1,561 matches
-
Dante zăbovi cu aviditate pe chipul ei desăvârșit, În timp ce simțea cum inima Îi bate tot mai tare. Deodată, femeia Își ridică ochii și Îl văzu. Se ridică iute În picioare, ca și când s-ar fi temut de ceva. În mișcarea ei precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând un vaiet surd. Dante Încercă să o liniștească printr-un gest. - Îl căutam pe Cecco. Îmi poți Înțelege cuvintele? Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de genul unei crize emoționale. Te rog să-mi scrii. Am sentimentul stânjenitor că am rămas În urmă cu veștile de la tine. Cu multă afecțiune, THAYER DARCY La o săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere și și-au strâns posomorâți mâinile la Pennsylvania Station. S-ar fi zis că Amory și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de nici un alt gest..dar aștepta că ea să facă primul pas.Si sub ochii lui imperativi ea îl făcu. Pentru un minut lung doi străini așteptând împreună liftul ...fiecare mergând în direcții diferite, etaje diferite...camere diferite.... EA respirând precipitat...EL uitând să respire... Apoi....săruturile sălbatice au început în secunda în care ușa liftului s-a închis...Și s-au terminat când EL dulce obosit de dulceața amorului și a coniacului a adormit cu obrazul lipit de moliciunea sânului
ONE NIGHT STAND de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361526_a_362855]
-
și de cei care se agață de zor de poala Uniunii Europene și a altor continente mai mult sau mai puțin unite fii țăruca mea și a altora similari mie gând la gând țăruca mea rănuca mea țăruco! ÎȘI FLUTURĂ PRECIPITAT STEAGUL voi institui mecanismul fervorii și al atâtor alte paronime ne vom prosterna ne vom angrena și pășune vom afla (de lavandă) ne vom suci ne vom încolăci și nu vom ști de ce de aia! un atavism sentimental singurul rămas
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]
-
ora ?- și ea îi răspunse fără să-și ridice privirile : - Trebuie să-l resetez... Să tot fie trecut de amiazi... Sinu râse mai mult pentru sine : - Imposibil. La amiazi eram încă în școală... Nu i se răspunse și Sinu continuă precipitat, explicația : - Eram încă în clasa a IX - a... Apoi sublinie cu voce tare: - La ora aceea încă dădeam note, domnișoară... Parcă ar fi vorbit cu o surdo-mută, deoarece la ultimele replici, Sinu nu primi niciun răspuns. - Mai durează mult ? - sparse
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
poate constitui ultima clipă a lui, eu am fost martorul unei asemenea neatenții... Medicul Eugen Tomescu, celibatar convins la cei 40 de ani ai săi, împreună cu Iuliana, sora lui Iustin, ajunsă și ea la vârsta responsabilităților profesionale și conjugale, tot precipitat, pe spații mici, dar intens trăite, cu o scenă de întâlnire și acceptare reciprocă a împreunării mâinilor lor, în prezența și a mamelor lor, constituie o scenă asupra căreia se mai cerea lucrat (p. 192), este alt cuplu a cărui
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
controlorul cu vocea ridicată. Într-un minut e pe peronul gării. Peste oraș, pufoși atârnă norii. Ploaia abia s-a oprit. -Cred că va mai ploua. Câte ore faceți până la Gura Secului? Eu aici stau, am rău de mașină, vorbește precipitat femeia. - Nu doamnă, în mașină nu plouă, urcați, trei ore, acolo e ocupat. “Cred că le pastrează pentru navetiste tinere”, își spune în gând Tea. -Eu aici stau, ce-ai să-mi faci? Șoferul o privi încruntat. „Babo!” o certă
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
din bumbac alb pe mâini. - Bună Getuța! Cărui motiv îi datorez plăcere de a te avea ca oaspete în grădina mea? - Lasă, nu aici, hai în casă și dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea precipitat, lividă în obraji din cauza evenimentelor ce au surprins-o, cu ochii adânciți în orbite și fără de sclipirea de inteligență ce-o avea de obicei. Părea un om dărâmat de efectele unui eveniment căruia nu-i putea face față. - Dar ce
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
gândul tău. Am mângâiat acel gând, care m-a îmbrățișat cu o răceală pe care nu-mi place s-o simt, dar pe care o îndrăgesc, fiind de la tine pornit. Am plecat imediat, după gândul ce ți l-am trimis precipitat pentru a-ți da de știre că sunt lângă tine, că sunt în tine, în toată ființa ta, pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
