309 matches
-
fie auzit, viitorul era diferit. Într-adevăr, în timp ce la Roma Livia agoniza, împăratul fu așteptat zadarnic. O sclavă bătrână îi spuse că, după șaizeci de ani, Tiberius nu-și iertase mama că l-a dat, fiind copil, pe mâna unor preceptori duri, pe când ea își trăia povestea de dragoste cu Augustus. Dar, se șoptea, poate că era altceva. Din sălile cele mai îndepărtate și mai liniștite ale locuinței, citind lungile și complicatele Aventuri ale lui Alexandros, Gajus încercă amara izolare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea Veche în nopțile cu lună plină, purtau veșminte plisate de in de culoarea onixului, de culoarea Nilus-ului, de culoarea florii de lotus, știau să prepare parfumul sacru, khfir, descriau temple din granit roz vechi de trei mii de ani. Preceptori culți explicau că în țara aceea fuseseră inventate agricultura și știința hidraulică, vitală într-un ținut unde nu plouă; spuneau că Alexandria era cel mai însemnat centru de schimburi culturale și științifice; susțineau că în școala religioasă și filosofică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apa rămâne însă aceeași. „Nu dispari, spunea preotul. Te duci; și te întorci.“ Iar tatăl său, care mai avea puține luni de trăit și părea s-o știe, îl întreba pe preot: „Și unde te duci?“ În schimb, Zaleucos, bătrânul preceptor dispărut cine știe cum, care avea mintea plină de cuvintele filosofilor din vechime, îi spusese într-o zi: „Ideea de divinitate nu poate fi pricepută prin raționamente. Înțelegerea esenței sale sclipește în suflet ca un fulger...“ Așa avea să scrie și Plutarchus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă dezbăraseră de unele prejudecăți legate de pictură, de nud și de sculptură. Dar nu în lăcașele de cult. Acestea erau sentimentele mele la înscăunarea lui Adrian al VI-lea. Este adevărat că nu știam încă faptul că acest fost preceptor al împăratului Carol Quintul fusese, înainte să vină la Roma, inchizitorul Aragonului și al Navarrei. În doar câteva săptămâni, el a făcut din mine un Medici pe de-a-ntregul, dacă nu prin noblețea originii, măcar prin noblețea aspirațiilor. Acest papă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
diversitatea contactelor pe care le-au avut strămoșii mei cu lumea literelor sunt Într-adevăr remarcabile. Carl Heinrich Graun, străbunicul lui Ferdinand Korff, străbunicul meu, s-a născut În 1701, la Wahrenbrück, În Saxonia. Tatăl lui, August Graun (n. 1670), preceptor „Königlicher Polnischer und Kufürstlicher Sächsischer Akziseneinnehmer“ - electorul respectiv fiind tizul lui, August II, rege al Poloniei) se trăgea dintr-un lung șir de pastori. Stră-străbunicul lui, Wolfgang Graun, era, În 1575, organist la Plauen (În apropiere de Wahrenbrück), unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care a divorțat de baronul Rausch von Traubenberg, guvernator militar al Varșoviei, pentru a se căsători cu amiralul Nikolai Kolomeițev, erou În războiul cu Japonia; Elisaveta, căsătorită cu Henri, prinț de San-Wittgenstein-Berleburg și, după moartea lui, cu Roman Leikmann, fostul preceptor al fiilor ei; și Nadejda, soția lui Dmitri Vonliarliarski, de care a divorțat ulterior. Unchiul Constantin lucra În serviciul diplomatic și, În ultima etapă a carierei lui la Londra, a dus o luptă Înverșunată, fără rezultat, Împotriva lui Sablin, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fortăreței Petru și Pavel, În 1826, moșia Batovo a fost cumpărată de la statul rus de mama bunicii mele paterne, Nina Aleksandrovna Șișkov, ulterior baroneasă von Korff, de la care a cumpărat-o bunicul, prin 1855. Două generații de Nabokovi crescuți cu preceptori și guvernante cunoșteau o anumită potecă din pădurile de dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că mi-am Însușit atitudinea generală de o condescendență surâzătoare pe care o adoptau față de el chiar și cei care-l Îndrăgeau. Mă silesc, cuprins de o repulsie Îngrozitoare, să-mi amintesc comentariile sarcastice pe care le făcea Monsieur Noyer, preceptorul meu elvețian (altminteri un om cu suflet bun) asupra