517 matches
-
Aristotel. De aceea este firesc să vorbim despre întâietatea sensului formal al logicii-organon. Concluzia unui silogism este dată în însăși formatul structurii judicative originare, ca S P. Trebuie însă interpretată această relație, adică trebuie determinată în forma unei judecăți de predicație, dar nu oricum, ci printr-o construcție logică a cărei primă operație deschide actul căutării mediului. Actul acesta cuprinde operații de includere sau excludere, adică operații de natură extensivă, dar și operații de stablire a ierarhiilor "atributelor" celor doi termeni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
căutării mediului. Actul acesta cuprinde operații de includere sau excludere, adică operații de natură extensivă, dar și operații de stablire a ierarhiilor "atributelor" celor doi termeni, adică operații de natură intensivă. Înaintea acestor operații de determinare a tipurilor judecăților de predicație din alcătuirea unui silogism (ceea ce înseamnă construcția unui mod silogistic) trebuie identificat al treilea termen; apoi construcția modului silogistic poate continua. b) Identificarea unui termen care poate susține, intermedia, un tip de relație între S și P din judecata finală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este valabil și pentru raționament. Următoarea etapă operațională, în căutarea mediului, de fapt, în construcția silogismului, se va referi tot la judecata finală a acestuia. Dar de acum încolo, trebuie stabilită poziția mediului în premise, după tipul de judecată de predicație al concluziei (al judecății finale). c) Stabilirea tipului de relație dintre S și P (termeni ai judecății finale). Această relație poate fi, de exemplu, universală sau poate fi particulară; desigur, fiecare poate fi, la rându-i, afirmativă sau negativă. Dacă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv; căci, observăm deja, "problemele" sau "premisele" dialectice (ce pot fi, în funcție de domeniile cunoașterii pentru care demersurile dialectice sunt potrivite, de trei feluri: fizice, etice și logice) nu par a mai lua "forma" unei judecăți sau a unei propoziții de predicație. Așa ne apar lucrurile acum. Totuși, nici una dintre cele două ipostaze ale exprimării "începutului" raționamentului dialectic problema sau premisa nu este altceva decât această formă. Poate fi vorba, desigur, despre o abatere, dar nu de la structura judicativă originară aceasta din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
argumentarea dialectică poate cuprinde un șir de raționamente. Dacă o premisă este formulată astfel: "lumea este sau nu este eternă?" (unul dintre exemplele lui Aristotel), atunci putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie un semn clar al intenției lui de a lămuri problemele noțiunii, atât pe cele care o privesc direct, așa cum este și definiția 94, cât și pe cele care o privesc indirect, așa cum sunt cele despre conversiunea judecăților (propozițiilor de predicație)95, socotită în funcție de noțiune, deși ea se adresează, în mod direct, judecății, sau problema "genurilor absolute"96 (numite, mai târziu, transcendentalia), care se adresează direct pozițiilor logice ale celor doi termeni din care este structurată judecata (de predicație), anume subiectului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propozițiilor de predicație)95, socotită în funcție de noțiune, deși ea se adresează, în mod direct, judecății, sau problema "genurilor absolute"96 (numite, mai târziu, transcendentalia), care se adresează direct pozițiilor logice ale celor doi termeni din care este structurată judecata (de predicație), anume subiectului și predicatului. Discutând despre modalitățile în care noțiunile relaționaeză, despre cele în care acestea se supun unor operații etc., Aristotel deschide și probleme legate de căile (metodele) dobândirii premiselor (în genere, ale oricărui tip de raționament), discutate și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logică) dată cunoștinței), însă lui trebuie să i se alăture un obiect, care nu poate proveni decât pe calea intuiției sensibile și care capătă calitatea de fenomen; numai în acest fel intelectul și sensibilitatea produc, împreună, o cunoștință. Judecata de predicație, prezentată în capitolele anterioare, solidară, în structura sa și în funcțiile sale, cu cele mai importante convenții judicative care, în fapt, se întemeiază în însuși statutul de judecată avea sensul unei "legări" a doi termeni. Sensul de a lega este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea empirică, am putea spune, al intuiției categoriale.120 Semnificațiile judicative ale acestei aporii vor fi semnalate în partea a doua din această cercetare a filosofiei kantiene; oricum, prin conștiința de timp, Kant readuce proiectul critic în orizontul judecății de predicație, dat fiind faptul că această conștiință, ca "obiect" al unei intuiții categoriale, are sensul unor elemente ale structurii judecății. 