă. Nici aceste aspecte ori elemente de contrast nu sunt subliniate în vreun fel de către autor. Acesta nu vrea să fie didactic nici în direcția răului, nici în cea a binelui. Justiția, dreptatea nu sunt alterate ireversibil, astfel încât romanul să poată
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
Chiar dacă înțelesul lui descinde din fiziologia aparatului digestiv, unde înseamnă chiar actul firesc de eliminare a gazelor digestive, el poate deopotrivă să numească, prin încărcare metaforică, o formă antisocială de comportament uman: atitudinea eminamente toxică de agresare a persoanelor din preajmă. Ceea ce este straniu este că agresarea nu se face prin forță, ci printr-un repertoriu impresionant de gesturi aparent inofensive, toate culminînd cu iritarea oamenilor din jur. La asta se adaugă amănuntul stupefiant că, cel mai adesea, protagonistul nu este
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
și în același timp poți să nu depășești pragul deplorabil al unui handicapat social. Un astfel de nefericit este incapabil să facă un lucru pentru care nu e nevoie de cine știe ce inteligență: să întrețină niște relații firești cu oamenii din preajmă. El este precum o ființă antedeluviană care, silită să-și schimbe brusc mediul în care s-a obișnuit să trăiască, clachează deprimant în cursa vieții. Obișnuit să trăiască în universul interior al fanteziei proprii, el își dorește viața de dinaine
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
Iliescu s-a străduit să-și aducă Prostănacul cu picioarele pe pământ: „Ne întoarcem la Nostradamus? Suntem în secolul XXI!“ Nu vă lăsați amăgiți însă de aparențe. Simbolul rațiunii nu este nici el ce pare a fi. Iliescu are prin preajmă nostradamușii lui, cel puțin doi: pe Lorin Fortuna, profetul șerpilienilor și balaurienilor, și pe Gelu Voican Voiculescu, fascinat de ezoterism și de aspectele inițiatice ale societăților secrete. Oameni mai vechi din PSD își amintesc că Iliescu a avut consilieri la
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă la urechea lui Codârlic) Măi, vezi ceva? CODÂRLIC (strigă și el): Beznă și catran; parcă-i la mama acasă! DĂNILĂ: Tocmai bine! Acuma ia să mă uit eu prin preajmă, nu se poate să nu găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui pe par decât pe sfânta cruce. Și când ți-oi razama una după ceafă, Codârlic vere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu înțelegerea mereu trează la cei din juru-ți; cât nu pricep cum s-a putut alege asemenea copilă cuminte ca tine, care-ai trăit, cum mi-ai spus c-ai trăit tu, departe de-aici și cu puțini oameni în preajmă. LIANA: Cu puțini oameni adevărați, mamă Ilincă. Pentru că de la ceilalți, oricât de mulți ar fi, nu poți avea nici o pildă de urmat. ILINCA: Așa este, fata mea. Și-acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tată nu mai am, iară pe maica mea abia o mai țin minte, ca printr-o ceață. În locurile din care-am pribegit îmi era prieten doar un înțelept bătrân, care nici el n-avea cum mă mai ocroti în preajmă-i. Așa c-am pornit în lume, să-mi caut un rost și-un adăpost. Și-am nimerit bine aici, sub acoperișul și sub mila Măriilor Voastre. Mă bucur de oameni blânzi și buni, și caut, pe puterea mea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu mine și să-mi cânți un cântec din cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cele ale copilăriei tale? Ia un gherghef și, lucrând, cântă-mi. LIANA: Mă sfiesc, Măria Ta. Eu glas preafrumos n-am, și cânt doar pentru mine, când nu-i nimeni prin preajmă. LIOARA: Cântă de data asta avându-mă în preajmă pe mine, gândindu-te la vremurile de demult. LIANA: Cu dragă inimă, Măria Ta. (ia un gherghef, începe să lucreze. Pare a se gândi câteva clipe. Cântă) (Melodie simplă, fără înflorituri. Introducerea, susținerea și finalul, pe tot timpul cântecului, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Zarvă-Împărat. Citește de ici, Brăduț, că nu văd tocmai bine. (îi dă scrisoarea) BRĂDUȚ (citește): În slujba noastră stau trei războinici neînfricați, pe care-i cheamă Terentie, Meletie și Isachie. Nimeni n-a izbutit a-i birui, având ei în preajmă, la vreme de harță, trei slujitori, care se-ntâmplă să aibă aceleași nume ca și războinicii. Unul din slujitori mânuiește cu meșteșug ghioaga, celălalt sulița, al treilea arcanul. Îi cheamă deci și pe aceștia tot Terentie, Meletie și Isachie. