287 matches
-
respectiv de fel-de-a-fi-"așa". Părtinirea este exclusivă încă de la Aristotel: ontologic, substanța primă nu poate fi însușire, iar însușirea nu poate fi substanță primă; "logic", individualul nu poate fi predicat, ci numai subiect, universalul nu poate fi subiect, ci doar predicat. Un amestec al sensurilor ontologice ar provoca erori logice; un amestec al sensurilor logice ar conduce către necunoaștere. Urmările propriu-zis pragmatice, așadar de sens "public", vor fi cercetate mai târziu, anume atunci când va fi tematizată, în contextul reluării reducției judicative
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre ceea ce s-a numit "tabela categoriilor" din Sofistul. Dezbătând condițiile în care poate fi conceptualizată ne-ființa, Platon vorbește despre următoarele cinci genuri supreme: ființa, starea (repausul) și mișcarea, acelașiul (identicul) și diferitul (alteritatea). Ne fiind, în mod propriu, predicate, ele ar putea fi gândite, în context platonician, non-predicativ, măcar în privința legăturii ultimelor patru cu prima dintre ele, anume ființa, și cu ceea ce este diferit față de aceasta (și doar formal este opus contradictoriu acesteia), anume ne-ființa. E drept, ele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
226 Pentru individual, Aristotel, Categorii, 2, 1b; 5, 2a 4b ("... tot ce este individual și are un caracter de unitate nu este niciodată enunțat despre un subiect." p. 123. Pentru universal, Aristotel, Metafizica, VII (Z)1038b ("... pe când universalul e totdeauna predicat al unui subiect." Ed. Bezdechi, p. 254); A se vedea, pentru comentarii la noțiunile de individual și universal, în sens logic și ontologic, și Alexandru Surdu, Teoria formelor prejudicative, I.1, 2, 3, 5. 227 "... nimic din ceea ce ființează ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt asociate cu sunete produse din exterior. 3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative O altă clasificare semantică este propusă de Alexiadou, Anagnostopoulou și Everaert (2004: 12−13), care au în vedere atât tipurile semantice de predicate inacuzative: (a) predicate (exprimate prin adjective în engleză) care descriu mărimea, forma, greutatea, culoarea, mirosul; (b) predicate al căror termen nuclear inițial este semantic Pacient; (c) predicate care denotă existența sau întâmplarea; (d) emisie involuntară de stimuli; (e) predicate aspectuale, cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de operația prealabilă de antipasivizare. MBYA-GUARANI Dialect al limbii GUARANI. MẼBÊNGÔKRE Autodenumirea limbii unui popor din nordul Braziliei. 4 000 de vorbitori. Sistem scindat de mărci cazuale, dependent de flexiunea verbală și pronominală și de caracterul finit/nonfinit al verbului predicat. Flexiunea acuzativă se folosește numai pentru anumite verbe tranzitive și este identică cu cea absolutivă, cu excepția persoanei 3. Conform altei analize, este o limbă cu partiție ergativă determinată de aspect, ergativitatea manifestându-se în cazul formelor verbale care, formal, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a face, în mod legal, cu o politiciă guvernamentală sustenabilă. Aceasta înseamnă că, din punct de vedere funcțional, odată ce o politică guvernamentală (PGSF ) verifică predicatele din MCS, devenind o politică guvernamentală sustenabilă (PGS), atunci ea capătă o serie de caracteristici (predicate) noi, generate de noua stare a politicii, predicate care nu se regăsesc printre cele ale mulțimii MCS. Dacă notăm cu MPN mulțimea predicatelor noi pe care le capătă o politică guvernamentală prin trecerea ei la starea de politică guvernamentală sustenabilă
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
politica guvernamentală sustenabilă Pe baza predicatelor stabilite, din perspectiva sustenabilității, pentru principalii „actori” care joacă în marja strategiei guvernamentale sustenabile, vom stabili, acum, lista predicatelor care trebuie să facă parte din mulțimea MCS, așa încât o politică guvernamentală care verifică aceste predicate să devină o politică guvernamentală sustenabilă. În primul rând, este necesară o sistematizare și o abstractizare a predicatelor stabilite mai sus, în scopul de a identifica caracteristici predicative care să transforme o politiciă guvernamentală obișnuită într-una sustenabilă. Este utilă
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