vă mai spun! Să-l rugați să ne ridice ambalajele astea, că nu mai avem unde.. -Bine, bi... -Și să vorbiți cu tovarășul director să-mi ridice sancțiunea, că eu nu sunt vi... -Bine, pa, te salut, pa,pa! (Trântește precipitat telefonul).Oftează ușurat: ia uite, dom’le, câte trebuie să mai fac eu pentru un kil de măsline! Însă.. trebuie să recunosc că băiatul are dreptate. Toți trag de el și nimeni nu-l ajută. Ia să vorbesc cu directorul
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
și oropsiți. Se uită în jur. Toți demnitarii îl priveau cu mânie ca pe un răufăcător. Vălul disperării îl învălui imediat. Căzu cu fața la pământ, strigând: - Îndurare, Majestate, îndurare! - La cuptoare cu ei, la cuptoare! tună împăratul. Căpitanul Foc Nestins întrebă precipitat: - În care cuptor îi aruncăm, Măria Ta? Că vrăjitorii ăștia nu ard! - Trebuie să ardă, dacă asta voiesc eu! tună împăratul. Am stabilit că lupta o vor da ceilalți viteji ai noștri. - Cum poruncește Măria Ta! Vom lupta în ordinea
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
lume pigmentată cu’’umor sănătos și dens’’. Într-una din nuvelele sale’’Maiorul și moartea’’, personajul principal Tache(fostul asistent universitar)îndrăgostit de noua sa muncă, de ofițer de securitate, este un personaj ce imprimă un ritm alert dar și precipitat, într-un final, ce-i aduce scriitorului mari calități, preconizându-i, încă de pe atunci, un drum spre ecranizare. Și-o carieră literară de succes. Plin de umor, într-un almanah „România Literară’’, cu titlul „La pescuit’’, Ion Băeșu povestește că
UN MĂRUNT COLECŢIONAR DESPRE UN MARE UMORIST de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367476_a_368805]
-
câteva partide de amor, am început să depănăm amintiri. I-am povestit, firește, de experiența extracorporală pe care am avut-o și am observat la ea o uimire fără margini. - Bine, dar și eu am trecut prin așa ceva ! zise ea precipitat. Mă privi adânc în ochii mei verzi-albaștri, după care continuă: - Acum doi ani, pe când mă întorceam de la serviciu (Maria era contabilă-șefă la o firmă privată de construcții din Bușteni), pe trecerea de pietoni din fața firmei am fost lovită de
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
spusese Arina - soneria interfonului începuse să zbârnâie. Luă o gură de ceai și se ridică să deschidă. În scurt timp, în fața ușii, ca adusă de vântul ce se pornise pe afară, se opri cu răsuflarea întretăiată, Dana. - Ufff - respiră ea precipitat - am reușit în sfârșit să ajung și aici, că de azi dimineață alerg ca nebuna peste tot, ca să termin ce am de făcut, pentru că plec la București, am sesiune până la sfârșitul lunii și n-aș vrea să fie vreo problemă
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
familie. Părinții mei mi-au spus că o au de mult, de la o rudă din Franța. - Și credeți că puteți să veniți cu ea aici? - Cum să nu? Matei ieși în fugă din sala aceea și alergă spre casă. Intră precipitat și se repezi la albumul vechi cu fotografii de familie, dădu paginile până la ultima filă și zâmbi larg atunci când recunoscu aceeași fotografie din vitrină, doar că mult mai mică. Părinții lui adormiseră îmbrățișați în tren, într-un compartiment de clasa
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
oră când să iasă fata la stradă cu d-ale gurii și eu aș trece, așa ca din întâmplare, că tot circul toată ziua și aș lua-o cu mașina, ce zici? Vasile, scărpinându-se în cap peste bască, răspunse precipitat, ca și cum i s-ar fi luat o piatră de pe inimă: - Mă băiatule, ești dat naibii! M-ai scos din griji, dar trebuie să fim cu mare băgare de seamă! De ne află muierea, ne-am dus pe copcă toți. Zis
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
acum, pe cât aș vrea să fie... Îi cuprind umărul în căușul palmei și dinții mei simt gustul cărnii fragede. Sânii ascunși sub bluză subțire au personalitate.Si mai au și o "minte autonomă". Se ridică ușor și coboară odată cu respirația precipitata...hmmm,poate e chiar interesant ceea ce spune,poate chiar are dreptate și pământul e într-adevăr pătrat...sau poate sânii răspund gândurilor mele total indecente,într-o comunicare total telepatica.Sanii ei și gândurile mele.Si gură mea.Gustandu-i
