432 matches
-
căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
casă, nu în casa ce ar fi trebuit să o am. De aceea aveam o fereastră de vise și mă strecuram să nu mă observe cum fug în singura haină a lucidității, Numai îngerul meu cu aureolă suferindă m-a predestinat să mă închidă în carapacea cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lucruri îngrozitoare. În mintea mea, profesorul Plum începu să capete caracteristicile lui Kenneth Connor și am avut din nou sentimentul (care nu mă părăsise cu totul niciodată după vizita de ziua mea de naștere la cinematogaful din Weston-super-Mare) că eram predestinat să joc rolul unui omuleț timid, stângaci și vulnerabil, prins în plasa unor evenimente de coșmar pe care nu le putea controla. Afișele de pe pereți au început să se transforme în vechi portrete de familie, în spatele cărora o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
verzi ai lui Antonescu"71 și scăpase din infernul luptelor din munții Iaila cu trei degete de la mâna stângă lipsă. Dar acest fapt nu-i alterase verva și umorul caustic. "Nici nu se poate altfel. Chiar și numele meu este predestinat, Felix, adică fericire". La una dintre vizitele sale, după ce a urmărit cu un zâmbet ironic ieșirea tinerei infirmiere care tocmai adusese prânzul, s-a întors spre Marius cu ochi amuzați: Nu te grăbi deloc bătrâne! Războiul merge înainte și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vecinii Mariei deja mă învățaseră. Blocul ei era încărcat cu pensionari de treabă, ca un autobuz preorășenesc. Lumea fermenta acasă, simplu și cumsecade. Ziua, observai mereu perdelele mișcându-se, ca-n nuvelele Hortensiei. Dacă întrebai de locatari, te întâmpinau nume predestinate de gospodine și-apărătoare ale drepturilor animale: doamna Didi, tanti Nuți, mama Nina. Ți le imaginai pe toate în cofetărie, la „Aprozar“ sau în bucătăria de la „Capitol“, forfotind prin tăvi date cu unt. Când mai treceam cu Maria de sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
1940 ) Pacino este una dintre figurile iconice ale cinematografiei americane, unul dintre cei mai mari actori ai ecranului ai tuturor timpurilor, ascensiunea sa fiind asociată cu anii șaptezeci, un deceniu fundamental al cinematografiei postbelice. Alfredo James Pacino avea un nume predestinat pentru rolul care l-a propulsat pe firmamentul cinematografiei americane, Michael Corleone în Nașul, partea a II-a. O coincidență interesantă: bunicii din partea mamei erau originari din ... Corleone, o comună în estul Siciliei. Rolul a fost atât de convingător, încât
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
în spirit înnoitor. Asta ar fi, într-adevăr, o notă de transmodernitate în fața abandonării sacrului de către postmoderni. Studiul American Lives arată că încă din 1970 s-au ivit germenii transmodernității. Expansiunea culturii integrale nu dovedește, însă, că ea a fost predestinată, orânduită, ci este doar "un răspuns la problemele actuale", aceasta fiind condiția apariției oricărui fenomen cultural. Ray are întreg optimismul că viitorul aparține "creatorilor culturali" transmoderniști, transformarea având loc "sub ochii noștri". Semnele prăbușirii erei moderniste ar fi următoarele: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
privilegiați de Coran drept „cea mai bun] comunitate”, al c]rei rol era de a propov]dui binele și de a preveni r]ul, misiunea profetului Mohamed, ca și aceea a altor profeți mai vechi, era crearea unui stat drept, predestinat de divinitate. Lupta pentru atingerea acestui scop i-a împins pe musulmani la r]zboaie, iar termenul din Coran care exprim] acest efort că un intreg este jihad. De multe ori tradus într-un mod simplist și eronat drept „r
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
având în vedere faptul c] Dumnezeu este drept și r]spl]teste sau pedepsește, ființele umane trebuie s] posede liberul arbitru pentru a putea fi considerate responsabile de actele lor. Ei respingeau ipoteza conform c]reia acțiunile ar putea fi predestinate. În al doilea rând, ei susțineau faptul c], de vreme ce noțiunile etice aveau un sens obiectiv, ființele umane posed] capacitatea intelectual] de a capta aceste înțelesuri. Deci, rațiunea constituia un atribut-cheie, capabil, independent de revelație, s] fac] observații empirice și s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