3.2.1.6. Necondiționatul, cunoștința aparentă și precomprehensiunea non-judicativului Conceptul, ca formă a intelectului, are o semnificație transcendentală constând în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențială. Dar urmele tocmai amintite au propria lor autonomie metodologică; sensul și-l capătă, totuși, de la acest principiu al analiticii existențiale: scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență. De exemplu, în Probleme fundamentale ale fenomenologiei, Heidegger prezintă predicația ca "o explicitare ce pune în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce pune în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și determinațiile sale, nu temeiul însuși, însă fără scoaterea în evidență a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de o parte
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de o parte, cu temeiul însuși, iar pe de alta, cu scoaterea sa la iveală. Dar predicația elementul judicativului constitutiv pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care, potrivit unei "logici fenomenologice", constituie orice ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca o modalitate a scoaterii în evidență (formulă ce concentrează, cred, actul "scoaterii la iveală" și mijlocul "punerii în evidență") a temeiului. Analiza lui Heidegger nu vizează decât "cercul" predicației, așadar spațiul său de strictă valabilitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca o modalitate a scoaterii în evidență (formulă ce concentrează, cred, actul "scoaterii la iveală" și mijlocul "punerii în evidență") a temeiului. Analiza lui Heidegger nu vizează decât "cercul" predicației, așadar spațiul său de strictă valabilitate formală; totuși, ontologică, fiindcă și predicația, asemenea oricărei alte modalități de scoatere la iveală a temeiului (indirect, în acest caz) prin punerea sa în evidență, implică deja o relație (de constituire) cu Dasein-ul căruia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o modalitate a scoaterii în evidență (formulă ce concentrează, cred, actul "scoaterii la iveală" și mijlocul "punerii în evidență") a temeiului. Analiza lui Heidegger nu vizează decât "cercul" predicației, așadar spațiul său de strictă valabilitate formală; totuși, ontologică, fiindcă și predicația, asemenea oricărei alte modalități de scoatere la iveală a temeiului (indirect, în acest caz) prin punerea sa în evidență, implică deja o relație (de constituire) cu Dasein-ul căruia îi este constitutivă relația cu ființa. De aici am putea înțelege că
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oricărei alte modalități de scoatere la iveală a temeiului (indirect, în acest caz) prin punerea sa în evidență, implică deja o relație (de constituire) cu Dasein-ul căruia îi este constitutivă relația cu ființa. De aici am putea înțelege că prin predicație este scos la iveală (într-o primă instanță, indirect) tocmai Dasein-ul ca temei. Dar ca temei al ce? Al ființării și al determinațiilor acesteia, nu, fiindcă doar ființa însăși se află într-un asemenea sens: în metafizică, dar, cumva, și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
află într-un asemenea sens: în metafizică, dar, cumva, și în analitica existențială (ca o luminare care îngăduie vederea/înțelegerea ființărilor!). Al propriilor sale fapte de a fi, am putea spune, așadar și al "scoaterii la iveală ...", în genere, al predicației ca modalitate a acesteia etc.: doar în orizontul analiticii existențiale. Tocmai această relație, privilegiată la Heidegger, dintre predicație și actul- de-principiu "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență", ne constrânge să dăm o atenție specială acestuia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vederea/înțelegerea ființărilor!). Al propriilor sale fapte de a fi, am putea spune, așadar și al "scoaterii la iveală ...", în genere, al predicației ca modalitate a acesteia etc.: doar în orizontul analiticii existențiale. Tocmai această relație, privilegiată la Heidegger, dintre predicație și actul- de-principiu "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență", ne constrânge să dăm o atenție specială