32,703 matches
-
interviului, am avut senzația că discut cu un om obișnuit, care se împarte între mai multe slujbe și care încearcă să-și facă timp și pentru o pasiune mai puțin obișnuită: aikido. Foarte terre à terre mi s-a părut precizarea că este o pasiune ieftină, pe care oricine și-o poate permite (abonamentul lunar este 80 RON, iar asta include trei ședințe pe saptamana). Mi-a placut și grijă cu care și-a numit toți antrenorii, cu acel respect pe
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
au produs deliciul presei de scandal, dar și al diferitelor emisiuni de televiziune. (Gough nu putea înțelege de ce un președinte de țară nu poate cumula și funcția de președinte al academiei, mai ales că nu există niciunde în constituție vreo precizare cum că ar exista incompatibilități între cele două demnități.) După toate astea, trebuie amintit și repetat - ori de câte ori ar fi necesar - că marele Gough a fost într-adevăr o figură remarcabilă în toate domeniile sale de exprimare și că a dat
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
să țină seama de observațiile critice viabile*, să renunțe la acuzele ce nu sunt bazate pe documente autentice, eventual să facă expertize grafologice la câteva note ale Siguranței și Securității. Refăcând și completând Bibliografia selectivă, vor trebui aduse adausuri și precizări în special la capitolul Periodice, indicându-se anii consultați. Obiectivitatea (parțială sau între ghilimele) poate fi la fel de nocivă ca și pamfletele și rechizitoriile.
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
era mai sigur și poate chiar mai lesnicios decît cel pe uscat, prin Europa devastată de război. Inceput cu istoria ajungerii lui Septime Gorceix în România, care ocupă însă mai puțin de o treime din întregul text, Ťavertismentulť continuă cu precizări de natură tehnică despre felul în care a fost lucrată antologia. Selecția i-a aparținut lui N.Iorga, el Ťputea alege judicios din producția istorică și literară a țării saleť, dar o contribuție a avut și Septime Gorceix, a eliminat
Acum 85 de ani - Antologie de literatură română în Franța by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/10996_a_12321]
-
de ani în arhiva familiei Urechia, mai întîi de dr. Alceu V. A. Urechia, apoi de către Vasile A. Urechia", neajungînd însă vreodată sub ochii soției sau ai fiicei lui Caragiale, nici ai unor exegeți ca Paul Zarifopol sau Șerban Cioculescu. Precizare importantă: ,textul manuscris al schițelor nu reprezintă originalul sau bruionul autograf al autorului, ci doar copia cu autograful, verificat grafologic, al lui Vasile A. Urechia". Descoperitorul crede totuși că ,textele originale nu au suferit nici o intervenție, stilistică sau ortografică, din partea
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
și el este acela care a propus sumarul ediției de poezii a lui V. Voiculescu, determinându-l pe autor să predea manuscrisul la editură. Cornelia Pillat a reprodus cu acribie sumarul fiecărei antologii și a marcat eventualele modificări. Toate cu precizarea cotelor de inventar ale bibliotecilor unde se află. De altfel, întreaga ediție e realizată cu mare competență, încheindu-se cu o bogată bibliografie și un cuprinzător capitol de referințe critice.
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
lui Vinea erau practic identice. Proza semnată de Petru Dumitriu, Învățătură de minte (Fragment), a apărut în Viața Românească (XII, nr. 1-2, ian.-febr. 1959). Aceea atribuită lui Ion Vinea, Sus pe luciul Dunării, a fost publicată postum, fără nici o precizare, nici măcar cu semnalarea că e inedită, în Steaua (XVIII, nr. 7, iulie 1967). Diferența principală: textul atribuit lui Ion Vinea conține numai două capitole și se întrerupe brusc. Acela semnat de Dumitriu are încă cinci capitole (deci, în total, șapte
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
aspecte și apucături incorecte". Semnatarul declarației nu insistă, însă, asupra acestor "apucături incorecte" și nici nu dă exemple. Lucru de înțeles: nu avea cum dori ca manuscrisele sale să ajungă pe mîna Securității pentru o confruntare cu paginile Cronicii. O precizare în același sens: Vinea declară că Dumitriu i-a citit dactilogramele "aflătoare la ESPLA". Inexact: Pavel }ugui și-a notat, în epocă, faptul că Mihai Șora îl înștiințează că "Ion Vinea Ťa depusť la ESPLA, spre sfîrșitul anului 1957 și
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