structurii universului nu îmi poate spune cum ar trebui s] acționez acum. Stoicii îl urmeaz] pe acest drum orb, susținând idealul imposibil al înțeleptului, ale c]rui atitudini și acțiuni vor g]și cumva r]spunsul la rolul s]u predestinat în dramă cosmic]. La prima impresie, Aristotel pare s] ne ofere ceva mai promit]tor. El începe prin a respinge teoria cunoașterii a des]vârșitei Republici și prin a dezvolta, în schimb, o teorie care localizeaz] sursă introspecției etice chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
decidem, de fapt, s] facem. Acest sentiment este surpins cu umor într-o poezie de M.E. Hâre: A fost odat] un om care a spus: „La naiba! Este scris în mine c] sunt Un motor care se mișc] Pe șanțuri predestinate; Nici m]car nu sunt un autobuz, sunt un tramvai”. Nu este dificil de sesizat cum pot fi derivate diverse efecte dintr-o asemenea concluzie. De exemplu, se crede foarte mult, dac] nu chiar în mod unanim (vezi Frankfurt, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justifica; dimpotrivă, ea trebuia respinsă cu tărie: Deci, dară, naționaliștii cei adevărați acest pericol (al maghiarismului - Sublinierea mea.) debea să-l combată astăzi, precum Împreună odată În contra lui Arpad și Tuhutum XE "Tuhutum" . Chiar dacă românii și maghiarii par a fi predestinați, prin poziția lor geografică, să reprezinte o „barieră naturală” În calea slavilor, o asemenea alianță a românilor nu se poate face decât „cu unguri drepți respectători de naționalități, de cari unguri Însă istoria Încă n-a arătat”. Ironia lui Papiu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
rostită și scrisă Într-o carte numită Cartea Sorții, rămâne veșnică, neschimbată, nimene În lume, afară de unicul Dumnezeu..., nu e În stare să prefacă ceea ce au ursit ele odată; ori să-l scape de pericolul sau moartea care i-au predestinat-o. Un singur mijloc prin care s-ar schimba ursita unui om e numai acela dacă, auzindu-le ce au ursit unui om, s-ar ruga nemijlocit după aceasta și anume până ce n-au apucat a i-o scrie În
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
să nu păcătuiască? Putea. Dacă da, atunci cum? Rămânea jertfa lui Hristos neîmplinită? Nu. Căci se găsea o altă cale a jertfei. Va putea cineva spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va greși? Aceasta nu presupune că Iuda era predestinat păcatului, ci numai că Dumnezeu, care le știa pe toate, știa că Iuda va păcătui. Știa, dar nu decisese El. Prin urmare, Iuda a păcătuit din libera lui hotărâre, și nu ca urmare a deciziei divine 12. Astfel, împotriva acestei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
realitate. într-adevăr, Popovici se considera predestinat să înfăptuiască un vis trimis de divinitate. în vis, așa cum relata el însuși, i s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, călare pe un cal roșu, care l-a înștiințat că este predestinat să-i boteze pe evrei. Ioniță a fost învățat în acest vis și cum să recruteze prozeliți: „privește pre oamenii cei săraci și voinici și le spune visul tău și eu le voi da gândul și inimă curată și putere
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
rămâne încă puțin de spus, asupra acestui subiect. Avem în mână cea mai mare forță modernă, aurul: noi putem, în două zile, să-lretragem din depozitele noastre în cantitatea care ne va plăcea. Trebuie să mai demonstrăm că guvernul nostru este predestinat de Dumnezeu? Nu dovedim noi printr-o astfel de bogăție că tot răul pe care am fost obligați să-l facem de atâtea secole a folosit, la urmă, adevăratului bine, spre a pune rânduială în totul?... Iat-o, aceasta e
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
rostită și scrisă într-o carte numită "Cartea Sorții", rămâne veșnică, neschimbată, "nimene în lume, afară de unicul Dumnezeu..., nu e în stare să prefacă ceea ce au ursit ele odată; ori să-l scape de pericolul sau moartea care i-au predestinat-o. Un singur mijloc prin care s-ar schimba ursita unui om e numai acela dacă, auzindu-le ce au ursit unui om, s-ar ruga nemijlocit după aceasta și anume până ce n-au apucat a i-o scrie în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