acestuia din urmă. Desigur, problematică este, și pentru acest caz (pentru această aplicație), sensul de evidență ("scoatere în evidență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și pentru acest caz (pentru această aplicație), sensul de evidență ("scoatere în evidență", "punere în evidență" etc.). Dar acesta nu poate reprezenta, deocamdată, un motiv de tematizare. Este însă Dasein-ul ca un dat în "lume" temeiul ca atare al obiectului predicației (ființarea și determinațiile sale), într-o ordine a cauzalității ontice? Dacă da, atunci Heidegger revine, indiscutabil, în orizontul dictaturii judicativului, părăsind domeniul pe care el însuși, dislocând prin actul-de-pricipiu amintit problematica clasică a filosofiei (judicative), îl proiectase. Poate fi însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauză "generatoare"). Dar nici Dasein-ul ca ființare dată (simplu prezentă), nici ființa (transcendentă etc.) nu capătă un asemenea sens în analitica existențială, deși dovada pentru această idee, din acest context, a fost gândită în mod cu totul particular, anume în funcție de predicație ca modalitate a scoaterii la iveală, în fond, ca o făptuire (un "fact") al Dasein-ului. Sens de temei are acesta, dar numai pentru propriile sale făptuiri pe linia posibilității sale de a fi; și ființa are un asemenea "sens", dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenologic, adevărul, se află o reconstrucție filosofică foarte apropiată sensului kantian de "critică", de preluare a condițiilor care fac cu putință ceva; este vorba despre analiza unei probleme de logică clasică statutul verbului, al lui "este", din structura judecății de predicație prelungită către o "pragmatică logică"; aceasta din urmă fiind firească pentru contextul în cauză, dacă ținem seama de preeminența ustensilică a ființării pusă în sens de Dasein, de antecedența "deținerii prealabile" față de "privirea prealabilă" și a acesteia față de "conceperea prealabilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențiale a) Dasein-ului. Problema în cauză ar avea, potrivit lui Heidegger, puternice înrâuriri asupra demersurilor filosofice în genere. La prima vedere, ne aflăm în fața unui comentariu fenomenologic asupra problemei statutului copulativ sau/și existențial al lui "este" din structura judecății de predicație specifice logicii de tradiție aristotelică. În fond, este vorba despre o veritabilă reconstrucție ontologică a lui "este". Ceea ce înseamnă că mizele generale ale demersului sunt: necesitatea operării unei diferențe între sensul copulativ și cel existențial ale lui "este"; posibilitatea de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reconstrucție ontologică a lui "este". Ceea ce înseamnă că mizele generale ale demersului sunt: necesitatea operării unei diferențe între sensul copulativ și cel existențial ale lui "este"; posibilitatea de a valorifica sensul existențial într-un demers propriu-zis ontologic, fără angajamentele specifice predicației, adică judicativului, pe cât cu putință. Revenind asupra analizelor heideggeriene pe tema anunțată, ne apropiem de tema adevărului, dinspre cea a evidenței. De fapt, ne apropiem de analiza existențialului "enunț", din Ființă și timp (îndeosebi, paragraful 33, "Enunțul ca mod derivat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aussage), adică judecata, nu prezintă o semnificație directă pentru ontologia fundamentală, decât în măsura în care este legat de un element al structurii Dasein-ului. În Ființă și timp, enunțul este formă de punere în evidență ca explicitare a unei înțelegeri (punere în evidență, predicație și comunicare, detaliază Heidegger); toate acestea, desigur, proprii Dasein-ului. De asemenea, atâta vreme cât enunțul trece doar expresie a "conceperii prealabile" (urmând deținerii și privirii prealabile), el poate constitui un semn al prezenței făptuitoare a acesteia, iar semnificația sa este din nou
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecata) reprezintă fenomenul ca atare, adică Dasein-ul în măsura în care locul-său-de-deschidere s-a constituit prin înțelegere și explicitare, "situare afectivă" și "discurs". Tocmai din această ultimă perspectivă, avem și semnificațiile enunțului: el este, în primul rând, "punere în evidență"; apoi, el înseamnă "predicație" (legătură între un subiect și un predicat); în sfârșit, el semnifică și "comunicare".188 În ordinea expunerii de aici, interesată de reconstituirea fenomenului "enunț" pe direcția unei reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]