specie a unui gen mai larg, fiabilitatea. La rândul ei, fiabilitatea unui proces (sistem) este o funcție de mai multe caracteristici ale acestuia (analiticitate, comunicare intra-sistem, diferențiere, autonomie, fiabilitate, sustenabilitate, redundanță). Așadar, politica poate fi considerată a avea patru caracteristici (predicate) de bază (atomice): mărimea: M (nivelul, eventual, cantitativ), analiticitatea: A (gradul de dezvoltare structurală internă), comunicarea intrasistem: C (capacitatea informațională de a dizolva perturbările de tip feed-back pozitiv) și redundanța: R (proprietatea de a avea componente paralele, homofuncționale). Analiticitatea combinată
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
se întâlnește și împreună cu alte nume: cu al-‘Azz (14 ocurente), cu (al-)Taww"b (9 ocurente), cu al-Ghafór (8 ocurente), cu Ra’óf (8 ocurente), cu al-Barr (o dată: v. 34, 2); doar de două ori apare singur, ca predicat: ’inna All"ha k"na bi-kum ra≤m (4, 29; 17, 66): „Dumnezeu este milostiv cu voi”. Aproape toți comentatorii vorbesc de sensul cvasi-identic al acestor două nume ce se aplică Aceluia care dă în cel mai înalt grad dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unor inscripții preislamice din sudul Arabiei, Dumnezeul iudeilor și Dumnezeu-Tatăl al creștinilor era desemnat cu acest nume140. Observația lui Õa‘lab că al-Ra≤m"n nu este un nume că toate celelalte este justă: întotdeauna cu articol, nu este niciodată predicat al subiectului All"h; cu exceptia formulei al-Ra≤m"n al-Ra≤m, nu se combină cu alte nume, în schimb apare de circa 50 de ori în contexte în care funcționează, asemenea numelui suprem All"h, în anumite sure mekkane (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în textele în care nu apare numele YHWH, functioneaza că nume propriu al divinității ’Elohm sau ’Eloah, în vreme ce în textele unde este folosit numele YHWH, ’Elohm (sau ’Pl), însoțit sau nu de un epitet, este cel mai adesea predicat, spunând fie că YHWH este Dumnezeu, fie ce fel de divinitate este YHWH. 3.1.1.3. ‘ElyÄn: „Cel Nalt/Preaînalt” (SC); „Cel Preaînalt” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); ho hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „le Très-Haut” (BJ); „the Most High
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
combinație cu ’Elohm, acesta din urmă cu sau fără pronume-sufix. Traducerile românești redau această combinație prin „Domnul Dumnezeușltăuț” (e.g. Ex 20,2-12: „Cele zece porunci”; Dt 5,6-15). Spre deosebire de ’Pl sau ’Elohm, YHWH este întotdeauna subiect și niciodată predicat sau parte a predicatului. I se atribuie caracteristici omenești: se vorbește de „față” lui, de „glasul” lui, de „ochii” lui, de „urechea” lui, de „brațul șputeriiț lui”, de „mâna/dreapta” lui, de „gândurile” lui, de „inima” lui, de „mânia” lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Vg); „juste” (BJ); „righteous” (În 17,25), „just” (În 1,9) (RSV). Septuaginta traduce astfel ebraicul țaddq. Despre Dumnezeu, este folosit o dată că epitet, în În 17,25, unde Isus i se adresează cu páter díkaie și o dată că predicat, în 1In 1,9: eàn homologÄÎmen tàs hamartías hQmÄÎn, pistós estin kaì díkaios hína aphQÎi hQmžn tàs hamartías...: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele...” (C) Că nume propriu-zis îl vom întâlni printre numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
superficial, speculant al prostului gust pentru comic trivial, ieftin. În volumele de nuvele Călugări și ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei, tuse, Cu grijă să nu ne necăjească, Politicoasă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care aflăm atât numele divinităților venerate (cel puțin 76)1, cât și ceea ce se spune despre ele (epitetele): cel puțin 32 pentru perioada presargonică și 160 pentru cea sargonică 2. Observăm imediat că multe dintre divinitățile panteonului semitic - adică zeitățile „predicate” cu titluri semite - sunt identice În ceea ce privește numele și fizionomia cu divinitățile care se Întâlnesc În textele sumeriene. Mai mult, s-a demonstrat că unele divinități sumeriene au trecut În panteonul akkadian Încă din timpuri străvechi, dar și În etapele următoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sânge două picături...” „Ale turnurilor umbre...” (Gr. Alexandrescu) - meteteză - deplasare, schimbare de loc la nivelul cuvântului: „De la beat cârciumă vin Merg pe gard, de drum mă țin Și cu subsuoara-n pâine, Nici un latră nu mă câine...” (efect comic) - predicat psihologic - un segment al unui cuvânt care poartă accentul predicativ al comunicării; „Laurii voiau să smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinței biruință căta orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