celei mai bune compoziții a unchiului, o romanță cu muzica și textul scrise de el. Într-o zi, pe terasa castelului din Pau, sub care se mai Întindeau viile de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înclinației pentru retrospective este o trăsătură de caracter ereditară. Există un anumit loc În pădure, o punte de trecut cu piciorul peste un pârâu maroniu, unde tata se oprea Întotdeauna pentru a-și aminti pios acel fluture rar, pe care preceptorul lui german Îl prinsese cu plasa, pentru el, În ziua de șaptesprezece august 1883. Scena care se petrecuse În urmă cu treizeci de ani era retrăită. El și frații lui se opriseră brusc, cuprinși de o emoție neputincioasă, la vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În ea, un servitor cu un șorț turna cu grijă apă dintr-un urcior. Temperatura ei varia conform cu noțiunile de hidroterapie ale diverșilor mentori care s-au perindat la noi. A existat și acea perioadă neagră a primei pubertăți, când preceptorul de atunci, Întâmplător student la medicină, a decretat necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
injectat, de pe pălăria Mademoisellei. 6 A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei permanențe În comparație cu fluxul și refluxul de guvernante englezoaice și preceptori ruși care s-au vânturat prin casa noastră. Fusese În relații proaste cu toți. Vara se Întâmpla rareori să nu fie la masă mai puțin de cincisprezece persoane și, când la zilele de naștere, numărul lor se ridica la treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de Madame de Rambouillet care să țină sub vraja ei strălucitoare poeți, prinți și oameni de stat, Într-un salon cu mobile aurite și tapițerii de mătase. Ar fi continuat să spere, dacă n-ar fi apărut Lenski, un tânăr preceptor rus, cu ochi blânzi și miopi și opinii politice ferme, care fusese angajat să ne instruiască asupra unor subiecte variate și să participe la distracțiile noastre. Avusese mai mulți predecesori, și nici unul nu-i plăcuse Mademoiselleei, dar el, după cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se faire oublier“; au fost anexate semnăturile a patru tineri Nabokovi și a trei dintre surorile lor, Natalia, Elisaveta și Nadejda, precum și a soțului Nataliei, a micului lor fiu Mitik, a celor două verișoare și a lui Ivan Alexandrovici Tihoțki, preceptorul rus. Șaizeci și cinci de ani mai târziu, la Geneva, sora mea Elena a descoperit-o pe Mme Conrad, pe atunci În cel de-al zecelea deceniu de viață. Matusalemica doamnă, sărind peste o generație, a confundat-o cu naivitate pe Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Una din ele era dorința acută de a fi singur, Întrucât orice Însoțitor, oricât de tăcut, putea tulbura bucuria cu care mă concentram asupra patimii mele. Împlinirea ei nu admitea nici un compromis și nici o excepție. Încă de când aveam zece ani, preceptorii și guvernantele știau că diminețile Îmi aparțin și se țineau prudenți deoparte. Referitor la asta, Îmi amintesc vizita unui coleg de școală, un băiat la care țineam foarte mult și cu care mă distram de minune. A sosit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sau Biarritz. În 1909, anul pe care l-am ales acum, grupul nostru era compus din unsprezece oameni și un câine dachshund. Purtând mănuși și o șapcă de călătorie, tata citea o carte În compartimentul pe care-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale, el la mijlocul lui martie 1900, iar eu cu unsprezece luni mai devreme. Guvernantele englezoaice și franțuzoaice pe care le-am avut În copilărie au fost treptat asistate și În cele din urmă Înlocuite de preceptori vorbitori de limba rusă, majoritatea lor fiind studenți la Universitatea din capitală. Epoca preceptorilor a Început prin 1906 și a durat aproape un deceniu Întreg, suprapunându-se, din 1911, cu anii de liceu. Fiecare preceptor s-a ocupat pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unsprezece luni mai devreme. Guvernantele englezoaice și franțuzoaice pe care le-am avut În copilărie au fost treptat asistate și În cele din urmă Înlocuite de preceptori vorbitori