după data scrisorii, circa 100 de cântece basarabene. Care a fost soarta acelor cilindri nu se știe cu exactitate, deși existența lor fizică este menționată adesea de custozii de azi ai vechii Arhive a Compozitorilor Români, fără a se face precizări în legătură cu conținutul celor salvați și conservați. Ar fi, nu-i așa, un moment de mare emoție să putem auzi glasul folcloristului de la Trușeni la aproape 80 de ani de al înregistrarea lui pe cilindrii de ceară! Scurtele comentarii la cele
Recuperări by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10222_a_11547]
-
membru în Consiliul Național Bisericesc și în Adunarea Națională Bisericească am discutat, în nenumărate rânduri, între patru ochi, cu patriarhul de veșnică pomenire, Teoctist Arăpașu, despre părintele Calciu. Îl considera un preot-martir, de mare curaj întrun regim totalitar ateist. Fac precizarea, având în vedere confuzia voită s-au nu, că pe vremea prelegerilor antimaterialiste și anticomuniste ale lui Gh. Calciu, Teoctist era mitropolit la Iași, devenind patriarh în 1986, când părintele Calciu era deja gonit din țara sa<footnote „Parcă o
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
care locuiește împreună", undp.md) și pare să fi pătruns și în limbajul publicistic curent: "De ce-s serviți membrii lui de familie am fost lămurit, dar până când?" (online.ro/timpolis/984). Desigur, la aceste observații s-ar putea răspunde cu precizarea că - așa cum se întâmplă de obicei în limbajul juridic-administrativ - sintagma membru de familie are un sens special, bine determinat, care nu se suprapune decît în parte peste sensul aproximativ al utilizării curente: nu toți membrii familiei sînt, în sens juridic
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
pagini. 3. Redactată după toate cerințele biblioteconomice, adevărate straje de apărare a unui text destinat să ajungă la cunoscători în materie, ca să și dăinue în timp, în primul rând, referențial, cartea înseamnă : ediție îngrijită, text stabilit, cuvânt înainte, note și precizări. 4. Individualitatea spontană, ieșită din comun, ca a unui romantic, țâșnind într-un veac barbar, cu sclipiri de geniu, ocolind, pe cât a fost posibil, încarcerarea în timpurile roșii, Nicolae Labiș, prin dispariția deloc misterioasă, la 21 de ani, se încadrează
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
jurnal intim (Acum, când scriu, conștientizez că sunt contrazis, în exprimarea mea atipică, de zecile de filme porno sau horror, din panoplia cinematografiei americane, în special, a celei contemporane) și de impresionanta corespondență a Doamnei George Sand. În fine, o precizare despre autoficțiune. Ea a existat, chiar a funcționat, cu bune și foarte bune rezultate, aș zice dintotdeauna, în toate artele. Geometria-n spațiu, cu grad sporit de aplicabilitate, în muzică (să auzi și să vezi note muzicale pentru a fi
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
săptămâni, în România literară un articol în care citam fragmente dintr-un interviu al Oanei Orlea, apărut în revista "Elle". D-na Orlea îl desemna pe Radu Cosașu drept autorul unui articol denigrator la adresa domniei sale, intitulat "Prințesa dolarilor". Conform unor precizări aduse de autorul Supraviețuirilor, acesta n-ar avea nici o legătură cu articolul citat. Îl creditez, cu scuzele de rigoare, după cum am creditat-o și pe Oana Orlea. Am preluat, recunosc, cu oarecare ușurință acele fragmente având pe retină imaginea unor
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
din Vlahuță), nu și-a păstrat această utilizare. Evoluția semantică a termenului închisoare nu e lipsită de interes: sensul său a fost mai întîi abstract - în limba veche, a ține la închisoare însemna pur și simplu "a ține închis", fără precizarea locului - și s-a concretizat treptat, dar destul de repede (apare deja în textele cronicarilor). Pușcărie și pușcăriaș sînt termeni simțiți azi ca popular-familiari, folosirea lor implicînd o foarte ușoară notă ironică și depreciativă (destul de redusă în cazul lui pușcăriaș). Articolele
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
tradițională: într-o jalbă din "1794, noiemvrie 21", Dima din Tîrgoviște povestește despre un hoț care "acum se află aici la închisoarea pușcăriei" (L. Livadă-Cadeschi, L. Vlad, Departamentul de cremenalion, p. 95). Ceea ce azi ar fi un pleonasm constituia o precizare normală în limbajul vremii. În seria principalelor sinonime trebuie să intre și temniță - termen de origine slavă, ieșit din uzul curent, dar cunoscut prin texte istorice și literare și respecializat ca termen livresc; cu aceste valori stilistice apare și în
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