să o-l respingă în întregime. Acordul de la München din 1938 este un alt exemplu. Retrospectiv, știm desigur cu toții, din experiența practică, că a fost un eșec, și din această experiență am dezvoltat categoriile teoretice pentru a demonstra că era predestinat eșecului. Îmi amintesc însă foarte bine consensul prin care înțelegerea de la München a fost aprobată atunci când a fost încheiată, consens exprimat atât de teoreticienii și practicienii politicii externe, cât și de oamenii simpli. Acordul a fost privit ca un mare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt obligați să declare tot ce s-a întâmplat în casele lor, despre conversații, prieteni etc. Secretul și misterul caracterizează totul. Nimic din ceea ce merită aflat nu este făcut public. Printre ruși domină superstiția stranie conform căreia ei ar fi predestinați să cucerească lumea. Apelurile la bravură bazate pe această idee de soartă inevitabilă și pe recompensele sale glorioase dau greș arareori. Unui sentiment de acest tip i-a fost atribuită remarcabila răbdare și rezistență care distinge soldatul rus în mijlocul celor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei populații la un moment dat, cum ar fi bunul-simț al britanicilor, individualismul francezilor sau tenacitatea rușilor, totuși nu se poate afla din caracterul național cum ar putea fi moralul unui popor în anumite circumstanțe. Caracterul lor pare a-i predestina pe americani, într-o anumită măsură, să joace rolul puterii majore în condițiile secolului XX. Dar nimeni nu poate prezice cu siguranță care le-ar fi moralul în condițiile de privațiuni și dezintegrare care au domnit în diferitele țări beligerante
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atunci când slăbiciunea sa reală a fost dezvăluită ca urmare a înfrângerii militare, a apărut tendința, în Franța și în alte locuri, de a aștepta ca slăbiciunea să dureze. Franța a fost tratată cu neglijență și dispreț, ca și cum ar fi fost predestinată să fie slabă pentru totdeauna. Evaluarea puterii rusești a urmat un model asemănător, dar într-o ordine istorică inversată. Din 1917 până la bătălia de la Stalingrad din 1943, Uniunea Sovietică a fost tratată ca și cum slăbiciunea de la începutul anilor ’20 ar fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
atribut al liderului, și numai al lui. Extrem de evidentă în cadrul acestui model este evoluția înregistrată în modul de concepere a persoanei umane, în cazul nostru, a liderului. Dacă la început se susținea că te naști lider, și nu devii, ești predestinat să ajungi conducător prin polivalența calităților, și nu te formezi ca atare în cadrul relațiilor sociale, cu timpul s‑a trecut la interpretarea mult mai nuanțată și mai în acord cu descoperirile științei a ființei umane, a devenirii ei ca personalitate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alta câștigă); totul se rezumă la manipulare, presiune, ambiții personale, tertipuri, procesele negocierii urmărind o permanentă linie competitivă. „Filosofia” care stă la baza acestui tip de negociere este relativ simplă, egocentrică și utilitaristă: unii oameni trebuie să câștige, ei fiind predestinați prin legile naturii, destin, tradiții, obișnuințe pentru a învinge și a-i supune și subjuga pe alții. Bogáthy (1999) desprinde două variante particulare ale acestui tip de negociere: eu câștig - tu pierzi; eu pierd - tu câștigi. Varianta Eu câștig-Tu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care însoțește expansiunea mijloacelor de comunicare. Bogart (1956) sugera deja această uniformitate crescândă a culturii prin acțiunea conjugată a mijloacelor de comunicare. Expansiunea televiziunii, ascensiunea claselor de mijloc și a unei culturi “de mijloc” i se păreau că se conjugă, predestinând culturile particulare la dispariție. Morin (1962) adoptă un punct de vedere care nu este foarte diferit. Mai întâi, el definește cultura de masă drept un sistem special din societatea modernă, un subsistem al sistemului social. Apoi, el încearcă să restituie
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
oameni și face din toți o familie” (Circulară către reprezentanții departamentelor, 1848), aceeași ipoteză stă la baza tuturor discursurilor, oricare ar fi miza sau circumstanțele: oamenii au fost concepuți sau s-au născut semeni, fiindcă au același creator, ceea ce Îi predestinează la a se uni și a se iubi. Desigur, acest ideal umanist intenționează să nu excludă pe nimeni de la principiul umanității și să-i acorde fiecăruia partea sa de demnitate. Însă ține prea puțin cont de diversitatea persoanelor, de condiția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]