de limba rusă, majoritatea lor fiind studenți la Universitatea din capitală. Epoca preceptorilor a Început prin 1906 și a durat aproape un deceniu Întreg, suprapunându-se, din 1911, cu anii de liceu. Fiecare preceptor s-a ocupat pe rând de noi În casa din St. Petersburg, pe timpul iernii, iar În restul timpului, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cele din urmă Înlocuite de preceptori vorbitori de limba rusă, majoritatea lor fiind studenți la Universitatea din capitală. Epoca preceptorilor a Început prin 1906 și a durat aproape un deceniu Întreg, suprapunându-se, din 1911, cu anii de liceu. Fiecare preceptor s-a ocupat pe rând de noi În casa din St. Petersburg, pe timpul iernii, iar În restul timpului, fie la moșia de la țară, la șaptezeci și cinci de kilometri de oraș, fie În stațiunile din străinătate pe care le vizitam deseori toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din străinătate pe care le vizitam deseori toamna. În maximum trei ani reușeam (mă pricepeam la asta mai bine ca fratele meu) să duc la disperare pe oricare dintre acei bravi tineri. Tatăl părea să se fi călăuzit, În alegerea preceptorilor, de ingenioasa idee de a angaja de fiecare dată un reprezentant al unei alte clase sau categorii, pentru a ne expune tuturor curentelor care bântuiau În Imperiul Rus. Mă Îndoiesc că a fost din partea lui un plan pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
clase sau categorii, pentru a ne expune tuturor curentelor care bântuiau În Imperiul Rus. Mă Îndoiesc că a fost din partea lui un plan pe de-a-ntregul premeditat, dar privind acum Înapoi descopăr un tipar ciudat de clar și imaginile acelor preceptori apar pe ecranul luminos al memoriei ca tot atâtea proiecții ale unei lanterne magice. Figura de neuitat a admirabilului Învățător din sat, care În vara anului 1905 ne-a Învățat ortografia rusă venind doar câteva ore pe zi, nu aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Între Începutul și sfârșitul ei, deoarece ultima mea amintire despre el este legată de vacanța de Paști din 1915, pe care fratele meu și cu mine am petrecut-o cu tata și un anume Volgin - ultimul și cel mai prost preceptor - schiind pe pământul Îngropat sub zăpadă din jurul moșiei, sub un cer albastru intens, aproape violet. Bătrânul nostru prieten ne invitase În locuința lui din clădirea școlii cu țurțuri atârnați de streșini, la ceea ce el numea o gustare; de fapt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
loc cu doisprezece bețivani. De fapt, suferea de inimă, boală care i-a provocat moartea câțiva ani mai târziu. Următoarea imagine arată de parcă ar fi apărut pe ecran cu susul În jos. Ea Îl Înfățișează pe cel de-al treilea preceptor al nostru, stând În cap. Era un leton masiv, foarte atletic, care mergea În mâini, ridica greutăți uriașe, jongla cu haltere și, cât ai zice pește, umplea o Încăpere mare cu mirosul de transpirație al unei Întregi garnizoane. Când socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gene scurte, niște ochi ce păreau ciudat de despuiați În spatele unui pince-nez fără rame și un cap ras albăstrui. Am descoperit imediat trei lucruri despre el: era un profesor excelent; era lipsit de orice simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii anteriori, era o persoană care avea nevoie de protecția noastră. Când părinții noștri erau acasă, se simțea În siguranță, dar În absența lor acest sentiment putea fi oricând spulberat de o ieșire a mătușilor noastre. Pentru ele, vehementele articole ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
familiari mie din fotografii, căutând băieții cei mai chipeși printre cei mai buni școlari. Se spune chiar că ar fi plătit părinți nevoiași pentru a aduna colegi pentru cei doi fii ai lui. Deși naivele reprezentanții cu plăci fotografice ale preceptorului nostru nu prea aveau legătură cu extravaganțele rukavișnikoviene, asocierea pe care am făcut-o În mintea mea Între cele două acțiuni nu m-a ajutat să accept modul În care Lenski se făcea de râs și ne plictisea și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]