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
care nu s-a deschis însă din prima încercare. Aiko a intrat în panică. A reușit, în ultimul moment, să facă tot drumul înapoi. * S-a strecurat în pat, gâfâind. Chiar atunci s-a deschis ușa și a intrat Shinji, precipitat. ”Unde ai fost?”, a întrebat-o acesta. ”Nicăieri”, răspunse Aiko, speriată, dar respirația precipitată o trăda. ”Minți”, replică Shinji, ”ai fugit!”. Dar nu am timp de aceasta acum, o să aflu mai târziu. Avem un client foarte, foarte important. Este esențial
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
A reușit, în ultimul moment, să facă tot drumul înapoi. * S-a strecurat în pat, gâfâind. Chiar atunci s-a deschis ușa și a intrat Shinji, precipitat. ”Unde ai fost?”, a întrebat-o acesta. ”Nicăieri”, răspunse Aiko, speriată, dar respirația precipitată o trăda. ”Minți”, replică Shinji, ”ai fugit!”. Dar nu am timp de aceasta acum, o să aflu mai târziu. Avem un client foarte, foarte important. Este esențial pentru noi să fie mulțumit. Și pentru tine, de altfel. Dacă vrei să rămâi
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
Atâtea de făcut într-o singură viață... I s-a părut, în mod straniu, că taximetristul seamănă cu Julian. A închis ochii și a reluat scena din apartament, și-a imaginat că acesta o atinge tandru, o dezbracă cu gesturi precipitate, de adolescent înfierbântat, îi atinge pieptul cu buzele sale senzuale... Să nu mai știe de nimeni și de nimic, să se lase în voia lui... "Vino mai aproape...". O frână violentă a aruncat-o aproape cu capul în parbriz. I
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
valoare de 150 de RON, pe care vă așteptăm să le achitați cât mai curând, mai ales că am înțeles că doriți să solicitați rezilierea contractului. În acest sens, unitățile noastre vă stau la dispoziție oricând...”. ”Mulțumesc, mulțumesc!”, am rostit precipitat. ”Voi ține cont de observațiile dvs.”, am adăugat și am închis telefonul, deși nu îmi aminteam să fi înregistrat astfel de restanțe. În plus, solicitarea de apel video din partea unei firme de telefonie mobilă mi se părea cel puțin ciudată
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
Am știut tot timpul că se va produce o tragedie, dar nu mi-am dat seama în ce va consta. De aceea mă plimbam neliniștit cu mâinile la spate, mușcându-mi buzele, încercând să-mi stăpânesc violentele emoții prin gesturi precipitate. Când am ajuns, era prea târziu. Deborah zăcea cu gâtul tăiat în două, umplând covorul de sânge, iar mica mea regină își privea victima așa cum un vânător își privește prada: mândră și puternică, cinică și satisfăcută. "Nuuu!", am strigat. "Pentru
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
oră. Trebuie să verific și să rezolv ceva". "Dar vă întoarceți, nu?", rosti pe un ton un pic schimbat, de parcă ar fi început să mă recunoască. Da, sigur", am rostit, răspicat. "Sigur mă întorc...". Am plecat către locul de întâlnire precipitat, cu pași repezi, vrând să mă conving cât mai repede. Dacă fata cu vioara era în parc la 11.45, atunci la 12.00, în celălalt loc, ce se va întâmpla? Mai am două minute... Un minut și jumătate. Pulsul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
asalteze iubita cu declarații, pentru ca într-un final să priceapă și el că e totul sortit eșecului și trist, dezamăgit, îmbufnat, să abandoneze și să se retragă într-ale lui. „Eu zic să scădem taxa la 3 lei”, rosti Mihai precipitat, nici el foarte convins că a găsit soluția. „Nu, acum îmi dau seama că am greșit. Vom proceda altfel...”, spuse Silvia cu aerul cuiva decis să tranșeze o dată problema. Ziua a doua. „Vom proceda altfel...”, reluă Silvia, după o scurtă
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
complet la față și am simțit că mă cuprinde amețeala. "Era... Era...", m-am bâlbâit. "Nu se poate...". " Era...", am început, pentru a izbucni în hohote de plâns uriașe. "Așa este, nu trebuie să ne mai vedem vreodată...", am încheiat precipitat și m-am făcut nevăzut. * "Deborah... Știi ce-i mai rămâne unui om a cărui viață întreagă a fost distrusă? Care și-a văzut năruite visurile cele mai de preț, și totul numai din cauza unei blestemate de alegeri? Care și-
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]