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de plac poate fi acesta? Și de unde știi tu ce-mi place și ce nu-mi place mie. Să i se...(își înghite vorba) LIANA: Știu, Măria Ta, încă de pe când binevoiai să mă știi și să mă ții în preajmă-ți. (rumoare) Aflați Măriile Voastre că Pricină-Împărat este tată al meu drept și că am crescut cu bine sub mâna maicii mele, cât a fost în viață, și sub grija tatălui meu, ocrotindu-mă el cu dragoste și îngăduință, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce... B2: Numai eu întârzii, singur, pe cărare, farmecul acestei clipe trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta am auzit pe undeva și precis e adevărat. Am stat acolo, în dugheană, aproape două ore. De fapt, nu e nevoie de mai mult. Nu se întâmplă mare lucru. Aceiași parteneri de bârfă. Aceiași clienți trimiși de băncile din preajmă. Halatul. Despre el trebuie scris. Funcția lui. Deghizare. Trebuie să-și demonstreze ei înseși că muncește, că e utilă. Nu freacă menta. Asta era important. Își justifica pâinea. Ce să vă mai spun despre tanti Cati. Cea mai interesantă lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dată pe la 11 ani cu un bici uns cu motorină. Un sunet plin, superb. Cu biciul lui Văleanu, unul care a vrut să se călugarească și acum a ajuns să fure materiale de construcții de la vilele ce se ridică prin preajmă. L-a prins proprietarul, și el, care lucrase aici vreo câteva luni, a avut o replică incredibilă, ba, boule, să știi și tu că de pe orice șantier dispar până la un sfert din sacii de ciment. Adică e un preț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
într-o altă fază a existenței tale. Apropo de revistele Pif. Am intrat odată în casa unui vecin, probabil pentru că îl căutam pe unul dintre tovarășii mei de atunci, am găsit niște reviste și, profitând că nu era nimeni prin preajmă și oamenii care locuiau în casa aceea lăsaseră ușa descuiată, am stat vreo oră acolo citind conspirativ Pif. A fost primul moment când am gândit că, la urma urmei, să furi o tipăritură din asta nici nu e un păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
val-vârtej din biroul inginerului, compunându-și o figură de om înfuriat la culme. Călca apăsat prin omătul înmuiat de soarele care strălucea vioi. Din când în când, arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins văzându-l pe Costăchel ieșind și se întreba când a intrat. Năuceala lui a crescut când a văzut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
urmă te aștepta glonțul... „Unde-i colonelul Brad Filip” - mă tot întrebam. Și marșul nu se mai sfârșea... Sentinelele se schimbau des. La fiecare schimb de tură se făcea numărătoarea. Dacă lipsea cineva îi plângeai de milă civilului aflat în preajmă. Era luat cu forța și băgat în coloană... Să completeze golul. Nu mai știam de câtă vreme mergeam.„ În ce lună și în ce zi suntem astăzi?” - am întrebat într-o doară. „Apoi după socoata mea azi ar cam fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dintr-un izvor. Cortegiul ajunse la cimitir. Simona nu reuși s-o vadă pe mama ei nici atunci când fu coborâtă în groapă. Rătăci un timp prin cimitir până se termină slujba și groparii turnară ultimele lopeți de pământ. Fiind prin preajmă, auzea cum cad bulgării de pământ peste sicriu. La fiecare bulgăre prăvălit inima îi tresărea; o durea cumplit fiecare zgomot, de parcă bulgării de pământ ar fi lovit-o în suflet, pricinuindu-i răni de nevindecat. După ce se așternu liniștea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]