doctrină și un nou tip de arhitectură identitară; dar, deși în câteva momente, sistemul a încurajat particularizarea prin accente "naționale" a arhitecturii din țările blocului comunist, aceste tendințe nu au fost recunoscute ca atare de către vechii adepți ai stilului național. Precizările din Epilog încheie destul de brusc aventura stilului național; dar aceasta a fost de fapt chiar realitatea istorică; pentru că, așa cum precizează Carmen Popescu în ultimul paragraf, "creat o dată cu Regatul României, stilul național a devenit imaginea sa cea mai exactă. (...) Ceea ce se
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
nu da liber interpretărilor jegoase, vă avertizam că nu despre el, țăranul român, este vorba în expresia de mai sus. În fața lui, noi, cei care punem pe hârtie rândurile, stăm în poziția de drepți și-i prezentăm onorul. O dată cu această precizare, ne exprimăm iarăși regretul pentru faptul că aceeași culturnici nu au militat pentru permanentizarea Cântării României, manifestare („culturală”, nu glumă!), demnă de cel puțin un Nobel, daca nu mai multe, având în vedere generoasă adunătura de creatori. Cântarea României, ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu regret: l-am trecut și eu. Am parcurs, hélas!, această carte, dimpreună cu cititorii "adevărați", cei ce știu "cum se trece de la primul capitol la al doilea, apoi la celelalte, pentru a intra în partea a doua" a volumului (precizările lui Liviu Antonesei sunt absolut delicioase); și am rămas cu un gust de rânced, de ficțiune alterată, uitată la soarele orbitor al nonvalorii. Nesigură pe resursele sale, sau conștientă de ele, Ioana Baetica își plasează în deschiderea cărții un text-cârlig
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
o violentă contrareacție. Din această perspectivă privind lucrurile, nu apar mari diferențe între un volum violent anticeaușist ca Moartea citește ziarul (1989) și celelalte, în care imaginația creatoare își creează supapele și căile proprii. Modificările merg doar în sensul definirii, precizării referentului, personalizării lui, la scara de 1/1. Malignitatea istoriei se poate, astfel, condensa în conturul memorabil al unui personaj prea bine cunoscut, umblând bezmetic cu polonicul prin satele, bisericile și viețile noastre: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
nu da liber interpretărilor jegoase, vă avertizam că nu despre el, țăranul român, este vorba în expresia de mai sus. În fața lui, noi, cei care punem pe hârtie rândurile, stăm în poziția de drepți și-i prezentăm onorul. O dată cu această precizare, ne exprimăm iarăși regretul pentru faptul că aceeași culturnici nu au militat pentru permanentizarea Cântării României, manifestare („culturală”, nu glumă!), demnă de cel puțin un Nobel, daca nu mai multe, având în vedere generoasă adunătura de creatori. Cântarea României, ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
I. Precizări terminologice Cuvântul avort derivă din latinescul aborior, termen opus lui orior (a naște) și înseamnă a muri sau a dispare prematur. Moartea aceasta poate să fie un fapt, sau poate să fie un act. Este vorba de un fapt, atunci când
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
o parte, la măreția dumnezeiască iar pe de altă parte la neputința sufletului de a cunoaște ceea ce este Dumnezeu în ființa Sa, iar Dionisie Areopagitul îl va tâlcui, mai târziu, ca o revărsare abundentă de lumină. Chiar făcând abstracție de precizările ce au fost aduse în această problemă de Sfântul Grigorie Palama, se poate deduce, din cele arătate, că întunericul dumnezeiesc nu poate fi înțeles în sens propriu, cum îl interpretează Daniélou și, în general Teologia romano-catolică. În orice caz, prezența
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) Oleg Garaz 3.1. Stilul „monolit” ca semn al atitudinii retorice O primă precizare o putem face referitor la perioada selectată pentru exemplificare. Pentru o mai mare claritate și vizibilitate a modului în care funcționează compresia la nivel stilistic, selectăm secolul al XVIII-lea drept punct de pornire, însă nu în accepțiunea lui barocă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
pornire, însă nu în accepțiunea lui barocă, preclasică sau clasică, ci în accepțiunea lui iluministă, de convergență aproximativ simetrică a Barocului și Clasicismului muzical, marcată prin limita pe care o reprezintă anul morții lui Johann Sebastian Bach - 1750. A doua precizare se referă la relevanța figurii lui Bach ca reprezentant de vârf nu doar a Barocului, ci pentru întreaga evoluție a culturii muzicale europene care i-a premers și pe care o putem defini drept „Ev polifonic”. Într-un alt sens
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]