raport aparte, diferit atât de coordonare, cât și de subordonare”. Astfel, V. Șerban, vorbind de 5 raporturi sintactice, numește relația sintactică subiect-predicat raport de interdependență, cu precizarea următoare: „În aceeași măsură în care predicatul depinde de subiect, și subiectul depinde predicat. Nici una din aceste părți de propoziție nu se subordonează celeilalte”. Apare aici o contradicție de exprimare, poate și de gândire: subiectul și predicatul depind în egală măsură unul de altul, dar nu se subordonează unul celuilalt. Or, în metalimbajul tradițional
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
lui V. Șerban), dependență = subordonarea. De aceea, nu se justifică delimitarea interdependenței, așa cum a fost ea prezentată mai sus, de subordonare. De fapt, ca și autorii comentați V. Șerban și D. Crașoveanu și C. Dimitriu interpretează interdependența dintre subiect și predicat ca o „subordonare reciprocă”. Tot ca un raport de interdependență diferit de subordonare este privită relația dintre subiect și predicat de către Sorin Stati, care identifică 4 tipuri de relații sintactice: de subordonare: X e regentul lui Y X ← Y de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
relației se presupun reciproc) și dependență unilaterală (unde numai unul dintre termeni presupune prezența celuilalt) apare cu claritate. Dependența diferă de subordonare și numai dependența unilaterală implică subordonare, corespunde deci subordonării din gramatica tradițională. Unii cercetători cred că relația subiect predicat este asemănătoare ca tip de raport sintactic cu relațiile pe care le stabilesc și alte tipuri de propoziții. O modalitate de interpretare a relației dintre subiect și predicat este și considerarea ei drept un raport de subordonare. Cercetătorii care adoptă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acordul - același ca și cel dintre atribut și substantiv -, atunci și predicatul este subordonat subiectului, ca și atributul, substantivului”. Chiar dacă admitem că în determinarea tipului de raport sintactic este hotărâtor ,, mijlocul gramatical” de realizare a acestuia, în cazul relației subiect predicat, pe lângă acord, mai există încă un mijloc gramatical, încă o marcă formală a relației, și anume recțiunea cazuală: verbul (la mod personal sau nu) cere numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
numelui-subiect să stea în cazul nominativ și avem un enunț cu subiect și predicat numai dacă verbul distribuit are capacitatea de a se combina cu un nume în nominativ (altfel, avem propoziții fără subiect). În consecință, paralelismul dintre relația subiect predicat și relația substantiv atribut adjectival nu se poate susține, pentru că, deși acordul se realizează de la subiect spre predicat, predicatul impune și el o restricție formală subiectului, pe când atributul adjectival nu impune nici o restricție formală substantivului determinat. După părerea noastră, acordul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dovedi caracterul de element regent al substantivului în sintagma amintită numai prin faptul că el „impune” adjectivului - atribut particularitățile sale morfologice, tot așa nu putem susține că subiectul este elementul regent în sintagma subiect - predicat numai prin faptul că verbul predicat „preia” particularitățile morfologice ale numelui prin care se exprimă subiectul. Într-un articol, D.D. Drașoveanu reia teza subordonării predicatului față de subiect cu argumente noi. După părerea sa, „structura în discuție se supune, ca oricare alta, probei omisibilității: și luptă din
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dacă ea ar fi dovedită pe baza unor enunțuri cu subiect și predicat, unde, deci, relația se realizează efectiv. Existența propozițiilor fără subiect în limba română poate indica faptul că numai la nivelul sistemului „funcția” (= raportul sintactic) dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei Predicat care nu presupune
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
dintre clasa sintactică Predicat (= totalitatea termenilor care pot apărea cu rol sintactic de predicat) și clasa sintactică Subiect (= totalitatea termenilor cu acest rol sintactic) este de determinare, deci o corelație de specificare, pentru că există cel puțin un membru al clasei Predicat care nu presupune cu necesitate un membru al clasei Subiect, dar nu există niciun membru al clasei subiect care să nu presupună cu necesitate un membru al clasei Predicat. Dacă ne referim la proces, deci la relațiile sintactice, între subiect
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]